1,218 matches
-
în 1990 și 375 în 1989. Numărul cotidianelor a crescut. Au apărut noi publicații în limbile franceză, engleză, germană, rusă și spaniolă. A crescut simțitor presa locală, de la 53 publicații în 1985 la 157 în 1990. Din 1990, ziarul local “Zori noi” a devenit “Crai nou”, Poșta preluând ulterior difuzarea. Pentru întreaga activitate de difuzare a presei la 1 iulie 1991, a luat ființă Societatea Română de Difuzare a Presei și Tipăriturilor(RODIPET). În anii următori, organele poștale au contractat abonamente
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
sondat ca să-mi verifice gradul de frecventabilitate, nu a manifestat neîncredere. Pusei aceste virtuți pe seama naționalității și-mi fu necaz pe mine în clipa următoare: mă comportam la fel ca toată lumea, atribuindu-i primei suedeze întâlnite caracteristici pe care mă zoream să le decretez tipic suedeze, ca și cum cu o rândunică s-ar face primăvară, ca și cum personalitatea necunoscutei n-ar avea nimic de-a face cu asta. Cu siguranță că existau, în Suedia ca și oriunde, burghezi neîncrezători și închiși. Îmi reveniră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
BOMILKAR Eu n-am fost încă în stare să rămân prudent ca tine, PSAMIS Deci femeile te costă mult? BOMILKAR Aproape totul. PSAMIS Mâncăcioasele sirene din Cartago, cred și eu, Însă Lais e la altă înălțime, scumpul meu. BOMILKAR O zorești cu stăruință? PSAMIS Cât se poate. Însă cred Că lipsindu-i favoritul, numai eu o să-i succed; Și fiindcă el voiește chiar de astăzi ca să plece A ei inimă desigur va-nceta să fie rece. Să-mi zici prost de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
să conducă mașina și o viață întreagă s-a descurcat greu, se căznea să distingă cât mai bine prin parbriz indicatoarele și întretăierile de drumuri, încerca să descopere o concordanță cu liniile și punctele de pe planul orașului, în timp ce tata o zorea „să se miște mai repede“, să-i spună când s-o cotească, cu siguranță că mersese deja prea departe, iar mama, ca să pună capăt nesiguranței care devenise deja de nesuportat, hotăra: Aici, în față, la stânga, trebuie s-o iei la stânga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
familie organizațională. Pentru că azi, procesele identitare se transferă din comunitate în organizație. Așa am citit și cred că e adevărat. Gelos că el nu e băgat în seamă. Că ea e personaj principal. Cât timp am stat de vorbă, a zorit-o să plece înainte de încheierea programului. A pus obloanele. Un sfert de oră s-a chinuit să mute un scaun într-un colț. Asta înseamnă că a fost ocupat. Totuși, de remarcat că, în general, oamenii ăștia au un alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
fi enervat voi cu bădărăniile voastre, i-o taie scurt Roja, pășind peste pragul de la intrare, holbîndu-se în adîncimea culoarului negru care i se deschide înaintea ochilor. E aici la dreapta un comutator, observă Părințelul, și ce mai aștepți? îl zorește Roja, vrei să ne rupem picioarele în bezna asta, să dăm cu capul de pereți? ridică puțin tonul, dar este întrerupt de pocnetul neoanelor din tavan care se aprind unul după altul inundînd holul într-o lumină curată de la un
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
asta aici. La urmă o să încropesc și eu un raport pe care o să-l semnați cu toții, așa, să dea bine la dosar dacă cineva o să-l dezgroape vreodată. Și cît se poate mai repejor, ca să isprăvim odată cu porcăria asta, îi zorește. Nici dacă m-ai fi lăsat să aleg prima n-ar fi ieșit mai bine gîngurește Angelina sorbindu-l din ochi pe Părințel, ar fi fost culmea să ne luăm de păr din cauza lor ca niște adolescente isterice, șoptește languros
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
pășind într-un ritm de un pas înainte, unul înapoi și unul lateral. Se balansează, legănându-și brațele dintr-o parte într-alta. Zgomotul aplauzelor îi spune că au sosit liderii și membrii lor de cabinet. Ajutoarele din culise îi zoresc pe artiști să meargă în spatele cortinei. Bătaia tobelor se întețește de la o clipă la alta. Chipurile actorilor sunt machiate abundent cu pudră, ca o mască. Ochii și sprâncenele sunt desenate ca niște gâște în zbor. Privindu-se în oglindă, fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
