1,495 matches
-
armă și nici n-am să străpung vreun pește - dimpotrivă, mă consider eu Însumi un pește: tăcut, invizibil, liber și ascuns. Tu iubești hainele de firmă, căci numai eticheta lor te poate convinge că ești elegant, eu mă Îmbrac În zdrențe. Tu n-ai citit În viața ta o carte care să nu aibă vreo utilitate, eu le citesc doar pe cele care nu vor să mă Învețe nimic. Tu consideri că a studia Înseamnă să obții o diplomă, eu voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Zogru. Acum mașina stătea pe capotă, iar Greață scosese mobilul să sune după ajutoare. Când a smuls ușa mașinii, Fulgerică stătea încremenit, iar Greață terminase convorbirea. Pe urmă, s-a repezit cu portiera spre ei și le-a făcut fața zdrențe. Voia să fie sigur că nu va mai exista nici o relație cu sergentul. Și așa a și fost: în seara următoare, cadavrul polițistului zăcea pe-un morman de gunoi, la Glina. Când scandalul ajunsese-n floare și se adunase lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
am spus eu? Dai 1.000 de parai și e ca și făcută. - De unde dracu’ să iau atâția bani? - De la ai tăi. Le scrii că ai nevoi pe la școală și că nu vrei să știe tanti-ta care e cam zdreanță. Giulia s-a mai gândit câteva zile, apoi le-a scris părinților un e-mail că are nevoie de meditații la chimie, că rămâne corigentă (ceea ce chiar era adevărat) și că Alina ar trimite-o la o profesoară bătrână, unde degeaba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
mi-a strâns mâinile cu milă și m-a ținut în viață și niciodată nu m-a întrebat ce s-a întâmplat. Când a fost limpede că o să supraviețuiesc, m-a întrebat dacă să trimită vorbă la Mamre, pentru că recunoscuse zdrențele rămase din rochia mea. Dar eu am zis nu. Terminasem cu viața de sclavă, cu aroganța Rebecăi și cu Canaanul. Singura mea dorință era să mă întorc acasă și să simt mirosul fluviului și parfumul lotusului dimineața. I-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
fi aruncat nici unul și, Dumnezeu să-l ierte, că mult se mai certase din pricina asta cu bătrânu’, îi spunea mereu ce făr’ de rost îs toate căcaturile astea, în ce-l privește, nu pricepuse niciodată de ce le trebuie oamenilor atâtea zdrențe, când într-un singur rucsac încape tot ce ne poate face fericiți, în groapă tot nu luăm nimic cu noi, poate numai ce-am dat pe gât, dar ăl bătrân era unul din ăia de zic că orice lucru își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
că va fi nevoită să-l susțină iarăși ca să-l ferească să nu cedeze. La moartea soției lui, Catherine, cu treisprezece ani În urmă, pur și simplu clacase. Alcool, medicamente, depresie, În mai puțin de trei luni Loïc devenise o zdreanță. Fusese o coborîre În infern căreia Jeanne Îi pusese capăt trimițîndu-l cu de-a sila Într-o clinică psihiatrică din Morbihan, unde, datorită relațiilor lui Yves Pérec, Îi putuseră găsi o cameră liberă. După șase luni de tratament și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
În jos. Lucas rămase nemișcat și aruncă o privire spre corpul lungit la cîțiva metri de el, pe care marea Începuse să-l acopere. Îl văzu dislocîndu-se sub asaltul valurilor, apoi pricepu că se lăsase păcălit de o grămadă de zdrențe și de alge puse pe o grămăjoară de nisip, accesorii bine cunoscute copiilor care participau pe vremuri la marile concursuri pe plajă organizate de Clubul Mickey. Înțelese atunci că avea să moară. Pe insula aceea de la capătul lumii. Și izbucni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
toți mușchii, Lucas izbutise să-și Încetinească Împotmolirea În nisip, dar totuși acesta Îi venea pînă sub brațe, pe care și le ținea cu obstinație În cruce. Fragile metereze. Fluxul măturase În Întregime ceea ce luase el drept trupul lui Gwen, zdrențele pluteau la suprafață, ca niște meduze flasce și gelatinoase. Iar valurile se apropiau. Lucas se surprinse făcînd pariu cine Îi va veni primul de hac, marea sau nisipul. De ce refuzase să se lase Însoțit de Morineau? De ce Îl trimisese să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
și-l făcuse să-și piardă concentrarea. Iar acum avea să plătească prețul cel mare. Un val mai puternic decît celelalte se opri la un metru de el. Cu chipul abia un pic mai ridicat față de plajă, văzu atunci că zdrențele care pluteau la suprafață erau meduze, iar masa lor gelatinoasă și flască, tentaculele lor scîrboase se Îndreptau țintă spre el. CÎnd era copil, fusese Înțepat de o meduză. Era de atunci alergic. Marea. Nisipul. Meduzele. Își văzu cota În scădere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
