1,973 matches
-
literar”, „Adevărul literar și artistic”. Simultan, mai colaborează și la alte periodice. Relativ bogată, lirica juvenilă a lui B. e tributară maeștrilor germani (Goethe, Heine) ori români (Eminescu, Coșbuc). Unele influențe sunt evidente și în poeziile din volumul de maturitate Zbuciumul Ardealului, care izbutesc totuși pe alocuri să transpună, în registru epic, experiența tragică a războiului. Dacă încercările dramatice ale lui B. nu-și propun decât să antreneze interpreți începători și să moralizeze un public încă nedeprins cu teatrul, în schimb
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285549_a_286878]
-
relatate cu obiectivitate, dar și cu detalii bogate, iar protagoniștii sunt portretizați sugestiv. SCRIERI: Epigrame, Sibiu, 1898; Pe sub arini, Sibiu, 1901; Mortua est, Sibiu, 1902; Cântece, Sibiu, 1902; Pe povârniș. Însurăm pe Victor!, Arad, 1916; Ardelenii și Basarabia, București, 1925; Zbuciumul Ardealului, București, 1929. Traduceri: Poeți germani. Johann W. Goethe, Heinrich Heine, Sibiu, 1902. Repere bibliografice: Chendi, Scrieri, III, 149-150; Perpessicius, Opere, III, 221; Perpessicius, Dictando divers, București, 1940, 129-131. V.D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285549_a_286878]
-
confunde printr-o alchimie rafinată. Impresia de dezacordaj, inerentă unei asemenea combinații armonice, este atenuată de nivelul dinamic foarte redus (pp) al țesăturii sonore. De alfel, viziunea conceptuală a preludiului se plasează la antipodul stridențelor sonore ce ilustrau mai devreme zbuciumul oceanului răscolit de furia dezlănțuită a Vântului de Vest. Aici, tensiunile sonore sunt armonizate în tăcere într-o atmosferă confuză și apăsătoare, o stare de amorțire a simțurilor, departe de acea plăcută abandonare a Sunetelor și parfumurilor lui Baudelaire. Deloc
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
secundei mari sol - la. Motivul cromatic plasat, în mod deliberat, în spațiul rezonant al registrului grav pare a servi aceleiași concepții tributare romantismului, în care acesta este adeseori asociat cu imaginea „furtunii”, a naturii dezlănțuite, metaforă descriptivă a unui puternic zbucium sufletesc. În același sens, finalul tragic al poveștii lui Motte Fouqué apare prevestit prin această intervenție surdă (pp), dar amenințătoare, ce anunță parcă implicațiile nefaste proiectate în desfășurarea acțiunii. Semnificația profundă cu care Debussy investește acest element de limbaj va
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
insuccesul parțial al Nopții de Sânziene l-a împins pe Eliade spre o răscruce, alegând nuvela fantastică, singura modalitate de expresie literară. "În acei ani '50 nu ne dădeam seama că alegerea va fi atât de tranșantă, dar eram martorii zbuciumului său constant pentru a rupe, fura, câștiga pentru scriitorul din el dreptul de a exista și altfel decât cu intermitențe, ca o rudă săracă, admisă pe ușa din dos"10. Proza scurtă a fost soluția ieșirii din dilema care-l
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
dublu interes: pe de o parte, acela al artei dedicate spațiului sacru, iar pe de alta, acela al Bisericii aflate în situația de a adopta o poziție mai fermă cu privire la operele perioadei moderne, reflectând capacitatea creației artistice de a exprima zbuciumul epocii și de a răspunde problemelor timpului său450. În contextul cultural descris, aceste ultime decenii ale secolului XX au însemnat o consacrare a expresiei de artă contemporană 451, fiind o certitudine faptul că aceasta reprezintă consecința unei multitudini de evenimente
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
