24,729 matches
-
care-l așteaptă Ada (Nicole Kidman). Peripețiile acestei călătorii reprezintă, de fapt, suportul întregului film „Cold Mountain“, ale cărui scene au fost filmate, în bună parte, pe drumul spre Râșnov, oraș din Țara Bârsei. De altfel, Cetatea Râșnov (1335), cu ziduri groase de piatră, cu turnuri și bastioane întărite, adăpostea în vremuri de restriște toată populația satelor din preajmă. În acest scop, în secolele XV-XVII, a fost extinsă și fortificată, interiorul cetății luând proporțiile unei așezări, cu locuințe, capelă (1650), care
Agenda2004-47-04-turistica () [Corola-journal/Journalistic/283084_a_284413]
-
Se regularizează râurile și se asanează mlaștinile, se construiește, la vest de cetate, un canal navigabil. Canalul principal traversa cetatea pe lângă actuala Piață a Unirii, pe strada Ungureanu, pe lângă Piața Libertății, se continua apoi pe strada Alba Iulia și, străbătând zidurile cetății, se deversa în avalul râului Bega. Înălțimea canalului era de un metru și jumătate, lățimea de un metru, iar grosimea zidurilor atingea 25 de centimetri. „În 1774, - amintește Nicolae Ilieșu în „Monografia Timișoarei“, apărută la 1943 - în Fabric s-
Agenda2004-49-04-a () [Corola-journal/Journalistic/283112_a_284441]
-
Piață a Unirii, pe strada Ungureanu, pe lângă Piața Libertății, se continua apoi pe strada Alba Iulia și, străbătând zidurile cetății, se deversa în avalul râului Bega. Înălțimea canalului era de un metru și jumătate, lățimea de un metru, iar grosimea zidurilor atingea 25 de centimetri. „În 1774, - amintește Nicolae Ilieșu în „Monografia Timișoarei“, apărută la 1943 - în Fabric s-a săpat un mare rezervor, unde se adunau mai multe ape de izvor. De aici, cu ajutorul unei mașini hidraulice, apa era condusă
Agenda2004-49-04-a () [Corola-journal/Journalistic/283112_a_284441]
-
urban. Stația de plecare este amplasată la baza Dealului Cetății, cota 186,5 metri, cu acces din zona de intrare în stadionul Cetate, stația de sosire fiind amplasată în incinta Cetății Deva, la cota 369,5 m, după al treilea zid de apărare. Ascensorul are o capacitate de 16 persoane, iar construcția este finalizată în proporție de 90%, urmând să fie dată în folosință pentru turiști la începutul lunii ianuarie. Costul stabilit de Primărie al unei călătorii va fi de un
Agenda2004-48-04-turistic () [Corola-journal/Journalistic/283110_a_284439]
-
adesea se încarcă polemic dar și nostalgic: "am prins rădăcini la etajul zece / văd sinagoga reformista / văd o parcare / n-are cine să-mi picure mir / pe gaura cheii, n-are cine / să mă apere de mine / aici în Haifa zidurilor de sprijin. /ascunsă mi-e inima de tine, / grădină mea a rămas Dincolo / mi-am luat cu mine semințe și frunze, / le-am împărțit pe la prieteni / să prindă rădăcini undeva..." Cicatrizarea feluritelor răni, cea a dorului de Dincolo sau cea
Retragerea în poem by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17677_a_19002]
-
nimeni aici. / fâlfâie steagul în care mă învălui / de o bucată de vreme / un cer insipid / doar fetele mele au prins trenul / speranței, / mă împac cu mine / îmi aduc aminte de pactul eșecului / cei de dincolo mă recunosc." De dincolo de zidurile de sprijin ale Haifei se aude răspicat cuvântul latin al elegiei Biancăi Marcovici la răscrucea dintre două lumi. Bianca Marcovici, Amprente, Ed. Papyrus, Țel Aviv, 1999.
