3,414 matches
-
ceasul, toate la locul lor - aliniate ca într-o mânăstire sau ca în orice alt loc unde dragostea lui Dumnezeu este orânduită ca bază a curățeniei domestice și unde lucrurile sunt bine delimitate de compoziția marină a necazurilor brutale și zgomotoase ce lovesc orice perete neapărat. Patul în care dormeam eu și Simon se înfoia în vestmintele lui, cu perne brodate; cărțile (biblioteca eroică a lui Simonă erau puse în teanc; stegulețele cu emblemele diferitelor facultăți erau bătute în cui; femeile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
mai mult de un an. Chiar dacă ai fi adus banu’-n casă, ceea ce nu se întâmplă. Deci acuma are senzația că ea e șeful. N-are decât, mi-a spus el. Și-a scuturat capul cu acea mișcare bruscă și zgomotoasă care avea să îl caracterizeze în momentele lui de mare seriozitate și a apăsat întrerupătorul cu piciorul. A început să citească. După asta n-am mai putut face mare lucru. Nu mai puteam să cred că Bunica este capul familiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
clopoțeilor pe odăjdiile de catifea ale manuscriselor așezate pe un postament cu două picioare. Era întuneric și nu eram decât câțiva și obișnuiții ponosiți din fiecare seară, diverse fețe și voci bătrâne, horcăite, șoptite, șuierătoare, cârcotitoare, mii de voci adunate zgomotos într-una singură, cântând în ivrit rugăciunile de seară. Dingbat și Einhorn au trebuit să fie împinși de la spate când le-a venit rândul să recite Kaddish-ul orfanilor. Ne-am întors în Packardul lui Karas, împreună cu Kreindl. Einhorn mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Familii, burlaci, fete care lucrau și veniseră câte două cu echipamentul lor de plajă, unele nu atât de încărcate, însă cu destule bagaje la ele totuși. Dure sau lovite, după cum le fusese scris sau după cum le era firea. Au ieșit zgomotos din vapor, peste marginea apei învolburate de motor, pășind pe malul umed, liniștit și luminos, unde ici și colo lumina cădea pe câte o față concentrată sau precaut fericită; și erau de asemenea iluminate și mătăsurile, pletele, sprâncenele, pălăriile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
proporție mai mică prezent în amestecul lui Cissy decât alte elemente. Dar era o fată șireată, chiar dacă părea molâie. Și cum ședea întinsă pe nisip, iar mirosul de ulei de floricele încins și aroma înțepătoare a muștarului veneau spre noi zgomotos dinspre tarabele din Silver Beach, continua să îi răspundă lui Simon, pe care nu-l auzeam bine - căci stătea întins pe o parte lângă ea, într-un slip roșu - „O, doamne, nu. Ce mai tâmpenie. Te iubesc, neghiobule“. Dar era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
a părut rău de el. Am reușit și să întrezăresc pentru o clipă lipsa ei de recunoștință, însă n-am putut să mă concentrez prea mult ca s-o discreditez. Înaintea ei, ascuns după copacii care ne fereau de petrecerea zgomotoasă, simțeam că ceva se întâmplă cu mine, ceva care îmi seca cea mai vitală parte a caracterului, într-un punct în care nu puteam face nimic. Petrecerea nu e decât un pretext, mi-a spus ea. De fapt a plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Acum s-o căutăm pe Mătușa Halley. (Pe bolta cerească apare în mișcare cometa Halley. Traversează bolta cerească și dispare) Gigel: Fantastic! Ce frumoasă este! ML, prin lunetă se poate vedea locul unde au aterizat cosmonauții pe Lună? (Radu râde zgomotos) Radu: Auzi gogomănia gogomăniilor! Păi... ML: (privește prin lunetă) Stați, stați puțin că...(caută insistent pe bolta cerească, manevrând luneta din ce în ce mai grăbit) Gigel: ML, se întâmplă ceva? Te pot ajuta?... Radu: Da, să pleci acasă... ML: Gigele, mă poți ajuta
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
păcatele, așa cum spuneți voi, oamenii Gigel: Să pedepsești Pământul?! Păi noi de ce am venit? (către ceilalți) Nu? Soarele: (râde tunător) Să apărați Pământul? Gigel: Pentru Pământ ne dăm și viața! (către Radu și cosmonaut) Nu? (cei doi aprobă. Planetele râd zgomotos) Venus: Voi, care sunteți ca firele de praf în Cosmos, unde orice adiere vă poate strivi într-o clipă!? Cosmon: Venus, tu căreia oamenii i-au dedicat versuri și cântece nemuritoare și-ți spun „Luceafăr”, Selenei și Soarelui i s-
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
