13,876 matches
-
pasiune, spre care dintre ele ați înclina? Cât din viața dumneavoastră a fost pasiune, și cât aventură? Care au fost marile ne bunii avuabile? Ați practicat excesul? Vă încumetați la o sistematizare a viciilor, mărunte sau mari, cărora v-ați abandonat? A.R. Ei, de data asta iată o întrebare cam prea intimă. De fapt, un snop de întrebări. Aș putea să invoc dreptul la confidențialitate. Dar, fie. Să eliminăm tabuurile, dacă tot am vorbit de ele. Da, sunt pătimașă, pasională
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
sunt foarte plăcute la bătrânețe. Acum nu privesc înapoi nici cu mânie, nici cu mândrie, ci doar cu nostalgie. N-am practicat excesul, sunt enervant de rațională. Pulsează și astăzi în mine fetița cuminte, provincială. Singurul viciu căruia m-am abandonat a fost fumatul. Am fumat cu pasiune cincizeci și cinci de ani. Și nu m-am lăsat eu de fumat, ci s-a lăsat fumatul de mine. S-a plictisit de mine și mi-a dat cu tifla. M-a
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
livra unei îngrijitoare. Ei bine, pentru mine a fost una dintre cele mai alie nante, dintre cele mai panicate perioade de viață. Îmi intrase în cap - și nimic nu-mi putea extrage din minte ideea - că mama voia să mă abandoneze. Să scape de mine. Asistasem de multe ori la scene în care mama, o femeie autoritară, concedia servitoare. (Pentru că se în curcau de obicei cu muncitori din fabrica aflată în curtea casei.) Și mi se înră dăcinase ideea că și
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
văzut și trăit multe din fragedă tinerețe și până acum. Am avut realizări, succese și mulțumiri profesionale deși am întimpinat și situații adverse. Pot să afirm că viața mea a fost împlinită, ca a meritat să fie trăită, nu am abandonat activitatea de medic, funcționez și acum în cabinetul meu particular. Că pensionar am scăpat de o serie de sarcini plictisitoare, nu mai depind de forurile superioare, de dispoziții, pot face ceea ce-mi doresc. Mă bucur că în decursul anilor
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93331]
-
toată o rană, cu un hematom la picior, pornește după ei în una dintre „cele mai fantastice urmăriri” văzute vreodată pe o șosea franceză. Nu-i ajunge. Pierde până la sosire un minut, a doua zi pierde și mai multe minute, abandonează. Pentru prima oară. - Ceea ce nu pot înțelege și n-am să înțeleg niciodată e asta: să ataci un om grav rănit, să profiți că un ciclist a căzut, să-l lovești tocmai când e lovit... Asta-i tot ce a
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
fost arestat. Marat a murit la ora 8 seara”. 11: E mai necesar ca niciodată să ne fortificăm spiritul prin umor. Fără cinism, evitând apatia și indiferența, atenți la tot ce e trist și urât în jurul nostru - nu trebuie să abandonăm cura zilnică de vitaminizare prin reflecții surâzătoare. Pastile de acest gen avem, fiecare își poate recomanda singur o medicație corespunzătoare; în ce mă privește, îmi propun: Dimineața, când spiritul e mai aspru și mai excitat, câteva doze mici de gânduri
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
tuturor cetățenilor patriei în primele rânduri ale luptei pentru socialista înflorire a republicii noastre.“ (Cronica, 29 decembrie 1972) „Încercând să fac în ulei portretul lui Nicolae Ceaușescu, după diferite fotografii, mi-am dat seama că întâmpin mari dificultăți. Atunci am abandonat pozele și am continuat lucrul din memorie. Simțeam cum se conturează din ce în ce personalitatea acestui om deosebit; îl vedeam în minte, deoarece îl purtam în minte, așa cum toți îl purtăm, după cum și dânsul ne poartă pe toți, realizându
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
Militez, așadar, la o întoarcere a presei literar culturale la profilul ei clasic, reabilitând tipul făcătorului de gazetă, personaj robit «foii» pe care o slujește acum, cândva se robea unei munci la fel de anevoioase domnul redactor Mihai Eminescu, cel care nu abandona truda la gazetă în vederea unor lungi «concedii de creație» ori în vederea unei posibile «căftăniri». La toate acestea m-am gândit citind îndemnurile Secretarului general al Partidului și cred că suntem prea puternici și prea bogați (sufletește) pentru a ceda în fața
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
trecute bucată cu bucată prin „comisii muzeale“ înaintea expedierii, pentru ca nu cumva, luându-le cu noi, să păgubim patrimoniul. În starea de provizorat în care ne aflam, deveniseră adevărate totemuri. După ce am prins cheag, multe dintre ele aveau să sfârșească abandonate în cuferele din pivnița celei de-a doua locuințe, la Köln. Ne-am aflat curând și un nou serviciu. Altul decât cel de „acasă“. Schimbarea profesiei am făcut-o din mers, noua meserie mi-a apărut foarte atrăgătoare, palpitantă, extrem de
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
scoate în față pe Marian Ciornei: mereu un nemulțumit de reușita sau nereușita proiectelor sau realizărilor sale, pe undeva un neînțeles și un neadaptabil, dar și un om care, mai la tot pasul are prieteni și cunoscuți, care fie îl abandonează, trădează ori chiar persecută. Societatea rămasă de la comuniști a imprimat multă minciună și interese ascunse oamenilor. Interese primitive bazate pe lăcomia materială, fără nici o profunzime a noțiunii de existență a omului pe pământ. „Sunt un om retras și neînțeles în fața
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
