1,652 matches
-
vieții cât suntem În viață. Nu vedem și nouă la sută din minunățiile naturii, căci pentru a reuși să vedem mai mult ar trebui să fim dotați atât cu vedere telescopică, cât și cu vedere microscopică. Prietenii mei Înaintau de zor, acompaniați de o orchestră de sunete: pârâituri de crenguțe rupte, fluierături de păsări și bâzâitul nazal al masculului broască-de-copac prin care-și face publică dorința de a sări pe o femelă. Bennie respira greu. Din când În când se Împiedica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
prost și ieftin, stricat cu apă și miere, cărat cu chervanul în butoaie mari în care cârciumarul afundase și câteva lipitori de baltă, ca să se lipească mușteriii de vin. îngânau și țineau isonul unui taraf de balaoacheși, care îi dădeau zor cu cântări tânguitoare de iuboste și de inimă albastră. Bătrânul îi privi o clipă cu invidie pe acești bărbați știutori și umblați, care văzuseră de toate pe lumea asta, cu retina tocită și bătătorită ca o toacă de schit. Băiatul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
că m-am trezit din nou, tot singur, iar mâncărimile începuseră să mă cam sâcâie peste tot. Am coborât călcând cu grijă pe dușumeaua de lemn care scârțâia la fiecare pas și am ieșit afară, unde amicul Dănilă fuma de zor. - I-ai simțit și dumneata? - mă întrebă zâmbind. - Ce anume? - Puricii. Salteaua aia e plină de purici. Am prins vreo câțiva, dar cred că sânt cu sutele. Mâine îi spun moșului că dacă nu le schimbă, plec. - Asta cu siguranță
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
mergeți cu bine că eu vaștept cu fripturica! Mulțumindu-i doamnei Maria, am plecat către casa domnului director, două străzi mai la vale. Ne-am oprit în fața porții, așteptând să vedem dacă nu cumva ne observă, dar dumnealui trebăluia de zor în grădina din fața casei. - Să trăiți dom' director! Ridicând privirea cu o mișcare bruscă a capului care părea să însemne nu atât surprindere, cât mai degrabă iritare, văzându-ne în fața porții, i se lumină fața. Lăsă deoparte grămăjoara de buruieni
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
e conștient, pentru că nu e așa de mare încât să-l fi lăsat inconștient. S-a dus chiar și la câțiva doctori și pe mulți i-a minunat cu întrebarea lui; după ce intra respectuos în cabinet, cu mâinile frământând de zor ceva în față, că auzise el că nu e bine să mergi la doctor așa chiar cu mâna goală, văzându-l așa de încurcat, îl întrebau: - Ce ai dumneata? Ia să vedem! - De avut nu am nimic, dom' doctor! - Păi
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
o luăm pe jos până la gară, în șir indian, printre liniile de cale ferată. Mergeam încet pentru că n-aveam nici o grabă, ne amuzam cu remarci hazlii pe care ni le aruncam unul altuia ca la pimpong. Doi muncitori lucrau de zor, fumând și astâmpărându-și din când în când setea cu o dușcă dintrun lichid maroniu, destul de neplăcut presupun, de vreme ce se strâmbau după fiecare înghițitură. Mihai, cel mai în vârstă dintre noi, care părea și cel mai serios, îi abordă politicos
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
să respire, iată că la orizont apare cu barba fluturând în vântul nemăsurat al credinței și Prea Fericitul Patriarh a României mult preavigurosul Daniel care, o mână o ține întinsă a milogeală pentru danii, iar cu cealaltă mână semnează de zor circulare către eparhiile din țara asta de a mări taxele bisericești sub sancțiunea ca neplătitorii să nu beneficieze de serviciile bisericești. Și nu este o glumă. Chiar aseară s-a dat la televizor un caz din comuna Hădăreni Jud. Mureș
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
copiii uciși de asasinii plătiți ai CIA pe treptele catedralei de la Timișoara, care sunt comuniștii, care sunt extremiștii și care sunt „oamenii de bine”, iar școlitul nostru ca orice dromader care trebuie să presteze ca să-și merite tainul, pune de zor și el etichete pe toată lumea. Să nu credeți că am vreo înclinație spre cei din PSD, departe de mine gândul acesta. Cred că toți ați văzut la televizor pe „nefericitul” mare ștab pesedist Constantin Nicolescu, din Argeș, care a
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
