1,154 matches
-
pe toată înălțimea lor considerabilă, de steme ale aristocrației transilvane; în minima piațetă din fața intrării, ridicându-se pe un soclu de piatră, supla statuie în bronz a Sfântului Gheorghe străpungând balaurul. La celălalt capăt, în mijlocul altei piațete, pe un soclu zvelt ca o coloană, statuia albă și gracilă a Fecioarei Maria. De-a lungul unuia dintre trotuare, între altele, clădirea sobră, academică, a Universității „Regele Ferdinand“, apoi (pe atunci) ruina teatrului vechi și o casă cu etaj în stil baroc; de-
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
program excepțional, eram cărați cu rândul la biserică (o bisericuță ortodoxă nouă, Sfântul Nicolae, în fața impozantului Liceu maghiar de fete ROCHIA DE BAL 113 Marianum, pe strada Regele Ferdinand) și ocupam balconul - de unde îl zăream pe respectabilul meu bunic, înalt, zvelt, în reverenda lui neagră, mătăsoasă, cu barba albă, îngrijită, căzându-i pe piept, citind în strană cu glas cântat și solemn. Gelu și cu mine ne așezam întotdeauna unul lângă altul, mână în mână și lipiți unul de celălalt, cu
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
contemplasem în diferitele-i ipostaze din pictura veche. Grigore Popa, care și-a făcut meteorica apariție la catedră, cu un an în urmă, ca și Mihai Beniuc (nu știam atunci că sunt poeți), mi se părea foarte frumos. Înalt, foarte zvelt, clătinându-se parcă de lung ce era, asemenea personajelor cu aureolă sau cu blazon ale lui El Greco, elegant, dar degajat în costumația ce mie mi se părea colorată (n-aș putea spune cum, dar eu îl vedeam verde ca iarba
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
lungi, au marcat începutul „traiului bun” în Italia și am degustat fiecare secundă. Scrisoarea 109 În fiecare zi făceam gimnastică cu Maria. Ridica picioarele în timp ce stătea în scaunul cu rotile și număra până la 20, apoi până la 30... Era ușoară și zveltă ca un fulg. Îmi zâmbea la sfârșit, când îi spuneam: — Bravo! Ești grozavă! În curând o să poți merge! Se rușina parcă și mă-ntreba: — Crezi? Se rușina de lipsa ei de încredere. O ridicam, la început stătea câteva secunde în
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
la sfera locuirii. Își exersaseră de-o viață zâmbetul mai cuprinzător ca podul Brooklyn, tocmai pentru a putea prelua, impasibili, impactul întâlnirii cu necunoscutul. Acum surâsul lor înfrunta curajos hazardul social la el acasă, arcuindu-se avântat dincolo de sine - o zveltă structură de susținere existențială, în jurul căreia urma să debuteze consolidarea mai frământatului teren aferent. Podul respectă violența elementară a vâltorii de dedesubtul lui, lăsând-o să treacă netulburată; numai astfel primește, la rându-i, drept de trecere pe deasupra ei. Dar
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
să cred; ce mult mi-ai lipsit! Frisonul născut la contactul cu fracturile binecunoscutului fu sufocat abil într-o efuziune convențională; o comoție stridentă acoperi o alta, mai sobră pentru că mai încrezătoare-n alianța ei cu entropia. Cu opacitatea lor zveltă, trupurile invadară vindicativ limpezimea pârâcioasă dintre ele; rămaseră îmbrățișate exact atât timp cât le trebui pentru a-și regăsi stăpânirea de sine și cuvintele cuviincios de nesincere. Îndărătul ochilor, coerențele compromise de erupția noului avură răgazul să se reînnoade: "Arăți trăsnet! Ce
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
teorii, care mai de care mai extravagante, și experimentau asiduu, contrazicându-se doar cât să mențină tonusul echipei ce-o alcătuiau. Fiecare din ei mai mult crea probleme funcționării mașinale decât le rezolva pe cele existente; totuși, în ansamblul lui, zveltul lor corp social se sprijinea fulgurant pe ele mai înainte de a le depăși în salt, aterizând dincolo, într-un nou punct al parcursului lucrării. Problemele constituiau un fel de trambuline ce redirecționau în plină evoluție saltul lor către necunoscut, iar
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
total de chip - nisipul ăsta mișcător, mustind de ostilitate abrazivă, ce ne saturează actualmente spațiul social. În el ne afundăm cu atât mai strașnic cu cât ne zbatem mai tare să scăpăm. Îngăduința lui perfidă ne împiedică totodată să sărim zvelt, ca acrobații cretani, peste ceea ce altfel ne-ar viza în galop sub forma unor coarne aprige și distincte. Odată bestia emasculată și resemnată cu băltitul între limite, ni se blegește și nouă saltul. Sfârșim atunci molfăiți de botul ei nici
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
