4,194 matches
-
purificând aerul. Mă bate pe umăr o ploaie de culori desprinse din pomi. Terra începe să cânte în re-major sfârșitul toamnei. Trandafirul... crește plin de țepi ca un clopot mândru. Se desface arătându-și frumusețea. Aroma nările usucă înlăcrimând pe Zâna Toamnă. Cerul își apleacă privirea către sufletul- balanță. Tulpina lui rămâne verde și rezistentă. Trei anotimpuri stă în picioare până dă bruma, protejat de zăpada moale. Citește mai mult • Noiembrie Frunzele galben-arămiimi se înfig în toculpantofilor de culoarea buzelor.Foșnetul
CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU [Corola-blog/BlogPost/362809_a_364138]
-
Foșnetul toamnei miroase a smirnăalbă, purificând aerul.Mă bate pe umăr o ploaiede culori desprinse din pomi.Terra începe să cânteîn re-majorsfârșitul toamnei.• Trandafirul...crește plin de țepica un clopot mândru.Se desface arătându-și frumusețea.Aroma nările usucăînlăcrimând pe Zâna Toamnă.Cerul își apleacă privireacătre sufletul- balanță. Tulpina lui rămâne verde și rezistentă.Trei anotimpuri stă în picioarepână dă bruma,protejat de zăpada moale.... VI. CETATEA ALBĂ, de Cristina Mariana Bălășoiu , publicat în Ediția nr. 2112 din 12 octombrie 2016
CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU [Corola-blog/BlogPost/362809_a_364138]
-
aveam voie să-l folosesc doar când toate se plictiseau de mâncat nuci. În primele zile, îmi plăcea să umblu prin porumbul din spatele casei și să-i împletesc matasile, blonde sau roșcate, imaginandu-mi păpuși minunate cu matasose cosite sau zâne bune coborâte direct din povești. Stăteam la taifas câteșipatru, gândindu-ne ce năzbâtii să facem. Grădină bunicii și livadă de pruni ni se păreau continente uriașe care trebuiau descoperite, iar noi eram temerari exploratori, asemenea personajelor din cărțile lui Jules
DIN CARTEA RAIUL IN CARE AM FOST de DORINA STOICA în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362925_a_364254]
-
obosește niciodată! În iureșul luptelor cu cât te bați mai înverșunat, cu atât puterea ta crește de zeci de ori! PALOȘ: (surprins) De unde-mi ști secretul? PRINȚESA: (plimbă palma pe pieptul bărbatului) Ghici?. PALOȘ: Ești vreo vrăjitoare cu chip de zână!? PRINȚESA: Nu-s nici vrăjitoare, dar nici zână! Sunt o femeie care are o anumită menire. Se lipește de trupul său și-l cuprinde drăgăstos în brațe. Fermecat de senzualitatea fecioarei cavalerul slăbește mânerul paloșului și fără să-și dea
REGATUL LUI DRACULA (I) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362936_a_364265]
-
bați mai înverșunat, cu atât puterea ta crește de zeci de ori! PALOȘ: (surprins) De unde-mi ști secretul? PRINȚESA: (plimbă palma pe pieptul bărbatului) Ghici?. PALOȘ: Ești vreo vrăjitoare cu chip de zână!? PRINȚESA: Nu-s nici vrăjitoare, dar nici zână! Sunt o femeie care are o anumită menire. Se lipește de trupul său și-l cuprinde drăgăstos în brațe. Fermecat de senzualitatea fecioarei cavalerul slăbește mânerul paloșului și fără să-și dea seama buzele lor se contopesc. PRINȚESA: Paloșul tău
REGATUL LUI DRACULA (I) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362936_a_364265]
-
ușa larg: Moș Crăciun acum sosi Cu-o desagă și-un toiag. Toți copiii - nțepenesc De emoție și teamă. Apoi, se dezmeticesc Și, să intre, îl îndeamnă. - Moș Crăciun, bine - ai venit! De - ai ști cât te-am așteptat!... O zână ți - a - mpodobit Acest brăduț frumos și - nalt! - Moșule, să-ți spun, aș vrea, - Cât am fost eu de cuminte! Întreab - o pe mămica mea ! Știi tu că ea nu te minte. - Și știm multe poezii! Dacă vrei, îți recităm
MOȘ CRĂCIUN de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362328_a_363657]
-
