1,172 matches
-
nu este adevărată doar pentru intelectuali. Cu timpul - și asta mulți Înțelepți ne-o Învață! -, cu timpul, multe griji și preocupări sufocante se arată a fi fost false. Nu, nu „timpul rezolvă anumite probleme” cum cred unii, ci acestea, așa-zisele mari și grave probleme nu fuseseră ab initio decât false, o falsă, greșită, otrăvită sau superficială perspectivă asupra evenimentului sau asupra celui ori acelora care păreau a-l provoca. Totul, totul În viața socială sau sentimentală, e parcă făcut pentru
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
crede că cel puțin unul dintre copiii Mariei, principesa Ileana, nu ar fi fost rodul căsătoriei cu Ferdinand, ci al legăturii cu prințul Barbu Știrbei (indiscutabil, un prieten și un sfătuitor apropiat); de altfel și altă fiică a ei, Maria, zisă Mignon, este „atribuită“ unui tânăr locotenent (toate acestea, firește, imposibil de demonstrat, Însă plauzibile). Maria făcea efectiv ce o tăia capul, Într-o manieră de-a dreptul impresionantă, fiindcă nu se cobora În nici o situație, ci rămânea prințesă sau regină
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
terminologie abisală, agreată și de Maria. „Lasă, Leons, că la noi e putred și pe deasupra, și dedesubt!”, încearcă să-l consoleze Nae. În aceeași seară, la hotel, în prima semifinală a lui Euro 2000, Portugalia pierde în fața Franței prin așa-zisa „moarte subită” sau „golden goal”. Îmi pare sincer rău. Franța e deja campioană mondială, iar Portugalia lui Figo se chinuiește de-atâția ani să ajungă și ea cineva în Europa!... Mă gândesc, cu tristețe - un gând care m-a urmărit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Am început să public, să scriu pentru ziare și reviste, pentru că trebuia să-mi câștig existența. Am închiriat o locuință în Berlinul occidental. Locuințele nu erau foarte scumpe pe vremea aceea, pentru că orașul era închis, încercuit de zid, în așa-zisa Germanie Democratică și Socialistă. Nu venea prea multă lume să locuiască acolo. Așa am început viața, am făcut eforturi să mă adaptez, pentru că e o mare diferență între ceea ce am trăit în România și ce am găsit în Berlinul occidental
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
alte romane ce propuneau, în esență, același stil, același „război cu naturalismul atotbiruitor”, ale mele, dar și ale altor câțiva colegi, nu mulți, din generația mea, un Sorin Titel, Ivasiuc, George Bălăiță sau unii ceva mai în vârstă - vezi așa-zisa „Școală de la Târgoviște”, Olăreanu, Radu Petrescu, M.H. Simionescu, Țopa și, bineînțeles, un D. Țepeneag, din „școala onirică”. A fost succesul meu și al nostru, succes literar, dar care ascundea, cum o spuneam, și o formă clară de „rezistență și luptă
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de metropola comunismului, URSS-ul aflat sub conducerea lui Gorbaciov! M-am aflat izolat, atunci, în vara lui ’72, la întoarcerea mea „din primul exil”, nu numai prin zvonurile și presiunile securității, dar și de „scepticismul” și persiflajul sau așa-zisa „prudență” a unor vârfuri literare, printre care se numărau și prietenii mei intimi, cărora li se părea „că am sărit peste cal”. Apoi, a fost iute răspândit zvonul „că aș fi nebun”, dar cum apariția Îngerului de gips - scris pe
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
sau pentru proprietatea asupra întreprinderilor, poate apărea inutil de pitoresc faptul de a mă apleca asupra ultimului loc în care, între șapte și șaptezeci și șapte de ani, oamenii se înverșunează să moară și să ucidă pentru o fantasmagorie (așa-zisele human bombs putând fi la fel de bine bunicuțe sau copii la o vârstă fragedă). Mă îndoiesc că un cititor al reputatelor Les Echos sau Financial Times ia în serios niște entități improbabile cum ar fi Paradisul, Elecțiunea alegerea preferențiată a unui
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
ultima... Legendar nu înseamnă non-real, ci mai-mult-ca-real. El operează cu întârziere. Și tot așa cum scribii tribului povestesc istoria începând dintr-un moment anume și mergând înapoi, în sus pe firul faptelor, pentru a răspunde necesităților zilei, evangheliștii lustruiesc și înfrumusețează zisele din timpul veghii de sub cort pentru a le putea transmite mai bine.Pentru a unifica regatele din nord și din sud, iudeii din secolul al VI-lea î. Hr. au pus laolaltă legenda lui Iacob, care venea dinspre miazănoapte și cea
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