le comandă existența, pentru multe motive, din care primul e obișnuința. A muri din propria-ți voință presupune a fi recunoscut, fie și numai instinctiv, caracterul derizoriu al acestei obișnuințe, absența oricărei rațiuni profunde de a trăi, caracterul nesăbuit al zbuciumului cotidian și inutilitatea suferinței. În ce constă, așadar, acest incalculabil sentiment care privează spiritul de somnul necesar vieții? O lume pe care o poți explica, chiar cu argumente discutabile, este o lume familiară. Dimpotrivă, într-o lume dintr-o dată lipsită
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
de ani operele lui Goethe vor fi pulbere și țărână și numele lui uitat. Câțiva arheologi poate vor mai căuta "mărturii" despre epoca noastră. Gândul acesta a fost întotdeauna plin de învățăminte. Dacă ne oprim îndeajuns asupra lui, din tot zbuciumul nostru nu mai rămâne decât noblețea adâncă pe care o aflăm în indiferență. El ne îndreaptă mai cu seamă spre ceea ce este mai sigur, adică spre imediat. Din toate gloriile, cea mai puțin înșelătoare este cea trăită. Actorul și-a
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
-se în fața capodoperelor pictorilor olandezi, născute în toiul războaielor sângeroase din Flandra, sau emoționându-se la auzul orațiunilor pe care misticii silezieni le înălțau în timpul cumplitului Război de treizeci de ani. Sub ochii lor uimiți, valorile eterne se ridică deasupra zbuciumului lumesc. Dar de atunci a trecut timp. Pictorii de azi nu mai au aceeași seninătate. Chiar dacă au o inimă de creator, adică o inimă împietrită, ea nu le folosește la nimic, căci acum toată lumea, până și sfinții, e mobilizată. Iată
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
și acțiune. Adică să devii un om. Asemenea sfâșieri sunt cumplite. Dar pentru o inimă mândră nu se află cale de mijloc. Există Dumnezeu sau timpul, crucea sau spada. Ori lumea aceasta are un înțeles mai înalt, care-i depășește zbuciumul, ori nimic nu-i adevărat în afară de acest zbucium. Trebuie să trăiești o dată cu timpul și să mori o dată cu el sau să i te sustragi pentru o viață mai înaltă. Știu că se poate cădea la un compromis și că poți trăi
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
sfâșieri sunt cumplite. Dar pentru o inimă mândră nu se află cale de mijloc. Există Dumnezeu sau timpul, crucea sau spada. Ori lumea aceasta are un înțeles mai înalt, care-i depășește zbuciumul, ori nimic nu-i adevărat în afară de acest zbucium. Trebuie să trăiești o dată cu timpul și să mori o dată cu el sau să i te sustragi pentru o viață mai înaltă. Știu că se poate cădea la un compromis și că poți trăi în veac, crezând în veșnicie. Aceasta înseamnă a
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
și sensibil. E supraom prin logica și prin ideea sa fixă, dar e om în toate celelalte privințe. Totuși, el e acela care ne vorbește cu calm despre propria lui divinitate. Nu-i nebun sau, atunci, Dostoievski însuși e nebun. Zbuciumul lui nu se datorează așadar unei iluzii de megaloman. Iar a înțelege cuvintele în sensul lor propriu ar fi, de data asta, ridicol. Kirilov însuși ne ajută să înțelegem și mai bine. La o întrebare a lui Stavroghin, precizează că
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
1926; ed. București, 1944; Văzute și trăite, București, 1926; Momente solemne, București, 1927; Felurite (Probleme și oameni. Evenimente. Note de drum), București, 1928; Impresii din Italia, I-II, București, 1930-1938; Peste hotare, București, 1931; Titu Maiorescu. 1840-1917, București, 1931; Deasupra zbuciumului, București, 1932; Din cronica filosofiei românești, București, 1934; Din amintirile unui fost dregător, București, 1934; Rotocoale de lumină, București, 1934; Figuri și concepții filosofice contemporane, București, 1935; Viața și opera lui Kant, București, 1936; Schopenhauer, București, 1937; Amintirile unui băiat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288800_a_290129]
