1,953 matches
-
Acasa > Stihuri > Semne > CU ULTIMELE PUTERI Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 2083 din 13 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Ce vârtej e-n sens, ce liniște-n zbucium! Nefiresc colinzi ciudata-ți amiază nesuflând în nai, ci într-un vechi bucium ce-abia vibrează. Parcă-ai fi un arc a cărui săgeată caută mereu doritele ținte care-atinse par păsări ce speriate zboară-n cuvinte. Orice început nu mai
CU ULTIMELE PUTERI de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373838_a_375167]
-
bobul pur de rouă, în orice strop de vers, Din care înflorește strălucitoru-ți nume, Se-nghesuie să intre întregul univers. Din când în când, în zboru-i dezvăluind secretul, Comdeiul se izbește în țărmuri de hârtie... Și s-a oprit din zbucium c-un freamăt de mândrie. "Ah, cine vrea să-i poarte cât mai curând sonetul?" Frumoasă, tăinuită în straie de solie, Durerea mea aleargă să-ți ducă bucurie... (Duminică și luni, 20--21 iulie 1958) *** Ce a ieșit? Judecă singur, cititorule
ASTA DA ÎNCHIPUIRE SAU CUM SE FACE? de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373979_a_375308]
-
renunțat? De ce nu ai lăsat liber instinctelor? Ai uitat să fii femeie mulți ani. De ce? - Cum, de ce? Ai uitat și tu... Au fost atâția ani de studii, atâtea examene, atâtea trepte cu alte studii și alte examene..., atâta încrâncenare, atâta zbucium și atâtea emoții, că nu mai am puterea să le număr ori să le expun! - Păi, de! De ce ți-ai ales tocmai medicina? - Mda... Bună întrebare! Îmi amintesc, de parcă ar fi azi, o discuție cu mama, care a suferit toată
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373880_a_375209]
-
personale și de grup”, își exprima doctorul Eugen Tomescu această convingere ce îi amăra sufletul de multă vreme, rana fiindu-i redeschisă în conversația cu cele două femei pe care le compătimea cu toată ființa sa. Înțelesese acolo și marele zbucium care a risipit liniștea familială existentă până la acel nefericit accident. Un accident petrecut în împrejurări pe care Eugen nu le considera firești. „Nu este posibil să se facă cercetări în dorul lelii!” exclama el cu nemulțumire și revoltă. „Nu este
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373880_a_375209]
-
a organelor vitale pe care o știați când ați făcut ultima vizită, înainte de a pleca din tura dumneavoastră. Ar mai fi ceva, dar... să nu mă certați, domnu’ doctor! Știți... eu am vorbit cu el, că mă durea sufletu’ simțind zbuciumul din el... - Ai vorbit? Și ce anume ai vorbit, Lidia? Cum a reacționat el? întrebă Eugen, devenind deodată mai atent, mai interesat. - Păi... de ale mele, ca o mamă cu băiatu’ ei..., ce să vorbesc? Îi spuneam să stea liniștit
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373880_a_375209]
-
Chiar te rog. Eu am încercat mai devreme, dar n-am ajuns la niciun rezultat. Am senzația că mi-a scăpat ceva. Ana... Ce nume frumos are femeia asta! Și câtă sete de liniște...sete de armonie... Și din cât zbucium vine!!! Îi privește Gabi sufletul mătușii, i-l pipăie așa cum ai lua în mână inima unui animal abia sacrificat, din care se scurge lichidul vâscos și roșu venit din vene. I se prelinge ei în suflet întâmplarea din salon care
III de LIA BEJAN în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374119_a_375448]
-
iubire, altfel decât o știe ea - pasiune vijelioasă care te cuprinde și care stoarce totul din tine. Ceea ce a simțit, plutind în salon, a fost un soi aparte, pe care Rafael l-a revărsat, de cum a intrat pe ușă. Tot zbuciumul interior al Anei s-a îndepărtat brusc, de nici nu părea să fi fost acolo vreodată. Pic de neliniște, de îndoială or de nefericire nu mai găsea în sufletul ei, femeia... Asta, deși Rafael nu pe ea o privea, nu