ați știut? Gigel: Soare, nu te supăra. Graba strică treaba, zice mereu ML. Soarele: Gigele, îmi placi. Gigel: Și tu mie. Deși mă grăbesc că mama nu știe unde am plecat. Și va fi vai de urechile mele...(soarele râde zgomotos ca și planetele). Dar cu toată graba am să te învăț un joc. Soarele: Un joc? Gigel: Ușor. Toți copiii îl joacă pe Pământ. Se numește șotron. (desenează repede careul și începe să sară. Se oprește). Ce zici, Soare, încerci
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
dea târcoale în plină fiestă. De vină e, poate, și faptul că am nimerit fără nici o inițiere într-o noapte atât de fierbinte. Strecurîndu-mă prin mulțime, mă întreb de ce spunea Camus că tăcerea nu mai e posibilă decât în orașele zgomotoase... Ne întoarcem la hotel, lăsând în urmă fiesta, care aruncă mai departe lavă colorată pe străzi. nevoia de sărbătoare Înainte de a ajunge în Mexic și chiar după aceea, câteva zile, am fost convins că fiesta e un produs al unei
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
-a vrut să joace și Aura. Are și nevastă-mea niște gusturi! Gelos? rîde Paula, apărînd în ușă cu o ceașcă goală în mînă. Uite că și Aura are o feblețe... Aoleu, dă cafeaua în foc!... Asta-i bună! rîde zgomotos Radu, prăbușindu-se în fotoliu. Ziceam de gusturile ei artistice, că dac-oi ajunge să mă tem și pentru scriitorașul ăla... Te pomenești că Aura e din piatră se aude rîsul înfundat al Paulei, însoțit de zgomotul ceștilor de cafea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
surîde Muraru, îndesîndu-și palmele desfăcute în buzunarele halatului alb, privindu-l lung, bănuitor. Hai alături, să stăm de vorbă, că de cunoscut, parcă, numai din vedere... Tovarășa Matei mi-a recomandat... începe Vlad imediat ce se așază pe scaun. A! rîde zgomotos Muraru. Știi ce se întîmplă pe front cu soldații indisciplinați? Sînt trimiși într-un batalion disciplinar, în linia întîia. Ce boacănă ai făcut? Vlad se uită la el cruciș. Două lucruri nu suport: colaboratorii proști, care-și dau importanță și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
lui Platon, pentru că ar fi fost produsul unei singure conștiințe impus mulțimii, sau, mă rog!, așa ceva face Lazăr un gest de lehamite, retrăgîndu-se. Treziți iarăși de o lovitură mai puternică a viscolului în fereastră, cei doi copii încep să plîngă zgomotos. Haideți cu ei pe saltea spune Lazăr tatălui, arătînd salteaua adusă de el și de studentă. Părinții acceptă, așezîndu-se rezemați de perete, cu copiii în brațe. Cam frig jos, la sol spune tatăl -, dar o să-i ținem înveliți bine. Dă-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
și-ncă ce carne... Lasă-mă! se zbate femeia, dar învinsă în final, nu atît de forța bărbatului cît de toropeala băuturii, încearcă o vorbă de protest parșiv: De unde naiba vii, că însetat mai ești !... Ssst! îi temperează bărbatul rîsul zgomotos. Hai spune, găinarule, se alintă femeia gîdilată de pătura aspră, așternută jos vreau să știu, că prea ești... De la pension îi șoptește în ureche Mircea Emil -, dar nu pentru găini, ci fazani, de la o parohie rîde el, simțindu-i căldura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pe Aura gîndește Paula -, i-am zărit împreună la autogară, cînd plecam noi... Iar dacă vine Aura, vine și Radu..." *** "N-am făcut bine spunîndu-i Aurei că mi-a fost dor de ea! își zice Mihai, pășind încet printre elevii zgomotoși, puși pe hîrjoană, scoși de la ore să curețe trotuarele principale ale orașului. Nu!, și-am dres-o frumos întorcînd vorba cu abilitate. Ea și Radu se iubesc foarte mult, au o familie unită; încercarea mea de intruziune a fost un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pot da ochii cu nimeni. Rosemary era la Rembers și nu exista în Londra nici o ființă pe care aș fi putut să o suport. Am rămas încremenit în loc așteptând ca sunetul să se repete. S-a repetat de trei ori, zgomotos, insistent. Răsuna atât de alarmant încât m-a determinat să mă ridic și să mă duc până la ușă. N-am putut suporta liniștea care se așternuse și, ca să nu-l mai aud încă o dată, am deschis ușa. Honor Klein stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
În voie. Aici se cântă genul meu favorit de muzică, foarte tare, cu melodii bune și chitare „supărate“ din belșug. Grupuri de băieți braț la braț urlau versurile celor mai vesele cântece; când se punea ceva mai Întunecat și mai zgomotos, schimbau placa și se aruncau unii spre ceilalți, zbierând ca nebunii. Din fericire, mă Încălțasem cu bocancii, așa că oricine dădea peste mine primea un șut În tibie atât de puternic Încât nu mai Încerca a doua oară. Băieții bine crescuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
