989 matches
-
acum, raionul Edineț, care s-au așezat cu traiul pe moșia satului Purcari. Numele localității provine de la un odagiu, crescător de oi, cu numele Anton, originar din satul Sălcuța, de lîngă Căușeni, care a fondat o odaie (cătun) în valea Zăvoiului, în jurul căreia s-au așezat familiile venite de la Tîrnova . Geografic, satul Antonești este situat la o distanță de 23 km de centrul raional Ștefan-Voda și 117 km de capitala Chișinău în partea de Sud-Est a teritoriului Republicii Moldova. Suprafața acestei comune
Antonești, Ștefan Vodă () [Corola-website/Science/305618_a_306947]
-
pițigoii, silviile, cinteza, florintele, sticletele, câneparul, sturzul cântător, uliul păsărar, șoarecele comun, porumbelul de scorbura, coțofana, gaița, prepelița, potârnichea. Raportat la extinderea Dobrogei numai în Podișul Dobrogei de Nord cuibăresc ciocănitoarea neagră, ciocănitoarea cu spatele alb, pițigoiul sur, silvia de zăvoi, pitulicea mică, cănărașul, sturzul de vâsc, mierla de piatră etc. O specie ce cuibărește în podișul de la Babadag și din Munții Măcinului(singurul loc din țară) cu efectiv destul de redus sub 20 de exemplare e șorecarul mare. Munții Măcinului constituie
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
argiloiluviale Pm/s. Tipuri de pădure: - Gorunet normal cu floră de mull, Ps; - Gomnet cu floră de mull, Pm; - Goruneto-șleau; Ps; - Goruneto-șleau cu productivitate mijlocie, Pm; - Goruneto-stejăret, Pm; - Stejăreto goruneto-șleau de productivitate mijlocie, Pm; - Stejăret de deal cu gorun, Pm; - Zăvoi de salcie, Pm; - Goruneto-stejăret, Pi. Rezervatia include 3 canioane: Rudi, Arionesti, Tatarauca. Canionul Rudi are 5 km în lungime, râușorul Bulboaca formează multe praguri și o cascadă de 10 m în înălțime. Sub cimitirul satului Rudi se află Peșteră Răposaților
Rudi, Soroca () [Corola-website/Science/305246_a_306575]
-
un ton national plin de armonie și triumfal, cu care a ajuns entusiasmul de patrie în inimile tuturor cetățenilor”. Evenimentul se petrecea joi, 29 iulie 1848, „într-o câmpie înconjurată cu arbori, ce este la marginea cetății”, adică actualul parc Zăvoi, prilej cu care s-a depus jurământul pe Constituție, s-au sfințit steagurile revoluției și s-a cântat „pentru prima dată în Țara Româneasca”, într-un cadru oficial, după afirmația lui Vasile Roman, viitorul Imn de stat al României, Deșteaptă
Anton Pann () [Corola-website/Science/301488_a_302817]
-
coasta D. Bobului și D. Viilor, cresc porumbarul, măceșul și mărăcinișuri. Datorită condițiilor de umiditate ridicată a solului, naturii aluvionare a acestuia, lunca Oltețului ocupă albia majoră a acestuia. Vegetația arborescentă este alcătuită din plopi, arini negrii, sălcii, răchite numite zăvoaie. Aici arbuștii sunt alcătuiți din sânger, soc, gheorghinari, măceși, iar stratul ierbos este alcătuit din mur, laptele cucului, coada vulpii, firuța și pirul. De asemenea aici crește o vegetație agățătoare alcătuită din curpen și iederă. Pentru mai multe informații privind
Comuna Osica de Sus, Olt () [Corola-website/Science/301500_a_302829]
-
parva"), vânturel de seară ("Falco vespertinus"), șoimul rândunelelor ("Falco subbuteo"), cinteză ("Fringilla coelebs"), ciuvică ("Glaucidium passerinum"), rândunică de hambar ("Hirundo rustica"), ciocârlia de pădure (Lullula arborea), privighetoare ("Luscinia megarhynchos"), sfrâncioc roșiatic ("Lanius collurio"), grelușelul de stuf ("Locustella luscinioides"), grelușelul de zăvoi ("Locustella fluviatilis"), forfecuță gălbuie ("Loxia curvirostra"), codobatură galbenă ("Motacilla flava"), codobatură vânătă ("Motacilla cinerea"), codobatură albă ("Motacilla alba"), muscar sur ("Muscicapa striata"), presură sură ("Miliaria calandra"), capîntorsul ("Jynx torquilla"), ciuf pitic ("Otus scops"), pietrar negru ("Oenanthe oenanthe"), grangur ("Oriolus oriolus
Parcul Natural Vânători-Neamț () [Corola-website/Science/313064_a_314393]
-