POLUL VRĂJITOARELOR de LIA BEJAN în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374117_a_375446]
-
lumii... Am rătăcit privirea în zarea sângerie, Iar macii m-au privit sfios și tremurând. Atunci când mi-a tremurat tristetea-n gând, Am transformat trăirea într-o poezie. Mi-am prins o aripă în norul plumburiu Și-a fulgerat cu zbucium și durere, În ploaia-ntunecata n-am putut a cere Să-mi vindec zborul în acest pustiu. Referință Bibliografica: MI-AM PRINS SUFLETUL / Cristiana Iliuță : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2301, Anul VII, 19 aprilie 2017. Drepturi de Autor
MI-AM PRINS SUFLETUL de CRISTIANA ILIUȚĂ în ediţia nr. 2301 din 19 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375339_a_376668]
-
viu, ce pune în mișcare nu doar norii aduși sau duși în alte spații, mai îndepărtate, nu doar Soarele dătător de viață, dar și un resort al gândurilor și al trăirilor țesute în Sinele noastre cele mai sensibile. Înfiorați, trăim zbuciumul trecerii noastre prin timp, mișcările vizibile înlăuntrul și înafara Ființei, în natură, societate , dar mai ales în familie. După mai multe încercări eșuate, Elisa a insistat să caut în piață și să negociez, special pentru ea, un pepene roșu și
TREPTELE TRISTEȚII de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375471_a_376800]
-
zilei se topește, Învelită-n haina ceții, Visul meu frumos sfârșește. Cu privirile de ceară Ca-ntr-un nesfârșit cortegiu, Îngeri triști mă înconjoară, Trist, zadarnic-sacrilegiu. Chipuri de-ntuneric stinse Și de ciuma unor vremuri Poartă-n lut dureri aprinse, Zbucium ce răzbate-n ceruri. Doamne, când reverși lumina Cu ninsori în poala nopții Slobozește-le și tihna, Nu-i lăsa în voia sorții. Doar deschide podul lunii, Strânge-ți îngerii în cete, Prinși de setea rugăciunii, De lumină să se
NINSOAREA LUMINII de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375492_a_376821]
-
nr. 2167 din 06 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Pe o coală Noi limpezimi de zi rătăcesc prin noapte... Și printre ape ne înecam privirea , La malul mării ne îmbălsămam cu șoapte Când printre gene ne picura iubirea. Ascultând mirata zbuciumul gândurilor ... Mi-am poposit tăcerile în vise adormite Și iar ma-nvalui mărunt în voalul uitărilor, Cănd ți-am descifrat privirile încremenite . Pe-un colț cu semne de întrebare ... Ne-am trezit în iubirea de altădată , Amintirile au ieșit că
PE O COALA de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2167 din 06 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375565_a_376894]
-
moment dat, pentru că nu găseam nici o fărâmă de entuziasm la vederea acelor rânduri. Presupuneam că el, totuși, mă iubea, regreta și se căia în prezent, iar eu eram insensibilă ca o stâncă. Nu-mi doream nimic și pe nimeni, simțeam zbuciumul sufletului meu rănit în cel mai sfâșietor mod posibil, pe altarul dragostei. Aș fi vrut să-i răspund la mesaj, însă nu găseam ceva potrivit cu durerea ce o resimțeam în mine, sălășluind cu drepturi depline, ca o împărăteasă în regatul
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 8 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371675_a_373004]
-
apogeul opțiunii pentru oricare individ conștient că există cel puțin două variante și neglijând involuntar că alegerea este rodul gândiri și convingerilor sale. Numai că, dacă îndoiala pune stăpânire pe tine și nemulțumirea vine deodată cu ea, aducând tristețe și zbucium. Mi-aș fi dorit enorm să pot trece peste cele întâmplate în ultimele zile și să îi acord o șansă lui Ovidiu în numele iubirii pe care i-o purtasem atâta vreme. Fusese o frumoasă poveste de dragoste, întreținută de romantism