cum se duc după obicei la toate casele noi. Cu banii strânși la nuntă și-au cumpărat mașină nouă. O familie mai mult decât fericită! Peste un an, Dumnezeu le-a adus cel mai scump dar - o fetiță ca o zână de frumoasă. Avea cu cine semăna. Creatorul există. Despre botezul Oanei nu avem atribute să-l putem nara. Doamne, ajută-le! Toate le mergeu cum nu se putea mai bine! Nu le lipsea nimic. De luni până vineri la școală
BLESTEME PĂRINTEȘTI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362290_a_363619]
-
în fastul semnificat de lothus, unul ce mai degrabă ne amintește de cei Vechi, din Arealul străbunului Melos, subdunărean- campestru, banatic: cine să traducă în occidental eclectic, astfel de discurs? (de facto ghematric!): „Bună-ziua, Vidule ... !/ -Mulțumesc, Avidule ... -Bună ziua, Doamnă Zână,/ de-ai ieșit cu Vid de mână,/ pe câmpia-mi celestină,/ printre păpădii-lumină,/ pe colinele-mi de glajă,/ dintre cârlionți de vrajă,/ pe Muntele de Aramă,/ nins de stele -/ lynx în scamă ... !/ -Ce mai faci tu, Vidule ... Dialogul învidării de pe
UN CAVALER LA CURTEA OXIMO(I)RONISMULUI de EUGEN EVU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362449_a_363778]
-
Acasa > Literatura > Copii > VINE IARNA! Autor: Marioara Ardelean Publicat în: Ediția nr. 2177 din 16 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Zâna iernii-nnegurată, În cojoace îmbrăcată, Bate cu putere mare, La ale țării hotare. Vine val-vârtej, colțată, Gerul mare și-l arată Și vântoase furioase, Ce ne țin pe toți în case. Vântul când se potolește, Ca în basme fulguiește, Un covor
VINE IARNA! de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2177 din 16 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362489_a_363818]
-
Era mândră de ea. Și o iubea din suflet. Era o alinare Și-avea mare valoare. (I-a dat-o mama sa). Era o jucărie, cum nu mai era altă!... De-o frumusețe rară, desprinsă din povești!... Gingașă ca o zână..., subțire și înaltă, Doi ochi căprui și limpezi. Te pierzi când îi privești. Copiii de pe stradă veneau ca să se joace Cu Mara și păpușa. Ce fericiți erau!... (...Și timpul trece-n grabă și nu se mai întoarce...) Iar ei creșteau
MARIA CIUMBERICĂ [Corola-blog/BlogPost/362436_a_363765]
-
o păpușică. Era mândră de ea.Și o iubea din suflet. Era o alinareși-avea mare valoare. (I-a dat-o mama sa).Era o jucărie, cum nu mai era altă!...De-o frumusețe rară, desprinsă din povești!...Gingașă ca o zână..., subțire și înaltă,Doi ochi căprui și limpezi. Te pierzi când îi privești.Copiii de pe stradă veneau ca să se joaceCu Mara și păpușa. Ce fericiți erau!...(...Și timpul trece-n grabă și nu se mai întoarce...) Iar ei creșteau în
MARIA CIUMBERICĂ [Corola-blog/BlogPost/362436_a_363765]
-
albe înspumate împărțea oceanul în două ape... la miazăzi luminoasele ape azurii la miazănoapte întunecatele ape bleumarine... Deasupra cerul serii pâlpâia... Undeva pe punte te-am zărit erai cu privirea agățată de infinit... Spre orizontul albastru căutai parcă erai o zână Lorelai... Rochia ta cu flori se înfoia sub puterea și candoarea brizei de miazănoapte formele tale unduite când apăreau când dispăreau frumosul trup al tău chema iubirea mea sub dansul ... Citește mai mult Lacrimi fierbințipoezie []Poezie de dragoste- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -de Ștefănescu
ROMEO NICOLAE ŞTEFĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/360949_a_362278]
-
șir de mărgele albe înspumate împărțea oceanul în două ape...la miazăzi luminoasele ape azuriila miazănoapte întunecatele ape bleumarine...Deasupra cerul serii pâlpâia...Undeva pe punte te-am zăriterai cu privirea agățată de infinit...Spre orizontul albastru căutaiparcă erai o zână Lorelai...Rochia ta cu flori se înfoiasub puterea și candoareabrizei de miazănoapte formele tale unduitecând apăreaucând dispăreau frumosul trup al tăuchema iubirea measub dansul ... XVII. LACRIMILE IUBIRII, de Romeo Nicolae Ștefănescu , publicat în Ediția nr. 281 din 08 octombrie 2011