se ocupaseră de lucrări fuseseră probabil fratele și amicul cuiva, echipați cu niscai cutii cu vopsea căzute dintr-un camion. Cu toate astea, a rezultat ceva vesel, iar atmosfera, cel puțin la momentul acesta, era dezmorțită de ritmurile repetitive și zgomotoase ale muzicii tehno care bubuia din boxe. Toată lumea respira repede, iar unii dintre cei mai puțin În formă aveau deja chipurile Îmbujorate și transpirau ca niște contabili la o petrecere pentru bărbați. Rachel părea a fi singura care nu suferea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
se Îndepărteze pe bicicletă În direcția Camden. După cum spuneam, e un cartier mic. — E drăguț, spuse Lesley entuziasmată. Cine e? — E cântăreț, am răspuns eu. Ceva gen indie rock. — Urăsc genul ăsta de muzică, se strâmbă ea. E atât de zgomotos! Dar el arată bine. Și, la drept vorbind, mie Îmi plac mai mult negrii. Cred că din cauza contrastului cu tenul meu foarte deschis. Eu și Rachel ne-am privit o clipă sugestiv, dar, din fericire pentru Lesley, tocmai ne apropiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
ca să-și oblige clientela să cumpere apa minerală cu mult mai scumpă care se vindea la bar. Pe lângă faptul că asta era ilegal, mai era și foarte periculos, căci, În astfel de condiții, oamenii se deshidratează foarte ușor. Din plângerile zgomotoase am Înțeles că se făcuse un compromis: se Închisese apa rece, dar s-a lăsat deschisă cea caldă. Trei fete ieșiră din cabina de toaletă unde stăteam la coadă. Am intrat, am mai tras o liniuță de speed ca să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
superficial pe irlandez, îl îndemnă să-l invite să li se alăture. Spre surprinderea lui, Scarlett Taylor acceptă și-i însoți, păstrându-și aerul preocupat și tăcut. „Turul“ urma să înceapă cu „Calul Negru“ din Soho, parcurgând apoi cârciumile mai zgomotoase din sudul cartierului, trecând după aceea prin Leicester Square, spre Whitehall, și spre Tamisa. Cârciumile erau împodobite pentru Crăciun, gălăgioase și suprapopulate. Scarlett-Taylor vorbea puțin, dar bea vârtos, observase Tom. Obiectivul final era „Leul Roșu“, din capătul mai îndepărtat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
adevăr cu noi? John Robert se răsuci pe călcâie și rămase cu spatele la fereastră. — Nu știu, răspunse. — Oricum, am putea avea câteva discuții, urmă George. Și cum filozoful nu-i răspunse adăugă: Asta-i bine! Urmă o tăcere. Putea auzi respirația zgomotoasă a profesorului și pârâitul ușor al spetezei unui scaun pe care începuse s-o frământe mâna acestuia. Vă scrieți cartea cea mare, vreau să spun cartea finală? Nu. — Mă rog, n-am vrut să spun ultima carte, nu sunteți atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de aici? Asta-i simplu. Pot să organizez o petrecere... Tom se și gândea pe cine să invite. Nu vreau să cunoască pe nimeni altcineva. Numai pe dumneata. Dar de ce... de ce numai pe mine? Numai pe dumneata. John Robert respira zgomotos, cu gura larg deschisă și îl fixa pe Tom cu o expresie care semăna cu ura, dar care, fără îndoială, era doar rezultatul unei extreme concentrări. Această concentrare asupra persoanei lui începuse să-i inspire lui Tom un soi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de aglomerația și atmosfera gălăgioasă a cabinelor, de îngrămădeala de femei de toate formele și dimensiunile, dezbrăcate (unele dintre ele goale pușcă), care făceau duș, se foiau și pălăvrăgeau între ele. Locul era atât de ticsit, de animat și de zgomotos - și-apoi nu-ți puteai păstra cabina, trebuia să-ți cari hainele într-un dulăpaș și să păstrezi cheia, să ai tot timpul grija ei și așa mai departe. Hattie își imaginase un loc mult mai distins, mai discret și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de pildă doamna Belton. În această seară, se găsea adunată acolo întreaga distribuție a piesei Triumful Afroditei, după o repetiție la Sala Mare; mulți dintre actori încă își purtau costumele de scenă. Surescitată, trupa împreună cu asistenții ei pornise într-o zgomotoasă procesiune de la Sală până la cârciumă, iar acum se răspândiserăm cu toții de-a lungul tejghelei de la bar, sporovăind în gura mare. (Cârciuma fusese de curând renovată și distincțiile dintre bar, salon și separeuri fuseseră abolite.) Se aflau acolo Tom și Anthea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]