956 matches
-
-ți spun! Da' cu ce-i deranjăm, mă rog! Val: Cred că cu țipetele... Maria: Care țipete, d-le, ce țipete! Cine a țipat aici! Bunica: (intră) Ei, ce facem, aducem fripturica? (privindu-i, înțelege că în tăcerea lor se zvîrcolesc multe cuvinte) Ce spune tovarășul rector de o bucățică de fripturică? Maria: (dacă nimeni nu are curajul) Nu mai este rector. Bunica: Ei cum așa! Gata? Da cînd te-au schimbat? Maria: Mamă! Bunica: Ce? Am întrebat și eu așa
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
îngropate femeile, pruncii, cei plecați în război; poetul prezintă antitetic o stare de efervescență, de proliferare în raport cu ceea ce a reprezentat războiul. "Case încărcate cu copii până-n acoperișuri/ trase la odgoane de cocori./ Pe aici războaiele au strigat/ până-n pântecele femeilor/ zvârcolite pe câmpuri." Poetul trebuie să uite că sufletele celor morți umblă pe Câmpia Eternă. Un univers contorsionat, cu schilozi rebegiți care încearcă să escaladeze ziduri acoperite cu sânge, cu oameni ce se cațără pe propriul trup, se cuprinde în existența
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
și obiceiuri. Bunăoară, parafrazează "Descântecul de reumă", descrie jocul călușarilor, sau, ca altădată, Caloianul. Călușarii sunt descriși în ritmica dansului. Poetul îi desprinde parcă din vadurile de foc ale aștrilor și jocul devine un spectacol de linii și mișcări: "Se zvârcolesc de friguri monahii dansatori isterici și aproape nebuni/ ca fetele bolnave de năvârlii./ joacă la lumina sfintei luni și se cred ciocârlii." Stingerea varului se realizează într-un adevărat ritual, pentru că descântecul este de boală necunoscută: Apoi toarnă apa iute
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de năvârlii./ joacă la lumina sfintei luni și se cred ciocârlii." Stingerea varului se realizează într-un adevărat ritual, pentru că descântecul este de boală necunoscută: Apoi toarnă apa iute și limpede/ scoate focul din pietre și acesta se întinde, se zvârcolește/ Se rupe într-o destrămare de clinchet." Trecerea spre lumea reală se face pe nesimțite, poetul descoperă în cuptorul de var zidit de țărani, dintr-o știință obscură, materia cu care țăranca va vărui zidurile și pietrele, trunchiurile copacilor, semințele
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ochi, dezastru: au țâșnit lacrimile ca din arteziană; eu nu înțelegeam ce i se întâmplă, mi s-a făcut frică și am început să plâng, dar imediat m-a luat și pe mine usturimea, parcă-mi ardeau ochii... Ne-am zvârcolit în pat frecându-ne pe mâini și pe ochi (el, și pe limbă) cu o cârpă înmuiată în apă rece, dar în scurt timp mi-a luat foc și pielea, parcă eram stropită cu acid! Dracu’ îl pusese să împrăștie
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
te urăște...-ți mulțumește,// Putere ce nu mai știe a plînge sau a ierta!/ Ochi-mi n-au, nu mai au încă lacrămă de a-ți vărsa./ Ci poate se află-n mine vro mai sonoră fioare/ Care să se zvîrcolească subt cătarea-ți cercătoare”)2), și în cea din „La amantă” de Sappho („Prin vine-mi foc ca de fiori se varsă”)3). Ulterior, fiorii fac parte din modul de a simți al celor mai mulți dintre romantici. Acțiunea lor e surprinsă
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
iau de pe calorifer o/ baterie veche de lanternă pun limba/ pe lame și mă gâdilă curentul slab// prind între degete o șuviță murdară// din părul încâlcit o pârlesc cu țigara// la rădăcină și apoi o arunc sub pat// când tușesc zvârcolindu-mă o pereche de/ ochi aprinși răsar o clipă din întuneric)". Doar în cutremurătorul text al lui Ion Mureșan Grup de bătrâni lângă casa poetului (unde apare imaginea unui "ochi mic, negru, răutăcios", aruncat într-o găleată ruginită, printre bulgări
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
al conștiinței, în care se amestecă straniu, foarte viu, senzații în fond monocorde: culpa, tendința de maculare, îndoiala, angoasa, posibilitatea terifiantă de a sfârși "pustiit, rănit", într-o singurătate tardivă, niciodată intuită. Ferfeniță, părăsit, aruncat la coș, eul liric se zvârcolește într-un teritoriu al suferinței atroce, în care, doar uneori, ce-i drept, singură "poezia ne însoțește peste tot/ în toate respirațiile noastre". Cu unele dintre tentativele de spovedanie ale lui Dorin Popa, poezia de bună calitate chiar se însoțește
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