ROMEO NICOLAE ŞTEFĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/360949_a_362278]
-
de conifere ale Slatinei. Vârfurile brazilor parcă le șoptesc tainic, iar ici-colo, mestecenii în haina lor argintie își leagănă crengile, arinii stufoși, la auzul clopoțeilor de la gâtul cailor, își scutură și ei somnul, „ca să spună din frunza cleioasă poveste cu zâne și zmei”. Merg mai departe, în susul Râului Doamnei, spre Lunci, Colțul Bulii, Balta Pojernei. Un vuiet de apă se aude, e un șuvoi ce se aruncă de la o înălțime amețitoare peste o grămadă de stânci dărâmate. În luminișuri, fiare nevăzute
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
decât in anii trecuți. -Înseamnă că avem mai multă treabă. Să nu pierdem timpul! În încăpere intră Tinkerbell: -Este mai greu de îndeplinit dar scrisorile pentru dorința specificată sunt de ordinul zecilor de mii. Moș Crăciun privi curios: -Adică? Micuța zână cu aripi îl înștiință cu glas limpede de clopoțel. Moș Crăciun își mângâia încruntat barba albă și lungă, mormăind îngândurat: -Mâine dimineață la prima oră toată lumea să fie prezentă la castel! Trebuie, să ne mobilizăm! Voi reflecta. E o dorință
MAGIA LUI MOŞ CRĂCIUN de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360791_a_362120]
-
putea, face o minune. Spera, sa nu-i dezamăgească in special pe copiii care iși doreau cu ardoare acea magie. În zori, Moșul a ieșit afară in gerul aprig al dimineții. A rămas înmărmurit, văzând mulțimea de spiriduși, elfi și zâne adunați conștiincios în curte. -Vai, dar ce-i cu voi? Niciodată nu ați fost toți prezenți în număr atât de mare! Până și Rudolph părea în formă de zile mari. Cupid stătea smirnă. -Îmi spune și mie cineva care e
MAGIA LUI MOŞ CRĂCIUN de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360791_a_362120]
-
în semn de adio. -Te așteptăm și la anul! În noaptea de Crăciun nici un copil nu a dormit. Toți au primit vizita surpriză. L-au rugat pe Moș Crăciun, să-l aducă pe om în fiecare an. Nici un spiriduș, elf, zână ... nu s-a odihnit. Nu erau obosiți. Iubirea nu ostoiește niciodată. Dimineața următoare nimeni nu a povestit intâmplarea magică trăită la granița dintre noapte și zi. Au păstrat secretul, adânc în inimile lor..până la Crăciunul următor. Constantin Camelia 2010 Referință
MAGIA LUI MOŞ CRĂCIUN de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360791_a_362120]
-
Sunt treaz, Moarte! Am o iubire undeva, în inima ta, Viață, unde sufletul meu te vrea mereu vie. Să nu mori niciodată înaintea altora! Triștii trandafiri portocalii Stau în mlaștina singurătății și așteaptă deschiderea porții. Să intre în curtea florilor zâna fericirii și-a iubirilor. Vor s-audă pianul pașilor, să audă sunetul clapelor. Triștii trandafiri portocalii stau în mlaștina singurătății. Nimic Tu faci pași mărunți, căci crezi că ești mărunt și nu ajungi unde vrei nici la vremea părului cărunt
TRIŞTII TRANDAFIRI PORTOCALII de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360965_a_362294]
-
a nocturne de chopin într-o dulce voluptate tu te-ai arătat în vis coborai din nalte ceruri în armuri de chihlimbar precum îngerii-nserării ce zburau prin paradis și de care eu sărmanul nu aveam atunci habar o femeie zână dulce din închipuiri celeste lasă-mă să dorm pe vise în crivaturi de argint te vedeam așa departe ca o stampă bizantină pe-o bazilică creștină printre ruine din egipt și deodată vii la mine într-o rochie de bal