20 mai 2004 ATÂTEA EURI Atâtea euri lesne vin, Se nasc cu mari iluzii Și tot atâtea-apoi devin O sumă de confuzii. Atâtea euri lesne trec Cu falsă rezonanță, În lașitate se întrec, În oricare instanță. Atâtea euri plâng de zor În clipa cea mai dulce Că totul este trecător În proprii, mici uluce. Atâtea euri spre apus Zadarnic spun ce-i viața Când moartea-i - vălul suprapus - Pe toată suprafața. Atâtea euri vin și trec Cu slabe fapte-n urmă
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
să-i grăbească pe aceștia din urmă. îi găsi opriți cu toții, căci carul din frunte, cel în care călătorea Go-Bindan intrase într-o groapă și își pierduse o roată. în timp ce câțiva războinici, după indicațiile energice ale lui Mandzuk, lucrau de zor ca să-l repare, copila veni lângă el, cu pasul ei hotărât. — Lasă-mă să călăresc pe calul tău, Shudian-gun! se rugă ea. — Și ce-o să mă fac cu tine? glumi Balamber. Locul femeilor e în car. Dacă ai nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
prost și ieftin, stricat cu apă și miere, cărat cu chervanul în butoaie mari în care cârciumarul afundase și câteva lipitori de baltă, ca să se lipească mușteriii de vin. îngânau și țineau isonul unui taraf de balaoacheși, care îi dădeau zor cu cântări tânguitoare de iuboste și de inimă albastră. Bătrânul îi privi o clipă cu invidie pe acești bărbați știutori și umblați, care văzuseră de toate pe lumea asta, cu retina tocită și bătătorită ca o toacă de schit. Băiatul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
am luat adio cu ezitări și cu păreri de rău de la priveliștile care ne dăduse puțin senzația și a eternității, și a vremelniciei. Pe aceeași cărare, mai repede decât la urcuș, ne-am coborât la trăsură. Dar n-aveam nici un zor să reintegrăm prozaicii noștri penați. Și, de comun acord, ne oprirăm asupra unui plan îndrăzneț și grandios. Să cinăm în târg și să ne întoarcem acasă la lumina stelelor. Adela, de bucurie, își juca umerii pe rând, repede, cum făcea
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ca în stradă! a exclamat doamna de onoare în chip de salut. — Mă întorc într-un minut, le-am spus. Nu reușesc să pun în funcțiune aparatele de aer condiționat. Butonul „Deschis“ părea să se fi blocat și meșteream de zor la el. Îmi amintesc că, în timp ce mă chinuiam cu butoanele aparatului, având chipiul încă pe cap, ceilalți se învârteau suspicioși prin cameră. Îi priveam cu coada ochiului. Locotenentul se apropiase de birou și examina o porțiune de zid de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
te paralizeze. Drept care am de gând să scriu ce cred despre povestirea asta cât de repede o să pot. Simt că, dacă mă grăbesc, vina mea o să slujească scopurilor celor mai bune și mai adevărate. Așa cred. Dacă o să-i dau zor, s-ar putea să reușesc a-ți spune ceea ce, probabil, am dorit de ani de zile să-ți spun. Știi singur, cred, că povestirea asta e plină de mari salturi. Sărituri. Când te-ai dus la culcare, m-am gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
prinseseră parcă grai. Fiecare frunză Îi vorbea pe limba ei sau poate că Înălța o rugă În miez de noapte către cer. Și stolul acesta pestriț de păsărele ce se odihnise mai Întâi În clopotnița bisericii năpădite acum ciripea de zor În ramurile unduioase, turnate parcă din argint de un meșter iscusit. Extraterestrul Își ridică ochii săi mari, umezi, din farfuria În care se mai aflau câteva măsline, o bucățică de brânză și resturile rămase din scrumbia de aseară și privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
dreagă glasul... Știa să bată toaca, să tragă clopotele și să imite atât de bine vocea preotului și a dascălului și a Întregului cor, Încât de multe ori, trecând prin dreptul bisericii, bătrânele evlavioase se apucau să-și facă de zor semnul crucii, crezând că au Încurcat zilele obișnuite cu cele de sărbători, iar atunci când cu inima strânsă se Încumetau să intre În pridvor și-l vedeau ieșind din altar Îmbrăcat În odăjdii scumpe și cu cădelnița fumegând, scuipau În sân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
După alte câteva zile de activitate Tony Pavone observă un lucru ciudat. În fiecare dimineață la Începerea lucrului, unii deținuți mai descurcăreți se Îndreptau pe furiși către anumite locuri cunoscute numai de ei, revenind imediat radiind de bucurie, Înfulfecând de zor produsele culinare trimese de acasă prin intermediul civililor ce lucrau În șantier...! Tentația de-a intra În legătură cu un civil cerându-i ajutorul să-i aducă vești și mâncare de afară riscul era enorm: Putea fi refuzat și eventual turnat escortei. Drept