gata? îl cheamă Micul Dragon de afară. Pentru siguranța sa, tovarășul președinte trebuie să pornească la drum! În cele din urmă, amanții se ridică din pat. Mao își aprinde o țigară și trage adânc din ea. Afară, Micul Dragon îi zorește. Să... ? Înainte ca Lan Ping să termine propoziția, explodează o altă bombă. Jumătate din tavan se prăbușește. Lan Ping țipă. Cu toate astea, Mao fumează mai departe, netulburat ca un munte. Micule Dragon! îl cheamă el într-un final. Gărzile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
produce încântare și o face să se întoarcă înapoi la ciornă. Lucrează până se trezește Mao. Inima ei bate veselă când îl aude recitând o poezie de deșteptare din timpul dinastiei Han: Primăvara m-a trezit din hibernare, Soarele mă zorește de la spate. Se ridică de pe scaun și îi toarnă ceai. Pe urmă se duce înapoi la birou și așteaptă. Vine la ea. Îi arată ciorna. El se apleacă spre lumină ca să citească. Mâinile lui se strecoară pe sub cămașa ei. Sună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
nume ale dușmanilor ei, despre care el o convinge că o vor distruge dacă nu-i distruge ea pe ei mai întâi. Numele o vor șoca. Vor fi două treimi din congres. Iar el o va încuraja și o va zori să acționeze. Și ea va fi soldatul lui și se va angaja în bătălii din cauza simplei frici. Se va ține de lista lui scrisă de mână. Numele pe care el le-a încercuit. TOP SECRET. NUMAI PENTRU OCHII TOVARĂȘEI JIANG
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
în public. Lumea e nedumerită când îmi ridic glasul la Yu. Nu mă asculți niciodată, Yu Hui-yong! țipă ea, aproape isteric. O să vină o zi în care o să ne despărțim. Și mie nu-mi va fi teamă! El se duce zorit spre ușă și pleacă. Nu spune niciodată vreun cuvânt atunci când ea e mânioasă. Mai târziu, lumea îi spune Doamnei că Yu plânge pe tot drumul înapoi la Opera din Beijing. Nu are casă și locuiește într-o debara lângă culise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
propriul sfârșit. Își închipuie râsul Doamnei Mao, în vreme ce recită niște versuri din secolul al treisprezecelea. Brusc, Fetele care culeg flori au dispărut din raza privirii. Să vizitez locurile nu mă trage ața, Așa drumeț fără țintă cum sunt. Mă duc zorit spre toate priveliștile Dar durerea îmi răpește plăcerea pe care-o pot găsi în asta. Anul trecut Rândunelele au zburat departe, la linia orizontului. Cine pe pământ știe în a cui casă sunt ele anul acesta. Opriți-vă, vreți? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
care s-a amăgit cu ideea de a deveni Doamna Mao. Ea rupe scrisoarea. Shang-guan se ridică și merge în grădină să încuie poarta. Pășește repede și își ține răsuflarea, ca pentru a evita parfumul primăverii. Se grăbește și trece zorită printre plantele care înfloresc. Rochia ei târăște petalele după ea. Merge înapoi în dormitor și închide ușa în urma ei. Privește în jur. Două ferestre care dau spre est se înalță simetric, ca doi ochi uriași, fără globii oculari. Draperiile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
-și încă vigoarea, cu mult după ce-și pierduse orice drept la asta. Îi devenise aproape insuportabil de dragă în ultimele săptămâni, rezultatul deraierii de care fusese aproape în Nebraska. În noaptea în care se întorsese, îi spusese ce-l zorise înapoi spre casă. Să spui tot - ăsta fusese contractul lor de căsătorie de la bun început și, dacă ținea să salveze ceva real cu cea mai realistă femeie din lume, n-o putea ascunde acum. Întotdeauna crezuse în „copacul otrăvit“ al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
la centrul de pâine se face cu brațele. Se aruncă din om În om câte două pâini și se pun În coș. Coșul este apucat de toarte și dus În magazin. Șoferul mașinii de pâine asistă la numărătoare și-i zorește pe cei care descarcă: Hai! Anamaconda! Anamaconda! Bagă, bagă, Anamaconda, tu-i mama ei! Că de nu, iei la liber! Șoferul, dar mai ales șapca lui Îl fac fioros. Îți face frică cu „anamaconda” lui. Tu venind de la pâine. Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
țară În R.F.G., la mama actualei mele soții... Din tăietura ghișeului ochii plutonierului se holbează la tine a silă și reproș, ba chiar Își și Înșurubează degetul arătător În tâmplă. Îți bați joc de noi, băi tovarășe? Pleci aproape cântând. „Zori cu noroc ne răsar; tăcere și gânduri curate Zile bune de-acum vorbe de bine grăiți Astăzi nu vrem judecăți, departe cu sfadă nebună. Gloată cu grai veninos, lucrul să ți-l zăbovești!” Ai divorțat de soacră, deci și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
