1,029 matches
-
că, În lumea asta blestemată, cel mai sigur mijloc de a dobândi succesul este de a organiza suspansuri. Dar autorul nu avea atâta profunzime pe vremea când Își publica opusculul cu pricina. Pe atunci Îl interesau prea puțin poveștile și zarvele literare. Ah, desigur! Avea cu totul alte probleme decât buna rânduire a gândurilor și grija de a fi citit. De altfel, azi el ia În derâdere grijile de-atunci. Asta-i viața! Căci nu-i chiar viața În toată această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
din zona de servicii scoase un strigăt de îngrijorare și se repezi să salveze cablurile, călcând totul în picioare în calea lui. Colegii lui, care fuseseră în spate, începură imediat să se prostească, astfel că întreaga zonă se umplu de zarvă pentru că toată lumea voia să se destindă după tensiunea recentei descoperiri. În toată această nebunie, exclamația ultimului sosit fusese uitată pentru moment. Încercând să nu chicotesc, m-am concentrat mai mult asupra peretelui din spate ale zonei de servicii, acolo unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Castilia“, „Castilia“, ceea ce era în tradiția lor când se făceau stăpâni peste un oraș. La auzul acestor strigăte, granadinii au înțeles că ireparabilul deja se întâmplase și, uluiți că un eveniment atât de important se petrecuse cu atât de puțină zarvă, au început să se roage și să recite versete pe un ton monoton, cu ochii împăienjeniți de lacrimi și genunchii înmuiați. Pe măsură ce vestea se răspândea, locuitorii ieșeau din case, bărbați și femei la grămadă, musulmani și evrei, bogați și săraci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mare nerăbdare: își puneau atunci măști și mergeau să bată la ușile celor bogați cântând cântece vesele, ceea ce le aducea grămăjoare de fructe uscate, mai puțin pentru a le mulțumi cât mai degrabă pentru a-i face să plece cu zarva lor cu tot; pe deasupra, era întâmpinat cu pompă începutul anului persan, Nayruz: în ajun se celebrau numeroase căsătorii, căci era o ocazie prielnică pentru fecunditate, se spunea, iar de-a lungul zilei se vindeau la toate colțurile de stradă jucării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ca pe niște terase, la taclale, strigând, bând sau râzând, glasurile lor toate topindu-se într-un imens vacarm. În jurul lor, atârnate sau expuse, straie de oameni bogați sau sărmani fremătau la orice adiere, precum pânzele unei singure nave. O zarvă amețitoare, un vas care navighează din furtună în furtună și care, uneori, naufragiază, oare nu acesta este chipul unui oraș? În adolescența mea, mi s-a întâmplat ades să-mi petrec zile întregi în fața acestui peisaj, pierdut în nesfârșite visări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
însoțitor? În ciuda tonului ironic, era vizibil încântat de idee. Mai rămânea să-l conving pe tata. În anul acela, Mohamed se afla adesea în afara orașului, căutând un loc de luat în arendă spre a duce o existență pașnică, departe de zarvă, departe de bârfe, departe de ochi mustrători. Timp de două săptămâni încheiate, l-am așteptat așadar zi de zi, cerând întruna vești despre el de la Warda și de la Mariam. Ele n-aveau habar de nimic. Ca și mine, așteptau. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
la rândul meu, asemenea unui amant sătul să doarmă noapte de noapte la câțiva coți de obiectul dorințelor sale. În sfârșit, Cairo! În nici o altă cetate nu uiți la fel de repede că ești străin. Abia sosit, călătorul e înghițit de vârtejul zarvei, faptelor curioase, mutrelor flecare. Cel puțin o sută de necunoscuți îl abordează, îi șușotesc la ureche, îl iau drept martor, îl înghiontesc cu umărul ca să-l provoace mai bine la înjurături sau la râsetele pe care le pândesc. De acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Un nume arab. Omul pe care îl căutăm se numește Afif Aweida. Capitolul 27 Ierusalim, joia anterioară Acesta era sunetul pe care voia să-l audă Shimon Guttman, vacarmul acela de carnaval. Fluierăturile repetate; bătăile ritmice în lăzile de gunoi; zarva care nu putea fi creată decât de un grup puternic de oameni și, mai ales, cu convingeri puternice. Luase parte la o sută de demonstrații la vremea lui, dar asta îl făcea mai mândru decât toate celelalte. Mulțimea adunată aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