stingerii va fi învins: „Și atunci/ pasărea cu clonț de rubin/ ne va privi clămpănind furioasă,/ ghearele ei se vor crispa pe o cracă roșie,/ aripile ei se vor chirci/ va fi apucată de convulsii/ și noi o vom privi zvârcolindu-se,/ și vom râde de ea,/ și vom putea socoti/ abia atunci/ că am răzbunat măcar în parte/ moartea căprioarei cu nările înfiorate...” (Cântec de lebădă din revista „Ramuri”, nr.3, 1983). CAPITOLUL I Receptarea critică a operei lui Nicolae
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
artelor plastice, menționează Ilarie Voronca, poezia se dezbară, prin constructivism, de orice subiectivitate, încetează a fi o „expresie de suflet”, devenind o „existență materială”. Poemul țipă, vibrează, dizolvă, cristalizează, umbrește și calmează. El nu transmite emoție, ci „senzație crudă”, „sângerândă”, „zvârcolindu-se șopârlă în tăiere”. Respingând „gramatica”, mod al convenției, poetul de avangardă cultivă cuvântul „considerat în el însuși”, „indiferent de sens”, „cuvântul liber, fulgerător”, care „alunecă singur, ca un stilet”, „verbul zgârie-cer”. Eliberate de logică, de asocierea după norme și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287567_a_288896]
-
drumului / La puțul porumbului / Că venea, mări, venea / Pe balaur de-ntâlnea / Un viteaz de ortoman / Pe-un cal negru dobrogean. / "Măi balaur! striga el, / Lasă trupul tinerel, / Că te curm pe jumătate / Să-mi răscumpăr din păcate." / Șarpele se zvârcolea / Și cu șapte limbi grăia: / "Ortomane, / Hoțomane! / Bate-ți negrul / Pe de-a-ntregul / Și te du, și fugi de mine / Că nu-i bine nici de tine." / "Șerpuliță, / Dinți de criță, / Am un paloș de oțel, / Lasă trupul tinerel." / "Taie
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
venirea lui pe lume: „Parcă văd... seara. Frig. Ninge; viscolește. La Ploiești. Acum cincizeci și atâția de ani... O femeie săracă într o odaie fără foc se chinuiește, nemâncată, pe o saltea de paie... Vântul vâjâie afară, nenorocita femeie se zvârcolește înăuntru de dureri grozave... Și toată noaptea o duce așa... De abia către ziuă se ușurează. Naște un copil fără noroc... Ei bine, copilul ăla sunt eu!...“ (Cioculescu Șerban, Viața lui I.L. Caragiale, Editura Institutului Cultural Român, București, 2005, p.
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
sfânta Constituțiune, și mai ales cei din masa poporului. A mânca poporul, mai ales, este o greșeală neiertată, ba putem zice chiar o crimă. Nu! Orice s-ar zice și orice s-ar face, cu toate zbieretele reacțiunii ce se zvârcolește sub disprețul strivitor al opiniunii publice; cu toate urletele acelora ce cu nerușinare se intitulează sistematici opozanți... Nu! În van! noi am spus-o și o mai spunem: situațiunea Romaniei nu se va putea chiarifica; ceva mai mult, nu vom
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
-i venea să crează." (Petre Ispirescu, Cele trei rodii) (c) "Așa sunt feciorii de împărat! Oricât de în drag și-ar păzi nevestele și oricât de-a dor ar aștepta să-și vadă feții, când aud de bătaie, li se zvârcolește inima în trup, li se frământă creierii în cap, li se împăienjenesc ochii... lasă nevastă și feți în grija Domnului și pornesc ca vântul la război." (Ioan Slavici, Doi feți cu stea în frunte) (d) "Asta nu se poate! este
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
CÎnd Îți vine ceasul „ca să-ți sufli de muci nasul”, s-o faci cu pază și multă rușine, căci: „Foarte scîrbos lucru este Cineva cînd Își privește Mucii și nu-i Învelește Au cînd nasu-și curățește Cu unghia, ș-Îl zvîrcolește...” Pann prevede toate situațiile dificile. CÎnd vorbești cu cineva, zice el, ține-te la oarecare distanță „ca să nu-l stropești cu bale / și cu scuipările tale”. Cuvintele să fie frumoase, dulci și cu minte, nu mojicești, dacă un ce nu
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
aleargă în cercuri, refuză să mănânce, fug de la pășune spre casă. * Oile. Devin neliniștite, se strâng grămadă, se uită în toate părțile speriate, nu vor să intre în țarcuri, behăie mult și tare, iar adeseori cad pe pământ și se zvârcolesc. * Porcii. Sunt agitați, nu intră în cocină, refuză să mănânce, încearcă să iasă din cotețe, grohăie continuu și puternic. * Câinii. Cu circa 10 zile înainte de cutremur, câinii devin agitați, latră și urlă prelung, aleargă din loc în loc, își părăsesc cuștile
Animalele prevestesc cutremurele! by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/825_a_1572]
-
ambarcațiunea era încă la remorca monstrului. Ajungînd în curînd în dreptul acestuia, Stubb își propti genunchiul de tachetul rudimentar și începu să-și înfigă lancea în balena care fugea; la ordinele secundului, ambarcațiunea se trăgea înapoi din calea monstrului ce se zvîrcolea îngrozitor, apoi se apropia din nou de el, pentru a-l lovi din nou. Șuvoaie roșii curgeau acum din toate părțile balenei, întocmai ca pîraiele pe-o colină. Trupul chinuit nu i se mai rostogolea prin apă, ci prin sînge