Retragerea în poem by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17677_a_19002]
-
și o desfășurare a devenirii sale sufletești și intelectuale. Viziunea să istorista reiese și după cum își clasase opera prin anii 1936, deci în plină maturitate: I Parnasion: Simbolist. Visări păgâne (1912). Eternități de o clipă (1914). Amăgiri (1916). Grădină între ziduri (1919). ÎI Tradiționalist: Bătrânii (1918-1922). Pe Argeș în sus (1922). Satul meu (1925). Biserică de altădată (1925). Limpezimi (1928). III Neoclasic autohton: Caietul verde (1932). Scutul Minervei (1933). Țărm pierdut (1937). IV Poezie pură: Poeme într-un vers, (1935-1936). Nu
Voluptatea lecturii by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Journalistic/17665_a_18990]
-
prezentul versului: "sîntem prizonierii epidermei noastre", "nimeni n-a înțeles pe nimeni niciodată!" Nimeni nu înțelege pe nimeni): "niciodată nu ești atît de trist/ ca să nu mai poți primi o nouă lovitură" (Despărțire tîrzie precipitata interzisă): "peste tot mă întîmpină/ ziduri inclemente/ peste tot dau, brusc,/ de mine însumi" (După lungi hăituieli). Structura interioară neiertata de tumultul contradicțiilor - întotdeauna profitabilă pentru scris - si sentimentalismul asumat în actul de a face apel la experiențe personale, introspecția epurata pînă la a ajunge o
Caligrafii poetice by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17728_a_19053]
-
un "neam" care nu mai știe să folosească ocazia mântuirii. Preoții care au în grija catedrală constată că au dispărut cheile de la porțile ei, iar muncitorii care vin să forțeze intrările descoperă că intrări de fapt nu mai există, întrucat zidul a devenit între timp zid pe toată suprafața lui. Toată această comedie a catedralei impracticabile, comedie care începe cu inaugurarea oficială a sfanțului lăcaș (în prezența oficialităților, a mulțimii etc.) și sfârșește cu dărâmarea lui, cu ajutorul buldozerelor, ca pe timpul lui
UN MARE SCRIITOR SOLITAR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17760_a_19085]
-
știe să folosească ocazia mântuirii. Preoții care au în grija catedrală constată că au dispărut cheile de la porțile ei, iar muncitorii care vin să forțeze intrările descoperă că intrări de fapt nu mai există, întrucat zidul a devenit între timp zid pe toată suprafața lui. Toată această comedie a catedralei impracticabile, comedie care începe cu inaugurarea oficială a sfanțului lăcaș (în prezența oficialităților, a mulțimii etc.) și sfârșește cu dărâmarea lui, cu ajutorul buldozerelor, ca pe timpul lui Ceaușescu, este de un haz
UN MARE SCRIITOR SOLITAR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17760_a_19085]
-
naștere/ a zis și în golurile dintre urlete/ nu va putea ridica/ niciodată catarg// cu plînsul încet al unei somnambule/ s-a ivit în lume/ în ziua în care cartea stătea/ răvășita pe cîmp// un rînd ciudat scuipat/ de un zid nevăzut/ într-o conjunctură bolnavă a astrelor// o mare eclipsă e această naștere a zis/ și nu putem vorbi de o sărbătoare a ancorei// un mărunțiș scăpat de palmă cerșetoare/ a unui zeu mititel// traiectoria umbrită a degetului/ tremurător al
Retragere si expansiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17761_a_19086]
-
cu adevarat autohton. Nu știu în ce măsură e o consolare, dar Skoda, mașina cehoslovaca sută la sută, a devenit un fel de Wolksvagen, încă de pe vremea cînd "Skoda" ar mai fi putut exporta liniștită ceea ce știa să facă pînă la căderea Zidului Berlinului. Sînt cehii mai puțin sensibili la simbolurile lor pe 4 roți decît românii? Probabil că nu. Deosebirea e că politicienii lor n-au zgîndărit asemenea sensibilități și nici nu și-au făcut un punct de glorie din așa-zisa
Dacia care nu mai e Renault-ul care va fi Dacia by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17792_a_19117]