o mlaștină, unde vara, noaptea, lumina nu pleacă deloc. Ca o ceață. Stă lumina palidă și parcă atârnă hălăduind pe deasupra bălților. Acolo nu-s niciodată triluri de privighetoare, iar păsările de zi înnebunesc, cântând de cu seară crezând că-s zori. Și oamenii nu pot dormi, umblă năuci pe unde apucă... — Mare doftor ești, Pylarino, uite că mi-a și trecut. Dar asta-i taina noastră. Spune-le că până mâine nu pot să văd pe nimeni, că trebuie să mă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
frângea bucățele de busuioc pe care le băgați în sân ca să aveți noroc la măritiș. Apoi ne așezam să mâncăm la umbră de fagi și, dacă nu ar fi fost sfinția sa, am fi ținut-o așa până seara. Dar ne zorea să isprăvim că mai era mult până la Câmpulung. — Câmpul lui Lung, așa îi spunea sfinția sa, că era de prin părțile Sibiului și-i plăcea vorba românească mai mult ca orice pe lume. Ții minte, neică Mihai, cum spunea: „Apoi dacă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
tocmai intră în curtea din fața spitalului. Zgomotul motoarelor și scrâșnetul roților sparg liniștea, tăiată până atunci doar de foșnetul vântului și ciripitul păsărelelor, în mii de cioburi, ca un vas de porțelan scăpat pe jos. Câteva infirmiere apar în hol, zorind să iasă pe ușă. Afară, Marius o vede pe sora Maria cum ajută grijulie un soldat să se așeze pe targă. Ar fi vrut să își ia rămas bun și de la ea, dar știe că este imposibil. Atenția fetei este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de taximetre la care tocmai dăduse comandă. - Ce contează, Mama Mare, oricum taxiul o fi parcat deja în față. Câte mașini pot să fie pe străduțele astea? În mod patetic, s-a declarat învinsă de argumentul meu și m-a zorit, cerându-și scuze pentru comportamentul acesta nelalocul său, dar efectiv uitase de doamna Bercea, Dumnezeu s-o ierte, infecție respiratorie, și ce femeie bună a fost, puțin cam mojică, dar atât de bravă în suferința ei... Am ieșit și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
mânuță, apoi cea mare a luat-o la vale, spre râpă, iar cea mică, tanti Aneta în miniatură, o urma îndeaproape. Soarele trecuse de deal și deodată se făcu aproape întuneric. Atunci cea mare strigă la cea mică din urmă, zorind-o: - Noaptea-n amurg! Noaptea-n amurg! În trupușorul fetiței din urmă trecu un fior de groază și țipă: - Noaptea-n amurg! vine, stai, noaptea-n amurg! Nu știu ce a mai fost dar acum, după atâția ani, când din acea faună
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Ei ? - Lețul unde e, mă ? Zidarii își șterg fețele stropite cu picăței și-și văd, fără pauză, de treabă. Cu aer epuizat și absent, un bărbat cu coif de jurnal lucrează lângă altul țepos ca un arici. Un lucrător se zorește inutil și gălăgios, dispare îndelung și revine cu mâinile în șold, fumând. Scuipând în mistrie, un bătrân șlefuiește tencuiala. Cu toții emană un iz tare, bărbătesc, de băutură înăcrită. O femeie în salopetă și cu buza scurtă are, ca sex, înfățișare
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
terenul, se străduia să afle ce-i cu mine, iscoditor, învăluitor, căuta să-și facă o părere cât mai precisă despre trupele, fortificațiile, armamentul greu și munițiile de care dispuneam. Ronțăind cartofii prăjiți unul câte unul, tacticos, doar nu mă zorea nimeni să termin și să plec (și oricum n-aș fi plecat, oricât m-ar fi zorit), am încercat să-l pun pe piste false, să împrăștii fum, fum gros, să nu-i dau nici un indiciu în legătură cu forțele mele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cât mai precisă despre trupele, fortificațiile, armamentul greu și munițiile de care dispuneam. Ronțăind cartofii prăjiți unul câte unul, tacticos, doar nu mă zorea nimeni să termin și să plec (și oricum n-aș fi plecat, oricât m-ar fi zorit), am încercat să-l pun pe piste false, să împrăștii fum, fum gros, să nu-i dau nici un indiciu în legătură cu forțele mele și cu amplasamentul lor pe hartă. S-a apucat la un moment dat să vorbească despre avioane, închipuindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]