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
fi trebuit să mai slăbească. Avea probleme cu spatele și purta din când În când un brâu elastic ortopedic. Mare, proaspăt la culoare, cu barba maro aprins à la François Premier și nasul drept, Feffer tot timpul părea să ceară zor de la corpul și picioarele lui. O pripă mereu la un pas de fugă. Mâinile, stângace și roz, erau ridicate ca și cum s-ar fi temut să nu intre În coliziune cu o altă pripă ca a lui. Ochii căprui Îi erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
În Idihu. Tărâmul blondelor și al Tater Tot-ilor ( n. trad. denumirea unui fel de mâncare, o garnitură din cartofi rași și-apoi prăjiți sub forma unor chiftele aplatizate ), așa-i, Dan ? Mary era beată turtă și se legăna de zor. Irene a ridicat din sprâncene. Mary Bonelli. Tu ești ? Mary s-a apucat să danseze cu draperia pe post de partener. Mi-am dat demisia de la căcatu’ ăla de serviciu, a declamat ea. Chiar și-așa nemachiată și nefericită, Irene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Mary a observat urmele de lovituri de pe fața lui Danny. Băiatul avea o tăietură pe obraz, iar ochiul stâng i se umflase așa de tare că aproape i se închisese. Jinei i s-au înmuiat picioarele, dar Danny țopăia de zor. Era albastru ca un pește și extaziat. Ellis a tras barca lângă ei, a sărit din ea și-a legat funia de-un bolovan de pe mal. A tras adânc aer în piept o dată, de două ori, după care s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
de gât îmi ling rănile și mă înfășoară în cârpe albe de mătase. Sub o pală de vânt cuvintele mele în cămeșe de tort înmuguresc pe buze și înfloresc în zbor spre cerul inimii tale. În dimineața asta Învârt de zor caimacul gândurilor care-și așteaptă rândul cuminți ăsurând trecerea clipelor care se aștern în rostire iau timpul la braț și-mi sorb în grabă cafeaua o ploaie de cuvinte curg liniștite între noi îmbălsămate în licoarea magică adaugă strălucire în
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
în hohote, dinții ei din aur, voluminoșii ei cercei, fără a uita de parfumul sufocant care mi-a izbit nările când m-a strâns la piept. În timp ce mă holbam la ea fără rușine, s-a pus să povestească, gesticulând de zor și vorbind răsunător, tot ce i se întâmplase de când părăsise, cu puțin înaintea noastră, cartierul Albaicin. — Mulțumesc Ziditorului zi de zi că m-a îndrumat să iau calea pribegiei, căci cei care au ales să se boteze sunt acum victimele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
doi oameni prinzând cu cârligele trupul neînsuflețit al lui Florius și târându-l prin nisip, spre porta libitinaria. I se tăie răsuflarea. Căută din priviri pulvinar-ul. Îl văzu pe Vitellius. Cu fața îngropată într-un vas cu mâncare, mesteca de zor și râdea, întors spre unul dintre bărbații care stăteau în jurul mesei. Vinul, de culoarea sângelui, i se prelinse pe bărbie. În clipa aceea Flamma trecu încet prin fața lui Valerius. Își arăta chipul publicului, răspundea cu gesturi de învingător mulțimii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
vineri, ori ajung la Sfânta Vineri. — Doamne! Dă-mi banii. Înțelege-mă, omule - fă-o! Fă-o. Cât iei pentru filmul ăsta? Optzeci? O sută? Deocamdată nimic. — Fă-o. Eu aș face-o pentru tine. Da, văd că-i dai zor cu asta! — Îți dau banii înapoi în zece zile. Aștept să-mi vină un cec. Ăsta e doar un împrumut pe termen scurt. Da, cunosc destule despre genul ăsta de împrumut. L-am practicat eu însumi. E vechea poveste. Banii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
un cont comun la bancă. Ce crezi tu? — Ooo! făcu Roger, a cărui respirație nu prea semăna nici ea a parfum, dacă vreți să știți adevărul. În clipa aceea, gura îmi era îndopată cu un trio instrumental care bolborosea de zor. — O, am suspinat eu cât mai convingător. Ia-mă încet. Te-a supărat ceva? — Te referi la durere? Durere? Da, cât cuprinde. De asta și sunt aici. Mda, așa se pare. Uite, parcă se mișcă ceva acolo. Așa cum rostise el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]