-
ritmică a inimii sale. Privești căsuțele cufundate la poale de pădure sau așezate la margine de luncă. Ce lume liniștită, cât calm. Încet, încet sufletul ți-e inundat de-o dulce pace interioară pe care numai o lume neatinsă de zbuciumul cotidian sau de urâțenia vieții mondene țio poate provoca. Privind tablourile domnului Ionel Spânu, am rămas în suflet cu un fior de nostalgie pentru meleagurile unde am copilărit. Amintiri făcute cioburi miau revenit în minte, completând goluri și alinând doruri
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_571]
-
pictura lui Ionel Spânu se evidențiază. Există peisaje cu case, peisaje,,personalizate”, cu,,amprentă umană”în altele, totul se depersonalizează, imaginea devine pură, virgină, aproape mistică. Starea de spirit a domnului Ionel Spânu se,,vede”din peisajele sale. Nu există zbucium (cel puțin exterior), încordare, ci doar liniște. Poate o liniște de dinainte de furtună. Una distrugătoare sau poate una purificatoare. Cine știe?! Florin Busuioc (Opinia Moldovei, 16 iunie 1998) NOTELE UNUI PEISAJ - SINTEZĂ Ultima expoziție de pictură (ulei și acuarelă) purtând
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_571]
-
cu care regina se îndeletnicea curent. Nu înțelese pe deplin sensul celor petrecute decât după ce se închise el însuși în vaca de lemn păstrătoare de amprenta sonoră a grozăviei. Domnea în ea liniștea profundă a foselor marine abisale, la care zbuciumul stihiilor nu răzbește; regina sacralizase locul prin abstragere. Violul divin nu întâlnise în cale decât trupul unei imense și serene absențe cvasi-divine, ce-l absorbise majestuos de neclintit. Mai mașinală decât mașinăria, mai neînsuflețită ca neînsuflețitele din născare, mai absentă
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
fie, totuși, perfect posibilă. S-ar mai fi priceput și să conducă abil discuția înspre ceea ce, cu o îmbujorare, ar fi trădat ca fiind de interes deosebit pentru ea: "îți place apa de mare?" Adică valul, unda, ea, Ondine, mediul zbuciumului și navigației la care căpitanul excela. O fi fost el nefericit, dar făcând până la refuz ceea ce-i plăcea, perfecționându-și neîncetat meșteșugul; "cum o mai fi și asta?" se întreba, nu fără jind, femeia. Oricât încercase, nu se putuse atașa
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
mult mai multe fluvii și mult mai alese decât cele din paradisul de la început, fiindcă ele nu udă pământ, ci suflete<footnote Despre laudele Sfântului Apostol Pavel, omilia I, 1, P.G., L, col. 473-474. footnote>. Sfântul Ioan a trăit în zbucium fără să-i fie victimă, pentru că a putut să ia în orașul său natal lecții de la dascăli renumiți. Antiohia nu avea renumele Atenei, dar era totuși un bastion al înaltei culturi elenice<footnote Bruno H. Vanderberghe, Saint Jean Chrysostome et
Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur1 by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/179_a_161]
-
este interesul primitiv. Aceasta este o carte despre comportamentul oamenilor. Este o carte pentru oameni care vor să înțeleagă ceva din această viață. Cap. I Motivul Motivul și motivația acestor cărți pe care le-am scris, îl reprezintă anii de zbucium în care căutam să înțeleg ce este cu această lume și cu această viață pe care noi oamenii o avem de trăit. Se pare că majoritatea oamenilor , de mici copii, se adaptează lumii în care încep să trăiască, dar eu
Tribul by Ciornei Marian () [Corola-publishinghouse/Science/91671_a_92380]
-