aușel nordic ("Regulus regulus"), aușel sprâncenat ("Regulus ignicapillus"), huhurez mare ("Strix uralensis"), sitar de pădure ("Scolopax rusticola"), turturică ("Streptopelia turtur"), mărăcinar ("Saxicola rubetra"), mărăcinar negru ("Saxicola torquata"), silvia cu cap negru ("Sylvia atricapilla"), silvia de câmpie ("Sylvia communis"), silvia de zăvoi ("Sylvia borin"), silvie mică ("Sylvia curruca"), graur ("Sturnus vulgaris"), cocoșul de munte ("Tetrao urogallus"), mierlă ("Turdus merula"), mierla gulerată ("Turdus torquatus"), sturz ("Turdus pilaris"), sturz cântător ("Turdus philomelos"), sturz de vâsc ("Turdus viscivorus"). Flora ariei protejate este una diversificată, alcătuită
Parcul Natural Vânători-Neamț () [Corola-website/Science/313064_a_314393]
-
plajele. Se apreciază că flora Deltei Dunării cuprinde în jur de 1150 specii de plante. Prin unele locuri vegetația este atât de bogată, încât apele apar ca niște ochiuri de oglinzi ce strălucesc din vasta întindere de stuf sau printre zăvoaiele răzlețe de salcie. În alte locuri, pe grinduri, se găsesc păduri, pășuni, fânețe chiar și terenuri agricole. Caracteristica principală a vegetației naturale este dominația plantelor acvatice. În apele Deltei crește o bogată floră submersă (plancton - format din plante microscopice ce
Vegetația Deltei Dunării () [Corola-website/Science/313171_a_314500]
-
desprind porțiuni din plaur sub forma unor insule plutitoare mișcate de vânt. Pe plaur, stuful este în asociație cu numeroase alte plant care se înfășoară pe tulpina sa: cupa vacii (Calystegia sepium) și lăsniciorul (Solanum dulcamara). Grindurile inundabile sunt favorabile zăvoaielor, formate din sălcii, răchite și plopi. Japșele sunt bălți puțin adânci, mai mici ca suprafață, cu durată limitată, cu formă și poziție schimbătoare după fiecare inundație. Izolate și liniștite, japșele sunt elemente pitorești, având multe plante cu flori și covoare
Vegetația Deltei Dunării () [Corola-website/Science/313171_a_314500]
-
cerris) și de garnița (Quercus frainetto). Speciile amintite sunt dominante în pădurile din dealuri, dar alături de ele se găsesc din abundență alte esențe de dealuri. În văile largi, cum este cea a Oltului, cu toate trasformarile survenite, se întâlnesc încă zăvoaie cu sălcii și plopi uriași, însoțite adesea, pe locurile mai înalte de păduri de stejar pendunculat (Quercus robur), ulm (Ulmus foliacea) și alte specii iubitoare de umezeală. Pe culmile mai înalte se mai întâlnesc petice rămase din ceea ce odinioară constituia
Subcarpații Vâlcii () [Corola-website/Science/314563_a_315892]
-
situată între digurile construite pe fiecare parte a râului și între terasele înalte ale aceluiași râu. Lunca Mureșului Inferior este un ecosistem tipic de zonă umedă cu ape curgătoare și stătătoare, cu păduri aluviale, galerii de sălcii și plopi, precum și zăvoaie și șleauri de câmpie, important loc de cuibărire și pasaj pentru cca. 200 de specii de pasări, multe dintre ele fiind sub un regim strict de protecție pe plan internațional. În interiorul Parcului Natural Lunca Mureșului râul străbate o lungime de
Parcul Natural Lunca Mureșului () [Corola-website/Science/314119_a_315448]
-
serratifolia . De asemenea trei specii Marsilea quadrifolia (trifoiaș de baltă), Salvinia natans (peștișoară), Trapa natans (cornaci) sunt specii strict protejate conform Convenției de la Berna. Arboretele de stejar pedunculat (Quercus robur) și frasin (Fraxinus excelsior) sunt preponderente în această zonă, alături de zăvoaiele de plop negru (Populus nigra) și alb (P. alba) și de salcie albă (Salix alba). Ele se găsesc, în principal, în cadrul unui trup mic de pădure în zona Cenad și a unei păduri de cca. 6000 ha ce se întinde
Parcul Natural Lunca Mureșului () [Corola-website/Science/314119_a_315448]
-