dintre adolescentele de la duș; cu un gest grațios, ce-i ridica sânii, culegea de pe frânghie chiloțeii de dantelă puși la uscat În ajun. Bruno simțea că e gata să explodeze În atmosferă și să cadă peste camping sub formă de zdrențe unsuroase. Ce se schimbase, În fond, din adolescența lui? Avea aceleași dorințe, cu conștiința că probabil nu le va putea Împlini. Într-o lume care nu prețuiește decât tinerețea, oamenii sunt puțin câte puțin devorați. La prânz, remarcă o catolică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
ăsta, viața mea a fost planificată la secundă. Prin examene, vacanțele dintre trimestrele de la internat, treptele carierei... Credeam că știu exact încotro mă îndrept. Iar acum mă trezesc într-o cameră ciudată, undeva la țară. Iar cariera mea e făcută zdrențe. În plus... mai e ceva. Ceva ce nu-mi dă pace. O ultimă bucățică a puzzle-ului care încă lipsește din creierul meu. O să-mi aduc aminte despre ce e vorba în câteva clipe. Îmi lipesc fruntea de geamul rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mai târziu, fetele de la PR au fost anihilate de ziariști, care au deschis poarta și mi-au făcut loc să ies. Iar acum sunt pe stradă și fug fără să mai privesc în urma mea. Ajung la pub cu dresul făcut zdrențe de la mersul desculță, cu părul ieșit din cocul care abia se mai ține, machiajul prelins pe obraz de la sudoare și o durere puternică în piept. Dar nu-mi pasă. Trebuie neapărat să-l găsesc pe Nathaniel. Trebuie să-i spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Nag’s Head, și deschid ușa. N-am mai fost niciodată În cîrciuma asta, dar sînt sigură că e destul de... OK. Poate că totuși nu. Cred că e cel mohorît pub pe care l-am văzut În viața mea. O zdreanță de covor, nu se aude muzică, și singurul semn de viață din local Îl constituie un bărbat burtos. Nu pot să-mi petrec a doua Întîlnire cu Jack Într-un asemenea loc. Pur și simplu nu pot. — Așa ! zic, Închizînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
și apoi mă duceam mai departe. L-am găsit chiar și pe bătrânelul din neamul lui Kikil, cel care se fălise că avea să fure o negresă tânără și frumoasă. Era plin de sânge pe piept, iar falca Îi atârna zdrențe dar, bun Înțeles că mi-a vorbit despre femeia aceea. Amărâtul nu izbutise nimic cu ea, și asta Îl făcea să râdă și mai tare. Apoi, m-am Întors În mijlocul satului. - Și acum? Întrebă Barra, mutându-se nerăbdător de pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
de Nikki. Numai că Nikki era mult mai sever și mai critic. Când Ravelstein a cumpărat de la Sukkumian, din cartierul de nord, un covor antic foarte scump, Nikki a strigat la el: - Ai aruncat zece mii de dolari pe găurile și zdrențele astea deșirate? Pentru că rupturile dovedesc că‑i antic? Cu ce te‑a vrăjit negustorul? Ți‑a spus că În covorul ăsta au Înfășurat‑o pe Cleopatra goală? Ești Într‑adevăr așa cum spune Chick, ai impresia că banii sunt făcuți ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
O varză mare. MACABEUS: N-am mai mâncat de mult varză. PARASCHIV: Nici eu. (Personajul apare în lumină; îl vom numi INAMICUL pentru că din uniforma sa zdrențuită se ghicesc un alt tip de croială și o altă culoare decât din zdrențele celor doi; INAMICUL este mai mult bătrân decât tânăr sau tânăr îmbătrânit; e neras, obosit, speriat, ține o varză în mâini și se uită la ea; INAMICUL e mut; el afișează alternativ figuri tâmpe și zvâcnete de inteligență; în tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
cumplit de cald. Seara încep să se adune câțiva nori, începe să tune.... Dar nu se întâmplă nimic. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: În fiecare zi tună? HAMALUL: În fiecare zi. Spre seară se pornește vântul și se adună câțiva nori... câteva zdrențe... E un fel de mascaradă. Tună, uneori chiar fulgeră... dar de plouat nu plouă niciodată. Peste zi puteți sta acolo... (Arată spre camera de la etaj.) E mai răcoare. Acolo întotdeauna e răcoare. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Acolo au stat și ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