exploziile surde și prelungi ale grenadelor, coloane de fum lacrimogen. În orașul vechi au fost aduși nu mai puțin de treizeci și cinci de mii de polițiști israelieni. Motivul: lucrările de restaurare întreprinse de municipalitate pentru a moderniza o rampă de acces, zisă a Maghrebienilor, care permite să se ajungă direct din piața Kotel pe esplanada Moscheilor. Asta însă fără a-l informa sau a-l consulta în prealabil pe directorul iordanian al Wafq. Marele muftiu palestinian mă primește în micul său birou
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
se întrebe asupra temeiurilor hotărârilor lor? A studia o situație sub toate fațetele ei înseamnă a te priva de resursele energetice ale simplismului, care-s aceleași în toate timpurile și în toate taberele; Valéry a pus punctul pe i cu zisa lui: Tot ce e simplu e fals, și tot ce nu e simplu e inutil". "Factorii de decizie" de care m-am putut apropia, la Havana, la Paris sau la Muyopampa, și care au influențat cât de cât mersul lucrurilor
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
din adâncurile lor în atâta amar de ani, neglijând să le mai și semneze, cresc și profilează asemeni excrescențelor cornoase, bătăturilor și verucilor de pe un trup care îmbătrânește. Dincoace de Cedron, în partea de jos a grădinii Măslinilor, "bazilica Agoniei, zisă a tuturor națiunilor" a fost construită pe domeniul de tristă amintire, Ghetsimani. Înăuntru patrulează un franciscan corpolent și suspicios, poate pentru a-și marca teritoriul. Din acest loc pleacă, în seara Joiei Mari, pelerinii în procesiune pentru a urca pe
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
atunci când cel care le ridică, după un traseu ales de el, fără a mai cere și părerea vecinului, este vecinul mai tare. "Universal înseamnă local dar fără ziduri de separare", spunea Miguel Torga, fără să știe cât de potrivită e zisa lui pentru demersul nostru. La Ierusalim, balanța pentru monede false pe care principiul realității face legea, local înseamnă ziduri, fără universal. Deviza zilei de mâine? "Să salutăm orașul cu o mie de șicane!": ea ne pune sub ochi o ipoteză
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
de blândețe, Scrierile Sfinte îi asociază, trei pagini mai la vale, un permis de a ucide. Această contradicție, tremendum et fascinans, e Legea sacrului. Să rămânem pragmatici. Să ne obișnuim cu ceea ce e mai aproape, mai palpabil: faptele și nu zisele. Chiar și redus astfel la cele dobândite în cursul vieții, exercițiul va rămâne unul dezinvolt și îndoielnic prin aceea că-l forțează pe cinicul care face oficiul de jurat să categorisească și să tipizeze. E o nesocotință, i se va
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
a permis avântul sionismului politic al lui Herzl. Cucerirea pământului garantează și cucerirea drepturilor. Pământul și plugul mai întâi. Suflecarea mânecilor pentru punerea în valoare. Voltaire ar fi tare mirat dacă ar veni să vadă poporul evreu la el acasă. Zisa lui cam disprețuitoare: "A promite și a te ține de cuvânt sunt două lucruri diferite, bieții mei evrei" l-ar face să se simtă foarte încurcat. Făgăduiala privind Pământul Făgăduinței a fost ținută. Da, numai că vedem și riscurile. Dacă
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
în cadrul unor vizite oficiale, fie private, în India, Mareea Britanie, SUA, Turcia, Indonezia, Franțs, Armenia, țări din America Latină, Japonia. Aceste călătorii au costat mult bugetul României, fiind și așa destul de fragil. Ca și Nicolae Ceaușescu și acest ”tătuc” al așa zisei revoluțăă române din 1989 a fost un mare turist, un amator de escapade pe continetele Globului. După fiecare vizită, președintele Ion Iliescu acorda în cadrul unor conferințe de presă, ținute la Palatul Cotroceni, interviuri cu zâmbetul acela tineresc, încântat de rezultatul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mii de țărani români nevinovați, în timpul unei demențe colective de exterminare a românilor din zonele ocupate ale Transilvaniei de nord. Idealurile mărețe ale valului revoluționar din anul 1848 erau în acei ani serios alterate de interese iredentiste, anacronice, în cadrul așa-ziselor comemorări, pentru a revitaliza concepții și atitudini de un naționalism feroce, pretenții nejustificate, de natură să creeze vrajbă în loc de bună vecinătate. Se obișnuia ca în dimineața zilei de 4 aprilie, când se sărbătorea, în fiecare an, spuneau ungurii, "eliberarea Ungariei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
unde Partidul Comunist era la conducere în umbra tancurilor sovietice, „poporul luase puterea”: cum se explică atunci refuzul liderilor de la Kremlin de a restitui „în mâinile poporului român” Tezaurul - așa cum se angajaseră la 13 ianuarie 1918 ? cum se explică așa zisa lor “necunoaștere” a acestei probleme? -În ultimul deceniu al secolului al XX-lea, România și Rusia s-au descotorosit de “comunism”, devenind state democrate, libere etc. Cum se explică menținerea Rusiei pe aceeași poziție de refuz a restituirii Tezaurului și