IUCN (parc național, zonă specială de conservare), situat în partea sud-vestică a României, pe teritoriile județelor Caraș-Severin, Mehedinți și Gorj. Aria naturală se află în partea central-estică a județului Caraș-Severin (pe teritoriile administrative ale comunelor: Cornereva, Mehadia, Teregova, Topleț și Zăvoi și al orașului Băile Herculane), cea nord-vestică a județului Gorj (pe teritoriul comunei Padeș și al orașului Tismana) și în cea nord-estică a județului Mehedinți (pe teritoriile comunelor: Balta, Isverna, Obârșia-Cloșanii și Podeni) și urmează a fi străbătută de drumul
Parcul Național Domogled - Valea Cernei () [Corola-website/Science/313469_a_314798]
-
l = 5 m; h = 0,15 m │ │ │ ├────┼───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────┼────────────┤ │64 Refacere suprastructură din balast pe DC Ulma-Costileva în satul Costileva pe L = 2 km; │ │ │ │ │l = 4 m, h = 0,15 Refacere podeț cu pile și culei peste râul Moldovița, sat Vama, strada Zăvoi, prin lucrare │Comuna Vama │ 123│ │ │de aroncamente din piatră brută 10 mc Refacere prin terasare cu balast a drumului comunal sat Vama, strada Cimitirului, L-250 m, │ │ │ │ │l-5 m, h-20 cm, 250 mc Refacere prin terasare cu balast a
HOTĂRÂRE nr. 468 din 6 iulie 2016 (*actualizată*) privind alocarea unei sume din Fondul de intervenţie la dispoziţia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2016, pentru unele unităţi administrativ-teritoriale afectate de calamităţi naturale produse de inundaţii. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/273298_a_274627]
-
de 11,1 grade Celsius. Precipitațiile ating o medie anuală de 548 mm, sunt repartizate neuniform de-a lungul anului și pot avea variații semnificative de la un an la altul. Vegetația lemnoasa specifică regiunii este reprezentată de salcâm, iar în zăvoaiele de pe malul Dunării întâlnim plop, salcie, stejar. Pe locul actualului oraș au existat trei sate: Broască, Ciungu și Dăbuleni. Prin comasarea lor s-a format comună Dăbuleni, care în 2004 a devenit oraș. Pe teritoriul Dăbulenilor, "în vale" a existat
Dăbuleni () [Corola-website/Science/297685_a_299014]
-
Aradului, reprezentată de pâlcuri de arbori și păduri de cer, gârniță, gorun, ulm etc, exemplele cele mai concludente putând fi găsite în pădurea Ceala, situată în extremitatea nord-vestică a municipiului și în Pădurice. În luncile din lungul Mureșului se dezvoltă zăvoaie, sălcii, plopi, anini. Flora Municipiului Arad și împrejurimilor sale este reprezentată prin numeroase specii de plante. Din categoria speciilor rare pentru flora României amintim următoarele: Rumex Kerneri, Euphorbia vegetalis, Sedum caespitosum, Trifolium angulatum, Trifolium angustifolium, Lidernia procumbens, Succisella inflexa, Cirisum
Arad () [Corola-website/Science/296931_a_298260]
-
deosebit de frecvente. Petroșaniul are o floră de tip central-europeană cu elemente arcto-alpine, în părțile înalte ale munților și infiltrații mediteraniene în zonele mai joase și cu condiți ecologice speciale mai ales pe calcare. Vegetația este diversă: pâlcurile de anini și zăvoaiele din lungul apelor, nu rareori învecinate cu cătinișuri zburlite și tufișuri de zmeură, până la făgetele de pe versanți și cu pădurile de rășinoase de deasupra lor. Cea mai mare pondere în vegetația Petroșaniului este ocupată de pădurile de foioase (gorun, cer
Petroșani () [Corola-website/Science/297100_a_298429]
-
grădinile călare. Altul tace. Merge, unde ? / Către ce vâltori rotunde ? / Care noaptea mi-l înghite / cu tristețile-otrăvite ? / Care joagăre ca fierea / vor să-i ronțăie tăcerea ?... Unul tace, altul cântă, / și cum trec și-n zări se-mplântă, / luna prin zăvoi se pierde / ca o șea de aur verde". («8» / "ibid"., p. 47 sq.). În ciclul al treilea, "Țara," «vechi tărâm cu doine legănate, / unde Corbea putrezea în ocne joase, / între vipere ca bârnele de groase / și-ntre broaștele cât ploștile
Baladă () [Corola-website/Science/297136_a_298465]
-