am mai avut probleme de 20 ani. Ar trebui să mă plimb un pic. 18 iunie În plimbarea nocturnă mă întâlnesc cu bunicul Blenheim-Ahlskog. Ne-am mai văzut pe fugă. Grozavă figură, aproape 80 dar arată de 65. Înalt și zvelt. Am ajuns până la țărm, companie cu adevărat plăcută, am uitat de inimă. M-am simțit ciudat de volubil, cu tot nembutalul ( Ar fi trebuit oare să mă simt somnoros din cauza dozei duble?). Am făcut un tur și ne-am așezat
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
Merg prin cameră. Pe hol atârnă în cui o lesă de câine. Cel mai tare vibrează înspre bucătărie. E ca și cum aș juca "cald și rece". Găsesc un purcel în debaraua de scule din spatele bucătăriei. Pare epuizat, dar e curat și zvelt. Ridică capul dar nu se scoală de jos. Iau pistolul-mitralieră. Îmi vine o idee (încă nu m-am putut hotărî). Cotrobăi prin debara, găsesc un pachet de terci Findus pentru copii. N-am apă, pompa electrică e oprită. Amestec praful
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
înfățișare de băiat. Cu toate că părul său este în mod natural de un blond scânteietor și virginal, tânăra și-l tunde și și-l vopsește într-o nuanță închisă, batjocorind acest simbol prin excelență al feminității. Trupul său, pe de-a-ntregul zvelt, evocă mai degrabă un efeb decât o viitoare odrăslitoare. Silueta sa cu abdomenul plat și sânii mici vine în contradicție cu semnele emblematice ale maternității. Băiețoasa poartă veșminte scurte, cu croi drept, care îi estompează și mai mult feminitatea. Monique
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
ce seri am petrecut acolo! își amintește ea. Într-o zi, am râs realmente cu lacrimi. Mersesem cu un vecin să dansăm. Făcusem niște sâni falși din mucava și mătase și îi pusesem într-o cutie. Erau doi sâni frumoși, zvelți. Erau minunați! O operă de artă! Când băiatul a deschis cutia, a început să râdă în hohote, și toată lumea la fel!" Această Marcelle Ségal, atât de nostimă, atât de creativă, era supranumită pe atunci "băiețoasa". Și totuși, traumatizată fără îndoială
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
imaginație. Tânăra inventează "povești frumoase", despre care își spune că "sunt poate la fel de "adevărate" ca realitatea, de vreme ce ajunge să și le înfățișeze atât de însuflețite". Françoise își așteaptă cu înfrigurare Făt-Frumosul, un tânăr pe care și-l închipuie înalt și zvelt, "cu privirea adumbrită și răzvrătită, cu un aer romantic și frământat". Această însingurare ajunge totuși să o sufoce. De aceea, la șaptesprezece ani începe să iasă întrucâtva din cochilie. Se împrietenește cu alte fete de la pension, care îi iau apărarea
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
stil personal și exploziv, la modernismul pop (cu ajutorul videoclipurilor). Culoarea părului ei a trecut de la blond murdar la blond platinat, apoi la genul brunet, roșcat și nenumărate alte variante. Corpul său a trecut de la genul molatic și senzual la cel zvelt și fascinant, la cel dur și musculos al unei mașini de sex, apoi la stilul futurist al unui "tehno-corp". Hainele și moda s-au schimbat, trecînd de la ostentativ și prost-gust, la haute couture, la moda tehno de avangardă, la moda
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
nou normal și care a slăbit și e drăguță ca odinioară. I-am citit”. Vineri, 18 noiembrie. Regina Maria ia prânzul la Foișor și constată că: „Sitta participă din nou la mesele de peste zi, arată minunat și este din nou zveltă. E foarte fericită că se simte din nou normal. Mihai e o adevărată frumusețe”. După o plimbare, Regina Maria nota cu aceeași grijă că a luat „ceaiul la Foișor, apoi i-am citit Sittei și am alintat bebelușul”. Marți, 22
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
una din reverii, Bodo Îi apăru atât de real și de clar În fața ochilor, Încât nu mai știu dacă visase sau Îl văzuse aievea. Se făcea că se deschisese ușa și În locul slujitorului cu fața Împietrită apăruse un bărbat Înalt, zvelt, care cu gesturi pline de eleganță pusese tava pe masă. De-abia când bărbatul se Întorsese spre ea, Îl recunoscu: era Bodo, iubitul ei Bodo, cu ochii lui violeți, minunați, cu buclele Întunecate și cu zâmbetul de care Adelheid se
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
tropote din pădure și un călăreț trecu ca fulgerul printre cavalerii care așteptau Încordați, cu mâna pe spadă. Se opri scurt În fața tânărului prinț, descălecă și Îngenunche. Era Johannes, dar nu cocoșatul pe care-l știau toți, ci un bărbat zvelt, cu Înfățișare de războinic, așa cum Îl văzuse doar Conrad. Am sosit prea târziu, rosti el cu amărăciune. N-am aflat la timp ce se pune la cale. N-am crezut că trădarea Își are rădăcinile atât de sus, chiar lângă