cuvântul potrivit în această situație. Am venit să-mi exprim considerația pentru soțul dumneavoastră și condoleanțele pentru teribila pierdere pe care ați suferit-o. Femeia se uita în continuare în gol, vizibil insensibilă la cuvintele lui Maggie și la toată zarva din jur. Maggie rămase acolo, aplecându-se și uitându-se pe fereastră cât putu de mult, până când, în cele din urmă, puse o mână peste a ei, i-o strânse și merse mai departe. Nu voia să o deranjeze. Apăru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
și rîsetele păreau să capete o altă dimensiune, cu atît mai mult cu cît acel cotlon Îndepărtat de lume, cel mai neprimitor, pierdut și părăsit de mîna Creatorului și de memoria oamenilor, nu fusese niciodată pînă atunci martorul unei asemenea zarve. Familiile de lupi-de-mare, pe malul apei, negrele iguane, Îngrămădite pe stînca lor, sau sutele de mii de păsări din copaci păreau hipnotizate de strălucirea focului, de ciocnirea ușoară a bărcilor Între ele, de zgomotoasele și spontanele hohote de rîs sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
desfid mila. Hamlet nu are în mână o carte, ci biblioteca lumii. Fiecare epocă rescrie marile teme ale artei. Marii scriitori confiscă sevele limbii. Universalitatea artei se referă la dilatarea timpului, nu doar a spațiului. Artistul - o tăcere în eternitatea zarvei. Artistul - acest manager al frumosului. Arta poate însemna urme pe nisipul îndoielilor. În comparație cu pâinea, poezia poate fi mai consistentă. Nu și indispensabilă. Uneori, inspirația este divină. Alteori - ocultă. Arta deschide ferestre, nu dărâmă pereți. Arta provoacă lumea. Culturii i se
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
codrului. Pădurea de fagi și goruni era ciudat de tăcută... Trunchiurile se înălțau către bolta cerului, uriașe... sus, se întâlneau crengile verzi, fragede... iar, acolo încă mai era soare... Acolo sus, tremura un vânticel cald... acolo sus era lumină și zarvă, pentru că acolo cânta mierla neagră ca tăciunele, uguiau turturica și porumbelul sălbatec, și ciocăneau ghionoaiele. Jos, pe pământ, prin frunzarul uscat, foșnăiau porcii mistreți. Râmau și răscoleau nepăsători pământul și, când găseau jir ori bureți tineri, grohăiau. În depărtare, în
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
m-am săturat de voracitatea oamenilor pentru sufletele necăjiților! Câtă pervertire! Și când te gândești că mai vezi și mai auzi, pe ici, pe colo, și pe câte unul aiurit, caraghios și condus doar de utopii, care tot face el zarvă mare, răspândind idei nenumărate despre o lume mai bună! Numai prostii, nu se poate înfăptui deloc așa ceva, m-am convins bine de asta! Dacă teoria evoluționistă a lui Charles Darwin chiar este corectă, atunci cu siguranță că ea are două
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
așteptare, pe țărm. Mi s-a-ntâmplat ca, o dată, când lady tocmai se apropia de țărm, într-o mică ambarcațiune, El-Zorab să necheze a mare bucurie. Am rămas uimit atunci când am văzut-o coborând. El-Zorab și lady au provocat atâta zarvă în port, când s-au revăzut, încât cei de pe-aici au vorbit mai apoi doar despre lady și El-Zorab. Au devenit o legendă, pe insulă. Caii pot simți de la sute de metri, chiar și pe apă, apropierea unei ființe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
scurte puseuri de durere sau Înfiorare. Cineva din vagoanele de clasa a treia Începu să-l blesteme În nemțește pe cel cu vioara, spunând că nu putea dormi din cauza gălăgiei. Părea să nu-și dea seama că dormise În toată zarva trenului și că liniștea care Înconjura notele clare fusese cea care Îl trezise. Cel cu vioara Îl Înjură la rândul lui și continuă să cânte, mai mulți oameni Începură să vocifereze concomitent și cineva râse. — Ești dezamăgit? Întrebă ea. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
unei achitări? — ... eu Însumi, spuse vocea Înăbușit, dumneata, domnule maior, căpitanul Alexici. Vocea scăzu și mai mult În volum: — Discret... Între prieteni... Apoi se auzi ceva mai clar: — S-ar putea să nu fie singur... suspecți... orice scuză... vameșii. Fără zarvă, ’nțeles. Maiorul Petkovici spuse cu profundă dezaprobare: — Atâta tot, domnule colonel Hartep? Vocea deveni ceva mai animată: — Da, da. În privința prânzului... presupun că nu prea aveți locuri potrivite acolo... La gară... un foc bun... ceva fierbinte... la rece În mașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și meditau nehotărâte, până când acesta apăru brusc lângă ele: — Taxiul dumneavoastră a sosit, doamnelor. Îi voi da șoferului instrucțiuni complete. Veți constata că e demn de toată Încrederea. Le conduse afară și veghe să plece În siguranță. Mica vânzoleală și zarvă se lăsă ca praful și domnul Kalebgian se Întoarse În liniștea holului. Pentru un moment, fusese ca În zilele de odinioară În plin sezon. Timp de un sfert de ceas nimeni nu se ivi. O muscă apărută timpuriu și atinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