dulapurile de orice bun cât de cât lucitor. Nenorocita de fiică pierdută a marchizului de Carabas, Cenușăreasă care n-ar fi recunoscut în ruptul capului că miezul nopții a bătut, că trăsura e un dovleac și rochia de bal o zdreanță, pierdu și puținul rămas de pe urma cățărătorului în cireș. Tacâmurile de alpaca se duseră odată cu ultima fată de gazdă, cu numeroasele ei verișoare și cu peștele lor cu tot. Bătrânei îi veni atunci înștiințarea de demolare. Și odată cu strada, cu pereții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
îl spânzurau. Trei bărbați uscățivi se ocupau de treaba asta. În al doilea rând, femeile din poză nu erau frumoase, în schimb femeile-călăi de pe copertă erau. Femeile-călăi de pe copertă aveau mâini ca pepenii, șolduri ca niște crupe de cal, iar zdrențele de pe ele erau resturi patetice ale unor cămăși de noapte din colecția Schiaparelli. Femeile din poză în schimb erau la fel de frumoase ca niște pălămide înfășurate în pânză de saltea. Și apoi, tocmai când să mă apuc să citesc povestea spânzurării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
un început de vijelie, atingând cutiile de pe șifonier. Se ridică un norișor de praf. Se privi iar în oglinda șifonierului. Mlădiul trunchi de până mai adineauri prinsese să se îngroașe. Blugii pocniră, sfâșiați. Bluza crăpă și ea. Atârna ca o zdreanță pe o creangă întinsă în gol. - Doamne, ce se întâmplă, se gândi îngrozită. Ce m-a apucat? Simți cum picioarele-i se-nfig adânc în tavan, cum trec prin el, și degetele, preschimbate în lungi odgoane, cutreieră aerul încăperii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
luat foc și-l perpeleau flăcările pustiirii. Lângă acela, femeia de nor și raze de mai adineauri, întoarsă acum cu spatele la Burtăncureanu, urmărea concentrată cum lunganul meșterea la ușă. Spatele ei, cu carnea sfâșiată, cu cheaguri negre de sânge, scorțoase, cu zdrențe de piele atârnând ca țoalele păduchioasei de cerșea la intersecție, chiar în față la „Clodie’s dandy“ (cu club de zi privat), cu coastele albicioase, supte de orice urmă de carne, cu plămânii uscți și mațele strânse în ghemotoace vineții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
nea În abisul nopții strălucește muntele - cad fulgii de nea Vântul tăios spulberând roiul de fulgi și-n ripostă nămeți Avalanșă-n munți - în clinchet lin de zurgălăi trecea o sanie Gene albite - sub voalul de ninsoare alți pași rătăciți Zdrențe negre-n nuc - doar ciorile-s culoarea din iureșul alb Pescăruși și ciori zburând prin fulgii de nea fluviul lenevind După ninsoare eternitatea în alb - cruci fără nume Parcul albit de nea - trandafirii doar obrajii iubitei Strada patinoar - sub streșini
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
se-nalță-n iarba foșnind - rugă sub stele Concurs estival - peste raza de lună sar greierii-n iarbă Cântec nesfârșit - brăzdând din zori tot cerul rândunelele Maci, salvii și grâu - curcubeul cerului căzut pe pământ Săgetați de soare atârnă-n zdrențe norii - înfloresc ciulinii Spuma norilor împrăștiată de vânt - croncănit de ciori Dintr-o dată-n soc florile-s veștejite - și iubirea ta În umbra tufei pisica se răsfață - tihna amiezii În așteptarea ploii - albastrele-nflorite printre mărăcini Gâze în zig-zag pe
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
vechi care se scurgeau încet și era greu să admiți că fuseseră cu o zi înainte nasul, gura și urechile unor făpturi omenești care se mișcau și vorbeau. Nu păreau nici măcar niște măști de bâlci. Nu erau altceva decât niște zdrențe fără formă, o grămadă de păr lins la ceea ce fusese Lucas, o pată întunecată de păr creț, la Rafalo. Rămase cugetând îndelung la bătălia care se apropia, conștient de faptul că nimic nu-i va putea salva pe yubani din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
pierd timpul umblând pe coclauri, adunând crengi și cioturi de lemn, sau Închisă În camera mea, scriind tot felul de prostii ori ciopârțind diverse stofe sustrase din șifonierul mamei (ah, nu mai ajungea la croitoreasă !) pen- tru a-mi face zdrențe pe care să le port pe stradă, În locul hainelor de la magazin. Drept pentru care el nu avea să mă Învețe niciodată să cos la mașina de cusut - aceasta avea să rămână În exclusivitate a lui, dedicată confecționării de săculeți pentru
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]