POVESTE ROMANTICĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 999 din 25 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360975_a_362304]
-
Trecură luni vreo nouă Și veni ceasul de soroc Pentru făptură nouă... Moșit pe-ascuns fără alai De patru nașe-mume, Fecior din flori, vlăstar de crai, A fost adus pe lume... Iar nașele ce l-au nășit, Patru minuni de zâne, L-au norocit și l-au ursit Numai cu daruri bune... Fiind sfârșit de Făurar, Întâia, Primăvara, I-a-nsămânțat în suflet har Să își iubească țara Cu prospețimea zorilor Și semenii de-o fire, Cu gingășia florilor, Cea plină de iubire
POEM DUPĂ PROZA SCURTĂ LEGENDA LUI DRAGOBETE DE FLOAREA CĂRBUNE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364083_a_365412]
-
prospețimea zorilor Și semenii de-o fire, Cu gingășia florilor, Cea plină de iubire, Să aibă parte, i-a ursit, Mereu de tinerețe, De boli și de dureri ferit, De hâda bătrânețe... Și să nu fie mai prejos În daruri, zâna Vară L-a făcut chipeș și spătos Și cu dulceață rară Ca pe un fruct l-a înzestrat, Copt vara la căldură, Iubit să fie și bărbat Cu vorbe dulci pe gură... În dar un fluier i-a adus Mănoasa
POEM DUPĂ PROZA SCURTĂ LEGENDA LUI DRAGOBETE DE FLOAREA CĂRBUNE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364083_a_365412]
-
un fluier i-a adus Mănoasa Toamna tristă Și vers duios în el a pus Cum altul nu există, Și glas măiastru-n piept și gât Uns cu nectar și miere Să țină lumii de urât La ceasuri de durere. Iar zâna Iarnă i-a țesut Strai alb cu pietre rare Și un brâu roșu i-a cusut Cu perle sclipitoare. Pe cât creștea de frumușel, Înalt și lat în spate, Și straiele creșteau pe el Ca neaua de curate. Și peste ani
POEM DUPĂ PROZA SCURTĂ LEGENDA LUI DRAGOBETE DE FLOAREA CĂRBUNE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364083_a_365412]
-
vestea printre băbăciuni Că-i mare cotoroanță Și într-un Mărțișor, de rea, S-a pus să se îmbrace Când neaua tocmai se topea Cu nouă mari cojoace, Să-și urce oile din timp La munte la pășune, Sfidând al zânei antotimp Cu zile calde, bune... Și-abia în munți, să-și lepede Cojoacele la soare, Se îndură, nu repede, Ci rând pe rând. Dar mare Și strașnic ger din nou s-a pus. Fără de foc în vatră, S-a preschimbat
POEM DUPĂ PROZA SCURTĂ LEGENDA LUI DRAGOBETE DE FLOAREA CĂRBUNE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364083_a_365412]
-
Ediția nr. 1131 din 04 februarie 2014 Toate Articolele Autorului iubite nu ți-am vorbit de ceva timp despre mine să știi că nu am amuțit sunt chiar bine. îngerii au cernut zăpezi ca-n basme peste mine și-o zână prea frumoasă c-o baghetă m-a întinerit. știi zilele s-au transformat în fecioare visătoare ademenindu-mă să mă scald în lava unui vulcan nopțile au devenit dintr-o dată prietenoase asemeni altarelor unde rugăciunile au har ah și inima
ELEGIE PENTRU O AŞTEPTARE (II) de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364137_a_365466]
-
în atingerile mele neliniștite”, acesta are senzația că „mă respirai / cum eu te respiram/ din miezul unui trandafir alb” (Altfel, firesc) Spațiul ideii este spațiul unde se pot refugia fulgerele și flăcările sufletului mistuit de incertitudine. Unde ești tu „devenită zână / devenită prințesă/ devenită morgană” ... se întreabă poetul cuprins de o viziune halucinogenă , arătându-i-se aievea cum „în mijlocul unei procesiuni de încoronare / că trandafirii și-au rupt din petale / pentru a-ți săruta piciorul gol.”( Atât de albă). „sufletul ei
EXEGEZĂ. EA TOT, EA ABSOLUT, EA UNIVERS...” , AUTOR GEORGE ADRIAN POPESCU ( EUNESCU) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 934 din 22 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364179_a_365508]