cresc sub cerul slobod, pleacă, și nu se mai întorc la ele. 5. Cine a lăsat slobod măgarul sălbatic, izbăvindu-l de orice legătură? 6. I-am dat ca locuință pustiul, și pămîntul sărac ca locaș. 7. El rîde de zarva cetăților, și n-aude strigătele stăpînului, care-l mînă. 8. Străbate munții ca să-și găsească hrana și umblă după tot ce este verde. 9. Vrea bivolul sălbatic să fie în slujba ta? Și stă el noaptea la ieslea ta? 10
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
cu multe zile în urmă. Așa au și procedat. După ce au întins fânul pe sub motor, l-au aprins, și văzând că arde bine, au resărit gardul, făcânduse nevăzuți, în noapte. Focul a fost depistat cu întârziere. S-a făcut mare zarvă, dar, până să fie stinsă, mașina aproape că a ars de tot. Au pornit, din aceeași noapte, cercetările. Investigații. Presupuneri. și, în cele din urmă, cercul s-a închis. Incendiatorii au fost descoperiți, chemați la post, și închiși într-o
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
și să dorm. Bine. Să dormim. Somn dulce. Dulce, da, dulce. Recuperarea În fragedă tinerețe fusese reporter la ziarul tineretului comunist din România. Întâmplarea a făcut ca, Nicolae Ceaușescu, abea devenit conducător de vârf al partidului, să aibă o aniversare. Zarvă mare, cu acest prilej, în toată țara și, deci, și în presă. Colegiul de redacție de la respectivul ziar a hotărât ca respectivul eveniment să fie marcat, cu o pagină specială, despre șef. S-au dat cu toții în laturi. Dădacu Duculeț
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
ajuns la ponton. La gura de încărcare. Acolo, cu mijloace tehnice adecvate, cinci tone de orz au fost rapid transferate din depozite în lotcă. Apoi la vale! Acolo, descărcarea, predarea mărfii, încasarea banilor, și, la revedere! În dimineața următore, mare zarvă! Pe Dunăre, ceva mai sus ori ceva mai jos de Galați, au apărut pirați. Ce ziceți că au apărut? Pirați! Fugi de-aici; dacă-ți spun?! Pirați autentici, care au jefuit , aproape sub ochii lumii, depozitele de cereale. și ce
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
îi aminti de huruitul înăbușit al unui avion zburând jos, dar, încetul cu încetul, sunetul ca un „puf-puf“ devenea din ce în ce mai monoton, mai tare, mai clar. Își ridică privirea. La vărsarea râușorului, stârci și papagali se înălțau în zbor, speriați de zarva ciudată ce cotropea selva, și vreo sută de „maimuțe-păianjen“ fugiră din ramură în ramură, zbierând isterice. Minutele, secundele deveniră infinit mai lungi pe măsură ce „puf-puf“ se apropia și mai că i se putea ghici itinerarul din zburătăceala pe care o pricinuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
țânțari, fără umezeală și lilieci-vampiri, fără anaconde, șerpi și nici caimani, prin care alerga, cu părul în vânt, după fata cu tunică albă ce făcea reclamă pentru bere pe plaja de la Malibu. Se trezi cu primele raze de lumină, cu zarva papagalilor și a maimuțelor „față-neagră“ și rămase timp îndelungat în hamac, privind prin apărătoarea de țânțari rămurișul des al cedrilor-samanes, coroana falnică a palmierilor-moriche și coloritul intens al orhideelor. Mâncă alte ouă de broască țestoasă, și iuca, și banane prăjite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
pe fată. S-o crezi tu! Întîi faci pușcărie. Glumești, Diana. Eu chiar te iubesc și vreau să mă însor cu tine. Fata n-a răspuns. Era cătrănită rău. A doua zi, Ionel a fost reținut de poliție și mare zarvă era în toată Galata. După ce mama lui ascultase toată povestea băiatului, amărîtă rău, a început să plîngă cu lacrimi cît bobul de mazăre. Tu m-ai băgat în necaz, mamă. Eu, dragul mamei. De ce, mamă? N-am știut că tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
prezenți acolo ar fi fost în culmea fericirii dacă ar fi fost ei "țapi ispășitori". Și dumneavoastră? ați întreba cu toții. Povestitorul nu-i decît o mică parte în poveste, așa că nu se pune. Mare meșteșug La Liceul Pantelimon era mare zarvă, provocată de o veste surprinzătoare. Cancelaria era plină de profesori și aproape toți își manifestau interesul pentru decizia colegului lor, Vasilică Țugui, de a se însura. Nu cred că este adevărat, concluzionează o profesoară care se aburca spre treizeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]