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
dublează. Se întîmplă însă foarte adesea ca, din pricina fugii năprasnice, instantanee a balenei lovite de primul fier, harponistul să nu poată, oricît de fulgerătoare i-ar fi mișcările, să înfigă și cel de-al doilea fier în monstrul care se zvîrcolește. Totuși, cum acest al doilea fier e legat de saulă, iar saula se desfășoară repede, trebuie neapărat ca el să fie azvîrlit peste bord, oricum și oriunde, căci altminteri toți marinarii din ambarcațiune ar fi puși într-un pericol de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
priveau în adîncul amiezii ei veșnic albastre, din care nu răzbătea nici un geamăt, nici un strigăt și nici măcar vreo bășică de aer. Care om al uscatului și-ar fi închipuit că, sub întinderea asta placidă și tăcută, se zbuciuma și se zvîrcolea în agonie cel mai grozav monstru al mărilor? La prova atîrnau doar vreo opt degete de saulă. Cum să crezi că marele leviatan ar putea fi prins în trei fire atît de subțiri, așa cum greutatea unui orologiu masiv, făcut să
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Acum două săptămîni, unul din aceștia, un piticuț tuciuriu, se zbătea cumplit ca-ntr-o lesă (tot de el ținută). Încă puțin și arbitrul l-ar fi trimis în tribună. Ieșea glonț din cușca lui, gata să calce tușa, se zvîrcolea, țipa cu mîinile pîlnie, se lăsa pe vine, amenința pe unul de-ai lui, de la apărare: mă, te mănînc! Tribuna-l ținea în gingășii: bă, croncane, ține-ți pliscul! La care omu', întors către galerie, se înclina cu politețe de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
decît să ne fi trimis În pustiu, să murim de frig și foame, căci acesta e scopul ce-l urmăresc cei ce ne-au trimis aici. Ar fi fost mai uman. Dar se vede că ne e dat să ne zvîrcolim În spasme, și nu un minut, ca la zid, ci luni și ani, Dumnezeu știe cît”; „De ce nu ne scurtăm chinurile? E lașitate sau e măreție În putința și voința de-a străbate greul? Și pînă la urmă Îl vom
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Sub proiectoarele de pe Munte sau în nimbul albăstrui al felinarelor părea pur și simplu blondă. Descoperisem practica aceea amoroasă doar de câteva zile. În furnicarul uman de pe pista de dans, vedeam formându-se grupuri - un vârtej de adolescenți lua naștere, zvârcolindu-se tot mai surescitat, și roia, plecând să se inițieze în ceea ce îmi părea când prostesc de simplu, când miraculos de tainic și de profund: dragostea. Probabil că s-a pomenit în plus într-una dintre companiile acelea. Băuse ca
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Îți ostoia setea sa covârșitoare cu cele de pe urmă picături de viață, umede și vii, sorbite din vinele adânci ale lucrurilor... Și pretutindeni, toate, Într-un susur nedeslușit, sfârâia a uscăciune! Arbori uriași, ca o mână de vreascuri netrebnice, se zvârcoleau neputincioși și țipau de uscăciune Înăbușită, sub văpaia incendiului universal. Mașina gonește printre plantații de bambus, bananieri, ceai, orez. Privirea ne este atrasă de un jeekfruct, copac ale căror fructe galbene atârna ca niște bostani, având greutatea de 4-5 kg
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
celorlalți, nevoia celor slabi de a supraviețui apărându-se (de unde și spaima constantă), nevoia de (coexistând cu ura pentru) trecut. Personajele principale sunt lupta pentru putere și limbajul (înspăimântător de ritmat, de poetic în tehnica lui) prin care puterea se zvârcolește înainte de a dispărea de pe scenă. Raportul de forțe este marea enigmă a acestui teatru exasperant de violent și tandru în același timp. În ce privește violența temă esențială la Pinter autorul însuși afirma în 1966: Lumea chiar este un loc extrem de violent
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
va pieri în veci. Să luptăm împotriva decadenței naționale și mentalității antiromânești. S.O.S. Transilvania! Bisericuțele din lemn de pe colinele Transilvaniei arse în anii 1761-1762 suspină veșnic în inima românului, bun creștin, iar martirii străbuni trași pe roată se zvârcolesc în gropi și nu au odihnă. Jertfa lor, glas de clopot, să ne fie mereu flacără vie! Am 91 de ani. Drumul lung obosește pe călător. Am fost ostaș în armata Crucii lui Hristos, Legiunea Arhanghelului Mihail. Am purtat cămașa
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]