Republica Moldova (1969), artist al poporului din Federația Rusă (1980) și este laureat al Premiului de Stat al Republicii Moldova (1988). Filmele sale, între care Poenile roșii (1966), Lăutarii (1971), Șatra (1976), au fost premiate la mari festivaluri internaționale. Volumele de versuri Zbucium (1956), Chemarea stelelor (1962) și Ritmuri (1965), concepute în spiritul esteticii (neo)romantismului, se caracterizează prin impetuozitate și tensiune lirică, prin activism civic și elan mobilizator, printr-o sugestivitate metaforico-simbolică frapantă. Este o poezie oratorică, plină de contraste patetice și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287850_a_289179]
-
fiind nuvele inspirate din viața ciobanilor și a lăutarilor. Talentul lui L. se exprimă cu deosebire în arta cinematografică, în filmul poetic, pe subiecte frecvent „exotice”, de un dramatism-limită, din lumea țiganilor, a oamenilor de artă, a combatanților ș.a. SCRIERI: Zbucium, Chișinău, 1956; Chemarea stelelor, Chișinău, 1962; Vioara albă, Chișinău, 1963; Ritmuri, Chișinău, 1965; Ciuleandra, Chișinău, 1965; Bucolica, Chișinău, 1966; Versuri, Chișinău, 1970; Lăutarii, Chișinău, 1972; Sufletul ciocârliilor, Chișinău, 1974. Repere bibliografice: Mihail Dolgan, Coordonatele poeziei lui Emil Loteanu, RLSL, 1966
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287850_a_289179]
-
pendulează între palpitul caritabilității și încruntarea malițioasă. Ființe modeste, insignifiante în aparență, la cheremul unor forțe potrivnice, sunt și eroii „schițelor marine din lumea porturilor”. Născuți pentru a suferi, într-o zodie a cumpenei, au parte numai de necazuri, de zbucium, de unde și asceza resemnării. Firi introvertite, ei poartă în sufletul obosit traumele multor înfrângeri (Rătăcit, Cimitirul maritim, Pleca un vapor din port...). Există, ca la însingurații sadovenieni, o taină grea în viața lor, vreun „păcat” săvârșit cine știe cum ori o „întâmplare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285660_a_286989]
-
Gelu. Anul 2000 mi-a adus prima nepoată, Bianca și anul 2006 al doilea nepot, Ștefan. Nepoții sunt și vor rămâne pentru mine tratament sufletesc, deoarece nașterea lor m-a readus la viață, după o lungă perioadă de boală și zbucium. Cu toate că sunt în Iași de peste 40 de ani, pentru mine “acasă” nu este acest oraș, ci locul unde am văzut lumina zilei, TANSA, cu oameni harnici, veseli, fântâna, curtea, scrânciobul (zbanța). Sfătoși, buni gospodari, țărani, olari, lemnari, sobari, au trimis
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
Mița Baston din D-ale carnavalului. Câtă energie animă femeia aceasta, cât luptă ea pentru amorul ei ilicit și toxic și cât orgoliu tăinuiește replica știe orice lector atent al comediei scriitorului. Iar câtă Încrâncenare vecină cu patologia există În zbuciumul ei comico-tragic e de ordinul evidenței. De altfel, inițial lucrarea aceasta, care avea ambiția de se constitui Într-o schiță de psihologie / psihopatologie a personajului feminin caragialian, trebuia să se intituleze - Mă recomand. Mița Baston. «Ființă de hârtie» (R. Barthes
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
întorc acasă cei câțiva navetiști. O lume a televiziunii locale, a ziarului sătesc care nu critică pe nimeni, o lume în care oamenii se cunosc cu toții pe stradă. O lume a contradicțiilor, în care noul și vechiul se întâlnesc în zbuciumul schimbării. O lume definitorie pentru societatea în care există. O lume dominantă în România sfârșitului de război, când acoperea trei sferturi din populație. O lume a tuturor românilor la începutul mileniului III, când aproape toți mai avem măcar câte o
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]