-
majoritatea cazurilor, se îndreaptă uneori și spre spații cultural-istorice mai largi (o fină aluzie la caracterul, totuși închis, al spațiului de bază): "Te-am așteptat, mașina de scris, ani și ani/ și nu mai veneai. Brațele îmi crescuseră/ prin crăpăturile zidurilor de la Universitate./ Frumoasele noastre colege încărunțeau./ Șobolanii săpau tranșee în Iliria" (Decembrie). Sau: "Corbi eddici (Hugin și Munin, Cugetul și Memoria)/ șoptesc și acum veștile/ culese cîndva în incursiuni de recunoaștere" (Arheologie descriptiva). Sau: "Astfel clamez,/ cu toate orologiile lichide
"Un patetic jignit" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17796_a_19121]
-
de însingurare, Olimpiu Nusfelean aude nu doar sunetele reale, ci și inaudibilul, se retrage în misterele celor ce n-au fost să fie: "Făclia arde năruindu-si ceară./ Noaptea se-ntoarce singură-n copaci./ Pereții se retrag din nou în ziduri./ Prin vremea lungă auzi murind/ Poetul care a cîntat-o" (Și, iarna...). În alt loc, d-sa manifestă conștiința delicată a confesiunii iremediabil imperfecte: În mers/ legi prietenii/ și spui tot ce suporta/ hîrtia zăpezii./ Iar ceea ce ții ascuns/ în sufletul
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17811_a_19136]
-
au apărut hămăind, lătrînd și mîrîind amenințător, de peste tot: din ganguri, de pe caldarîmul străzii, din gurile de canal ale căror capace fuseseră furate demult, din gunoaiele neridicate cu lunile, ba chiar de pe capotele unor splendide automobile occidentale parcate pe lînga zidurile delabrate și gardurile prăbușite! Acest amestec incredibil de opulenta și mizerie - ce nu deranjează pe nimeni în România - a devenit marca distinctiva a unei țări lăsate de izbeliște de iresponsabilii săi conducători. Că întotdeauna, la capitolul acesta, trebuie evocat dl
Jogging în tara "Scrisorii pierdute" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17824_a_19149]
-
de vedere, ce imagine poate fi mai potrivită filosofului care aspiră, platonician sau nu, la un loc în viața cetății, decât aceea a insurgentei care amorsează semne de întrebare că pe catapulte pentru a se face înțeleasă mai presus de zidurile inerției și ale ignorantei? De ce însă acest titlu whitmanian? Poate pentru că, la fel ca și în cazul poetului, insignifianta firului de iarbă contrastează grăitor cu vastitatea spațiilor pe care el prinde rădăcina, cu multitudinea preocupărilor autorului și a argumentelor puse
Febra întrebărilor by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17828_a_19153]
-
Gheorghe Grigurcu Vizitînd pentru prima dată Bistrița, în primăvara acestui an (1999) am pătruns, încîntat, într-un burg vechi, compus în bună parte din construcții începînd cu veacul al XIII-lea, pe zidurile cărora se pot încă desluși desenele fantaste ale vîntului medieval. Am constatat că între aceste ziduri venerabile pulsează, în actualitate, o viață a spiritului demnă de toată atenția. Alături de o robustă filiala a Uniunii Artiștilor Plastici, trăiește aici și o
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17827_a_19152]
-
primăvara acestui an (1999) am pătruns, încîntat, într-un burg vechi, compus în bună parte din construcții începînd cu veacul al XIII-lea, pe zidurile cărora se pot încă desluși desenele fantaste ale vîntului medieval. Am constatat că între aceste ziduri venerabile pulsează, în actualitate, o viață a spiritului demnă de toată atenția. Alături de o robustă filiala a Uniunii Artiștilor Plastici, trăiește aici și o grupare de scriitori, dintre care nu mai puțin de 14 membri ai Uniunii noastre, așteptînd și
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17827_a_19152]
-