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 8 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371675_a_373004]
-
aevea anii ce-au trecut mereu cerându-mi să le dau tribut un strop de suflet doldora de viață, dar fără spaime,griji și îndoieli când numai ochii mei erau rebeli pe-o zâmbitoare și senină față. Îmi văd aevea zbuciumul ascuns în inimă,ca să nu dau răspuns ursitei mele dornice să știe de ce în mine însumi m-am închis și am trăit întruna într-un vis care-a părut că e o colivie. Îmi văd aevea tot ce-mi amintesc
ÎMI VĂD AEVEA de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371902_a_373231]
-
vrei să mai trăiești. Mumii în sarcofage, te lasă fără voce, Capcane-n labirinturi, tot pasul ți-l pândesc, Statui cu chipuri hâde-ncruntate și atroce, Nemulțumite-n față, ca un blestem privesc. Ce-ai căutat acolo, te macină-ntrebarea În zbuciumul agonic ieșirea de-a găsi. Ca o lumină rece, te-nvăluie uitarea Și-n prăbușirea scurtă, de tine nu mai ști. Într-un târziu, când noaptea s-a risipit fugară Și ochii dureroși spre lume s-au deschis, Ai înțeles deodată
PRINTRE PIRAMIDE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1429 din 29 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371992_a_373321]
-
prin farmec, piedici infernale, Mă trag în jos, spre cel mai aspru chin. Mă-ntreb de ce ? E doar o neputință ? Sau drumul ce-am ales nu-i potrivit ? Înalț spre Domnul rugă și dorință, Pornind înspre Golgotă întărit. doar negru ... zbuciumul meu se schimbă-n cerneluri pe care le picur constant sub formă de gânduri în turme de slove pe pajiști de alb. rămâne în urmă doar negrul din mine aducere aminte pentru o mereu mai incoloră memorie. *** Ciclul "Era sa
GOLGOTĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372050_a_373379]
-
cum fac toate țărăncile ca să lăpede copilul nedorit. Fac temperatură mare și... cu asta, basta! Dar eu, cu situația mea?! Dacă mor, pe copiii mei, mai ales pe fetele cele mici, cine le va crește!? ...Multe, multe gânduri, calcule și zbucium. Mâine dimineață, după o noapte de coșmar vom pleca la Târg pentru rezolvarea acestei situații, mi-am zis schimbându-mi poziția în pat. Întorcându-mă de pe o parte pe cealaltă am cugetat și m-am rugat: „Doamne, povățuiește-mă ce
MINI FRAGMENT DIN ROMANUL „COPILUL NEDORIT” de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372296_a_373625]
-
Acasa > Versuri > Visare > DESCHIDE FEREASTRA Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1632 din 20 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Îmbracă odaia în floare de tei Și zbuciumul nopții te rog să îl iei Dezleagă și nodul care mă ține Să nu văd culoarea de lângă mine... Deschide fereastra în inima mării Să-ngrop în adâncuri leșul uitării, Valuri de soare să-mi scalde veșmântul, Lumina să poarte în
DESCHIDE FEREASTRA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1632 din 20 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372452_a_373781]
-
fuseseră. Există și un al treilea tip de mișcare, specific acestei mulțimi din perimetrul barăcilor. Anume, mișcarea pe loc, magmatică, stagnantă. Trebuie spus că în sugerarea, în evocarea acestei unduiri continue, mute, amenințătoare stă una dintre reușitele majore ale cărții. Zbuciumul magmatic conține în sine germenii unei eventuale explozii, care, de altfel, așa cum se știe, s-a și produs, la un moment dat, adică în decembrie 1989. Până atunci, însă, până când autismul ghetoului nu se va nărui, printr-o schimbare radicală