pe strada Oțetari, nr. 4, sector 2, în perimetrul Batiștei - Vasile Lascăr, foarte aproape de Piața Rosetti, Teatrul Național, Biserica Armenească și Colegiul Național „Spiru Haret”. are trei Sfinte Hramuri: Pe actualul loc al Bisericii Oțetari s-a aflat, inițial, un zăvoi de oțetari, pe malul fostei gârle Bucureștioaia, afluent al Dâmboviței, care își avea vadul pe actuala stradă Galați (date despre această apă găsim în "„Istoria fondării orașului București”" de Dimitrie Papazoglu). În anii 1680-1681 a fost construită, în zilele lui
Biserica Oțetari () [Corola-website/Science/317058_a_318387]
-
Atlanticul, pentru vizite și vînătoare în Statele Unite și Canada. În prima călătorie, după popasul din New York, a cercetat pădurile din statele New York, New Jersey, Pennsylvania, Maryland și Connecticut. Din Chicago s-a îndreptat, prin Minnesota și Dakota, spre cîmpiile cu zăvoaie de plopi și sălcii înșirate pe malurile rîurilor Mississippi și Missouri, spre întinsele preerii lipsite de vegetație forestieră și, mai departe, spre Rocky Mountains (Munții Stîncoși). A observat atent vegetația întîlnitâ și a rămas surprins de marile incendii ce mistuiau
Nicolae Ghica-Comănești () [Corola-website/Science/316210_a_317539]
-
Printre pădurile de stejar și fag se întâlnesc pășuni, livezi, fânețe și locuri cultivate. Vegetația intrazonala ocupă spații reduse, areale insulare sau fâșii. Vegetația de lunca corespunde mai ales albiilor majore ale râului Sucevița. Această vegetație este alcătuită din arborete: zăvoaie de arini (Alnus icana), sălcia (Salix purpurea), cătina și dintre arbori plopul. Dintre speciile ierboase cresc plante hidrofile că: rogozul (Carex riparia și Carex hista) și specii de trifoi (Trifolium campestre). În perioada 2000-2010, populația comunei Volovăț a cunoscut o
Volovăț, Suceava () [Corola-website/Science/324936_a_326265]
-
dubii", Galerii ripariene și tufărișuri ("Nerio-Tamaricetea" și "Securinegion tinctoriae"), Păduri ripariene mixte cu "Quercus robur, Ulmus laevis, Fraxinus excelsior" sau "Fraxinus angustifolia", din lungul marilor râuri ("Ulmenion minoris"), Râuri cu maluri nămoloase cu vegetație de "Chenopodion rubr" și "Bidention" și Zăvoaie de "Salix alba" și "Populus alba"; ce adăpostesc o mare varietate de floră și faună specifice Bărăganului. Fauna parcului este una diversificată și bine reprezentată de mai multe specii de mamifere, reptile, amfibieni, pești și păsări, dintre care unele aflate
Parcul Natural Balta Mică a Brăilei () [Corola-website/Science/324289_a_325618]
-
de cer și gorun, Păduri ripariene mixte cu "Quercus robur, Ulmus laevis, Fraxinus excelsior" sau "Fraxinus angustifolia", din lungul marilor râuri ("Ulmenion minoris", Păduri aluviale cu "Alnus glutinosa" și "Fraxinus excelsior" (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae), Tufărișuri de foioase ponto-sarmatice, Zăvoaie cu "Salix alba" și "Populus alba", Vegetație de silvostepă eurosiberiană cu "Quercus spp.", Vegetație forestieră ponto-sarmatică cu stejar pufos, Vegetație lemnoasă cu "Salix eleagnos" de-a lungul râurilor montane, Pajiști și mlaștini sărăturate panonice și ponto-sarmatice, Cursuri de apă din
Parcul Natural Comana () [Corola-website/Science/324326_a_325655]
-
codroș de munte ("Phoenicurus ochruros"), țigănuș ("Plegadis falcinellus"), corcodel-mare ("Podiceps cristatus"), ciocîntors ("Recurvirostra avosetta"), pițigoi-pungar ("Remiz pendulinus"),mărăcinar ("Saxicola rubetra"), chiră de baltă ("Sterna hirundo"), călifar alb ("Tadorna tadorna"), corcodel mic ("Tachybaptus ruficollis"), fluierar de mlaștină ("Tringa glareola"), fluierarul de zăvoi ("Tringa ochropus"), sturzul cântător ("Turdus philomelos"), mierlă (Turdus merula) sau nagâț (Vanellus vanellus). În vecinătatea parcului se află numeroase obiective de interes istoric, cultural și turistic; astfel: Reportaje
Parcul Natural Comana () [Corola-website/Science/324326_a_325655]
-
grajdurile fostului C.A.P. Ulterior, acest teren a fost cumpărat de colonelul Vlădoianu care și-a stabilit aici conacul- mai exista azi magazia de cereale, iar satul s-a mutat mai la nord, pe unde azi este teren arabil și zăvoi.
Osica de Jos, Olt () [Corola-website/Science/325324_a_326653]