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
vă ajut și-mi pare foarte rău. Poate că, vreodată, ne vom revedea... cine știe? Eu mi-am încheiat misiunea. Vă las în paza Bunului Dumnezeu. Cu bine! Și a plecat bunul samaritean, suflet pur și nobil, pierzându-și silueta zveltă printre mașini, militari și sumedenie de milițieni însoțiți de câini-lupi, care așteptau să ne ia în primire. Punct! ERAM ÎN BĂRĂGAN!!! 3. GARA DUDEȘTI sau PUNCTUL TERMINUS AL CĂLĂTORIEI NOASTRE Rânjind satisfăcută, într-un rictus de țevăraie metalică, locomotiva neagră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
industrializării și a urbanizării). Există o mulțime de elemente specifice: costumul, dansul, arta religioasă și populară, Îndeosebi meșteșugul cioplitului În lemn... Sunt faimoase porțile sculptate maramureșene sau, și mai impresionante, bisericile construite În Întregime din lemn, cu turle Înalte și zvelte. Alături de Delta Dunării și de mânăstirile din Bucovina, peisajul maramureșean este una dintre imaginile cele mai originale și mai autentice pe care le oferă România. O singură țară, zece regiuni. Zece regiuni, o singură țară. România este o sinteză, rezultată
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
o trecere Îngustă spre Transilvania. În marginea Sinaiei, Într-un peisaj alpin amintindu-i de țara sa natală, și-a Înălțat Carol I, cu grijă și dragoste, reședința lui preferată: Castelul Peleș, un colț de Germanie În inima României. Silueta zveltă a castelului, În stilul Renașterii germane, ascunde În interior un decor eclectic, juxtapunere a tot felul de stiluri, unic În felul lui, Însă Încărcat și apăsător; este un muzeu care ignoră și anulează natura Înconjurătoare. Se poate trăi Într-un
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
din piele de șarpe și un tatuaj cu un scorpion neamenițător (zâmbea și ținea o Corona în clește) pe un antebraț acoperit de eczema cauzată de folosirea repetată a acelor nesterilizate, era diametral opus celorlalți dealeri de droguri din Manhattan: zvelți, sobri, arătoși, în costume Paul Smith la trei nasturi, intenționând să „pătrundă“ în industria filmului. Pentru a suplini acest gen de dezinvoltură, Kentucky Pete punea la dispoziție o selecție mult mai variată - vindea orice, de la capsulele de Super Vicodin de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
cu care fusesem obișnuit. Îmi jucam propriul rol oarecum distrat și mi-am dat seama că asta o frustra, cumva subtil. Da, jucam același joc duplicitar din studenție și asta mă făcea să mă simt mai tânăr. Aimee Light era zveltă și agilă și avea un trup perfect, cu sâni mari și oase subțiri de adolescentă, deși avea aproape douăzeci și patru de ani. Avea păr blond și ochii de un albastru intens și o atitudine fermă - exact genul meu, așa că mă chinuiam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
pe canalul WB și, stând în cadrul ușii, am văzut un film de desene animate cam deșănțat fu întrerupt de una dintre multele reclame pentru copii pe care le uram. Un băiat curățel și arătos, cu mâinile proptite în șoldurile lui zvelte, se uita sfidător în obiectiv emițând următoarele replici cu o voce seacă, subtitrate pe o bandă roșie ca sângele: „De ce nu ești milionar?“ urmată de „Nimic nu e mai important ca banii“ urmată de „Trebuie să ai propria ta insulă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
și Mimi Gardner, iar atunci când a devenit evident că mă ignorau și nici unul nu avea de gând să aducă în discuție seara trecută, mi-am dat seama că și ei făceau parte din visul meu. Clădirea școlii era o construcție zveltă de tip industrial cu uși mari de oțel care se înălțau aproape oriunde te întorceai și întregul campus era înconjurat de un frunziș des. Copacii străjuiau și acopereau școala - era ascunsă într-o pădure. În interiorul acestei păduri se aflau mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
unde se află primăria - o clădire albă cu coloane, încununând o alee largă, flancată cu clădiri medievale, pitorești, proaspăt restaurate, ca pentru o nouă epocă din istoria națională. VASILE GÂRNEȚ: Primarul Praksas - un personaj de vreo 40 de ani, subțire, zvelt, fost aviator sportiv, cu multe distincții în campionatele URSS. Foarte sigur în noua postură, dar și ușor emoționat. Thomas Wohlfahrt îi oferă cunoscuta bucată de plastic, inscripționată „Literatur Express Europa 2000”, și rostește cuvântarea de salut în aplauzele frenetice ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]