EUGEN DORCESCU “VIAŢA ÎNTRE ZERO ŞI UNU”. NOTE DE LECTURĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372915_a_374244]
-
învingători. Cine e bucuria veșnică ce ne-nconjoară? Ne-nvață dragostea de carte, neam și țară, ne spune că stelele știu tot ce noi gândim, ne-ajută, dorințele să ni le-ndeplinim. Cine are gura ca un trandafir îmbobocit? În zbuciumul ei pentru noi s-a nenorocit, oricând supărarea, neliniștea ne-o alină, chiar de viața ei e o continuă adrenalină. Cine are zâmbetul ca după ploaia de vară, chiar de făptura ei poartă veșnica povară de-a fi mereu învățătorul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372817_a_374146]
-
învingători. Cine e bucuria veșnică ce ne-nconjoară? Ne-nvață dragostea de carte, neam și țară,ne spune că stelele știu tot ce noi gândim,ne-ajută, dorințele să ni le-ndeplinim.Cine are gura ca un trandafir îmbobocit? În zbuciumul ei pentru noi s-a nenorocit,oricând supărarea, neliniștea ne-o alină,chiar de viața ei e o continuă adrenalină. Cine are zâmbetul ca după ploaia de vară,chiar de făptura ei poartă veșnica povarăde-a fi mereu învățătorul ... XVIII. POATE
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372817_a_374146]
-
și căpătă nuanțe stridente. Cum poți să crezi că te mint?! Ăsta mi-e rostul! Spășit, ceru iertare în gând, încropind o întrebare lămuritoare. Da...ești pe-aproape! Mănunchiul de culori aduce bine ori rău, fericire ori nefericire, liniște ori zbucium în viața celor proaspăt apăruți pe tărâmul tău! Așezându-se în genunchi, tot cu ochii închiși, împreună mâinile a rugăciune, ocrotind parcă întrebarea ce-i zvâcnea în tâmplă: Dacă mai pot să fac ceva cu ziua taaaa...? Cu viața taaaa
ZILELE BABEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373016_a_374345]
-
putea mai face dacă tu nu vrei și pace - sau cum ași putea întoarce realul în ireal - și nu oricum, si primăvară nu mai vine - rugîndu-mă de timp să nu mă chinuie - mă doare - mă doare..., și tot răul și zbuciumul din mine, aceasta rană a dezonoarei noastre în veșnică flacăra a iubirii. Cineva poate ar zice - poate și tu - căci prea dramatizez acest fapt împlinit. Azi noapte un vis groaznic m-a facut din nou să sufăr - au fost ca
PETITIE CATRE VREMURILE ODIOASE XIII de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 1273 din 26 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370980_a_372309]
-
tine, ce s-a întîmplat cu tine de te pîngăresc acele mîini reci și perfide aruncîndu-te-n dizgrația lor de oameni răi - ca niște scîrbe cu ochi de iele și dinți de șarpe și plini de viermi. De ce oare! ...- e mult zbucium și jale-n mine - băiat bătrîn - povara-i grea și timpul nu-mi mai vine! De ce oare - nu mi-e bine! Nu mai am curajul nici să gîndesc - mie frică și de mine. Stau așa și sufăr încet dar bine
PETITIE CATRE VREMURILE ODIOASE XIII de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 1273 din 26 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370980_a_372309]
-
acea pădure virgina o fi așa opaca și rece ce-mi acoperă privirea și văzul dincolo de iubire. - Of! Pădure - de ce m-ai învăluit și învălui cu brațele tale de fier - sînt fără vlaga - iar zidurile Bastiliei mă apasă din afara - cu zbuciumul din mine înțeles căci eu mă bat cu tine - timpule - mă oropsești zidule - e oare vis sau e destin - în lupta mea cu el cu tine timp, destin în oboseală voastră languroasa și vicleana - nu fi perfida - oare de ce - de ce
PETITIE CATRE VREMURILE ODIOASE XIII de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 1273 din 26 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370980_a_372309]