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
în care se înaintează, știi și tu că ele sunt aproape aceleași de decenii întregi. Nu direcția dă valoare, ci talentul. Un om nu poate trăi fără prieteni dar nu poate trăi nici fără dușmani. N-am inventat eu această "zisă", de altfel. Prietenii și dușmanii sunt jaloanele care ne ajută să trecem prin viață. Cât datorezi prietenilor, cât datorezi "dușmanilor" din ceea ce ești acum? Asta-i întrebarea cu numărul 13 și cea mai nemiloasă. Mă obligă să mint pe jumătate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ba cu o partidă pierdută, ba cu un turneu câștigat, dar cu buna intenție de a nu-l supăra pe Dumnezeu). Un om nu poate trăi fără prieteni dar nu poate trăi nici fără dușmani. N-am inventat eu această "zisă", de altfel. Prietenii și dușmanii sunt jaloanele care ne ajută să trecem prin viață. Cât datorezi prietenilor, cât datorezi "dușmanilor" din ceea ce ești acum? Datorez mult prietenilor (mă refer aici doar la cei literari). I-aș numi pe câțiva: Ana
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
în posteritatea lui, să o oferi contemporanilor. Spunea Nichita Stănescu, într-un interviu, că "... da, scriitorul român se ratează, dar o face cu voluptate. Ratarea lui nu seamănă cu cea a scriitorului din Luxemburg, de exemplu...". Cum poți comenta această zisă a lui Nichita Stănescu, ce crezi despre ratările scriitorului român de azi, de ieri, de alaltăieri? Nu mă pricep la "ratări", decât în sport. În plan cultural cred că ratează cei care nu cultivă lectura, instrucția, creația. Dacă n-ai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
totuși în afara lor...". Cât de adevărat este acest lucru pentru Lucian Vasiliu care are, deocamdată, în bagajul pentru posteritate și două cărți de proză: "Să alergăm împreună" și "Grenade și îngeri"? În paginile scrise de mine există multă proză, în zisa poezie, și multă poezie în zisa proză. Genurile sunt absolut compatibile, ca la începuturile lumii. În rest, clișee, concepte, subiectivități. Multe texte de-ale tale, poezie sau proză au trimiteri explicite la nume de prieteni, de locuri, la evenimente... Cât
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
mese. Explicația Orală 4.Expli carea sarcinil or și realizar ea -Voi oferi explicații referitoare la tehnică lipirii corecte, pentru a realiza lucrări artistice și diferite că dispunere a elementelor pe suprafața de lucru (pentru fiecare grupă). Explicația Orală propriu zisă a lucrărilor -Se vor efectua următoarele exerciții de încălzire: “Umerii îi vom mișcă, Spatele vom așeza, Degetele-mi sunt petale, Se deschid că la o floare. Iar apoi le resfiram, Ca la pian noi cântam. Lebedele-n jur privesc, Mâinile
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
Eminescu, inclusiv cel din manuscrise, fiecărei poezii menționându-i-se datele de identificare necesare. Același lucru îl aflăm privitor la Variante. Exerciții & moloz pentru că "opera se constituie din poeme cu statut autonom, rezultate dintr-o supunere neabătută disciplinei clasiciste (așa-zisele antume), dar și din bucăți pe care nu le considera demne de publicare (postumele)", manuscrisele aducând dovada unui "proces de exercitare permanentizat, asemănător cu actele de solfegiere la care se dedau instrumentiștii și vocaliștii". Exercițiile sunt glosate pe ani, începând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
căzu jos și țevile puștii lui lovindu-se de o piatră se îndoiră și luară aproape forma spirală a unui rac. Ei bine, cine credeți că a împușcat capra în acest al doilea haitaș? Schmid. Cum dracul, măi neamțule, îi zisăi eu, de-ai nimerit capra, mort bat cum erai și cu pușca strâmbă? No! Cum era să n-o nimeresc, dacă mi s-a părut mare cât o poartă? Mai tărziu, după ce mi se dăduse mâna pe pușcă și mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
-mi pușca și cartușele, ieșii în balcon și luai la ochi două găini care, de căldură, ședeau tupilate una lângă alta la umbra zaplazului 145... Trosc!... Amândouă au rămas pe loc. Una s-o faci cu borș și cealaltă friptură, zisei babei cei colțate, care sta încremenită la spatele mele. Apoi iată și o rață grasă, pânticoasă care trecea pe dinaintea cerdacului, legănându-se din șele ca o preuteasă. ...Trosc!... Asta s-o faci cu curechi!146 Ho! Tatarilor, ienicerilor, bașbuzucilor!147
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]