oportună întâlnire cu sine a discipolului. Dar schimbul se realizează, contrar aparentelor, în dublu sens. Vorba aceluiași prieten: nu se știe cine da și cine primește. Dacă, în discuțiile amicale, Noica urmărește stabilitatea argumentului, asigurarea lui rotundă, metodica, precum un zid de cetate, spre prevenirea oricărei obiecții, Vulcănescu în calitate de interlocutor se situează într-un contrast izbitor. El va ieși întotdeauna în întâmpinarea celuilalt cu o fabuloasă ideație în cascadă, în care argumentele curg amețitor și se înlocuiesc unele pe altele nu
Singurătatea unui mentor by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17843_a_19168]
-
a lansat planul Marshal o clipă a crezut că și țara sa va beneficia de el, curînd dîndu-și seama că, datorită opoziției Moscovei, vă rata și această posibilitate. Europa se împărțea definitiv între cea de apus și cea de est, zidul despărțitor ("cortina de fier") fiind bine întrevăzut, de pe acum, de bătrînul filosof. Bătrîn, cu vederea slăbită, mai lucra. A elaborat, în 1946, un adaos (care era o revizuire și adăugire) la lucrarea să fundamentală din 1927, Personalismul energetic, pe care
C. Rădulescu-Motru în 1946-1947 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17845_a_19170]
-
și aveam nevoie de o nelipsită, banală pâine. Nu sunt total străin de peisajul orașelor chinezești, așa că m-am încumetat pe străzile necunoscute din zonă. Este, în fond, cel de-al treilea voiaj pe care îl fac în țara «Marelui Zid» sau țara a 500 de milioane de fumători (mai mulți decât pe toată planeta laolaltă!), ultimul la Olimpiada din 2008 și primul la începutul anului 2000. Cât de mult s-a schimbat orașul față de acum 10 ani și chiar față de
Beijing acest miracol!. In: Anul 5, nr. 3 (11), 2010 by Alexandru Cetăţeanu () [Corola-journal/Journalistic/83_a_97]
-
Nicolae Manolescu Am fost la Paris, în primele zile ale lui mai, pentru a participa la un simpozion internațional consacrat împlinirii unui deceniu de la căderea Zidului Berlinului. Cu cinci ani în urmă, intrebarea pusă de organizatori în titulatura unei întîlniri asemănătoare era: Încotro se îndreaptă Estul? Astăzi, desi n-a mai avut claritatea de data trecută, intrebarea care s-a pus ar putea fi formulată în
După zece ani by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17903_a_19228]
-
era: Încotro se îndreaptă Estul? Astăzi, desi n-a mai avut claritatea de data trecută, intrebarea care s-a pus ar putea fi formulată în felul următor: ce schimbări au adus în culturile din Est cei zece ani de după dispariția Zidului? Cum era de așteptat, n-a întîrziat să fie pusă, în mod spontan, de către participanți, intrebarea simetrica: dar în Vest, ce schimbări au fost? Desigur, răspunsul nu putea fi unul singur. Asupra cîtorva lucruri însă aproape toți participanții au căzut
După zece ani by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17903_a_19228]
-
pe intelectualii occidentali, care, iată, rezistă la ideea echivalării dintre fascism și comunism, idee care ar conduce inevitabil la un proces al acestuia din urmă, care ar da gulagului un loc în istorie la fel de însemnat că al holocaustului. de la căderea Zidului Berlinului, cultura noii Europe pare să fie una fără frontiere mai ales la nivelul popular, cu mult mai puțin la acela înalt. Un cîștig, așadar, al Vestului, care este, firește, rezervorul inepuizabil al acestui tip de muzică, film, media, arta
După zece ani by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17903_a_19228]
-
Vestului, care este, firește, rezervorul inepuizabil al acestui tip de muzică, film, media, arta aflat într-o expansiune de neoprit. Cîștigul Estului ar fi apreciabil în tipul celălalt, cu condiția să cadă și frontierele mentale, nu doar acelea fizice, precum zidul evocat de cîteva ori în recentul simpozion parizian.
După zece ani by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17903_a_19228]