în veci. Dar să vedem ce ne povestește istoricul Florin Constantiniu în lucrarea sa «O istorie sinceră a poporului român». Spune acesta: «Deteriorarea relațiilor (Țării Românești n.n.) cu Transilvania, după ce cardinalul Andrei Bathory devenise principe, (face) ca Mihai Viteazul să abandoneze domnia munteană, ceea ce crea o amenințare gravă pentru securitatea țării sale... Atâta timp cât dincolo de Carpați -locul de refugiu în cazul unei invazii otomane - era un principe ostil, domnia lui Mihai rămânea amenințată, mai ales că voievodul era confruntat și cu opoziția
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
atunci mănânci prost, umbli cu pantalonii rupți în fund și privești cu jind la cei ce au belșug pe masă și avuție în casă. Sau, dacă la vremea școlii primare și gimnaziale ai preferat jocul și trândăveala, iar școala ai abandonat-o, înseamnă că ai ales calea vieții ușoare dar și lipsită de îndestulare. Cel ce a încălcat grav legea și a ajuns la mititica trăiește o experiență nefastă și dură, pe care i-o dă viața. Există persoane burdușite de
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
vieții de elevi normaliști, am organizat o excursie la București, pornind de la premisa că viitorii învățători trebuie să cunoască nemijlocit capitala țării. Atât adolescenții cât și unii părinți au fost surprinși de inițiativa mea ca, pe durata excursiei, elevii să abandoneze uniformele (obligatorii în acea vreme) și să se îmbrace cu ce au ei mai frumos, mai deosebit. Argumentul? Nu trebuie să apărem în fața bucureștenilor ca un grup de provinciali speriați și încorsetați în uniforme. Cazarea la hotel a fost pentru
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
dispoziție sufletească, Dumitru Dascălu s-a hotărât să plece în satul natal, acasă adică, unde nu mai fusese de multă vreme și unde speră să-și găsească liniștea și ambianța potrivite pentru definitivarea ultimei sale cărți, începută acum câțiva ani, abandonată pentru o bună bucată de timp, reluată, apoi, fără prea mult spor și din nou lăsată să mai dospească, timp în care să i se limpezească și să i se orânduiască ideile. Este o practică întâlnită la mulți mânuitori ai
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
Internat „C. Negruzzi” al anilor ’60) Vasile Fetescu, intitulată așa de frumos Chemarea amintirilor, o carte scrisă cu sufletul și pentru suflete și care face parte dintre acele scrieri pe care, odată luate în mână, nu te înduri să le abandonezi. O carte ca aceasta devine imediat cartea de pe noptieră, trezind, pe bună dreptate, invidia firească a celorlalte surate. Structurată în trei părți bine dozate ca întindere (Caleidoscop reflexiv, Limpeziri de gând și de suflet și Chemarea amintirilor), cartea este în
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
demonie a cunoașterii îl definea de timpuriu: "Temperamentul meu arzător și neliniștit, spiritul meu deopotrivă chinuit de curiozitate și de îndoială, explică de ce toate actele vieții mele poartă semnul pasiunii care le animă, și de ce, iarăși, în acele împrejurări, am abandonat atâtea lucruri înainte de a le fi dus la capăt, iar în altele am adoptat o rezervă neînțeleasă, adesea blamabilă recunosc -, de multe ori blamată chiar" (Cap. Primăvara). Liceanul de la "Național", avid de lectură, citește "mult, foarte mult", împărțindu-se între
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
altădată și cel de acum, de a fixa linia pe care generațiile au urmat-o de atunci încoace și de a contribui astfel la clarificarea acestui penibil punct de îndoială: dacă actuala tendință dominantă a spiritului uman, care pare a abandona și renega atâtea lucruri în care am crezut odată, înseamnă progres sau regres sau oprire sau criză trecătoare... * E necesar s-amintesc că, la epoca în care mi-am făcut liceul, programul învățământului secundar era încă unitar și eclectic. Anii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
uneori atât de profund anii noștri tineri. Temperamentul meu arzător și neliniștit, spiritul meu, deopotrivă chinuit de curiozitate și de îndoială, explică de ce toate actele vieții mele poartă semnul pasiunei care le animă, și de ce iarăși, în unele împrejurări am abandonat atâtea lucruri înainte de a le fi dus la capăt, iar în altele am adoptat o rezervă neînțeleasă, adesea blamabilă o recunosc, de multe ori blamată chiar... Înțelege oricine însă, câte furtuni au trebuit să bântuie sufletul meu la vârsta aceea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
anului următor, mama s-a îmbolnăvit de o boală nemiloasă, tifos exantematic. În perioada în care a fost internată la spital, presimțind că i se apropie sfârșitul, i-a cerut surorii mele, HenrietteSieglinde, ca după moartea ei să nu mă abandoneze. La numai un an și jumătate am rămas orfan. Sora mea nu împlinise vârsta majoratului. Deși s-au făcut multe presiuni asupra ei, pentru ca eu să fiu dat spre înfiere sau chiar să fiu trimis la orfelinat, sora mea
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
mea nu împlinise vârsta majoratului. Deși s-au făcut multe presiuni asupra ei, pentru ca eu să fiu dat spre înfiere sau chiar să fiu trimis la orfelinat, sora mea, care promisese mamei că va rămâne cu mine, nu mă abandonează. În data de 15 iulie 1949, la solicitarea surorii mele, Sfatul Popular al Comunei Steierdorfanina eliberează un certificat care atestă că sunt copil din flori, rămas orfan prin moartea mamei Hlinka Iuliana și sunt întreținut de sora mea Hlinka Henriette
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
zi am plecat la scăldat pe malul Jiului împreună cu Puiu, fără să o anunț pe sora mea. Ajungând acolo, un grup de copii care îl cunoșteau pe Puiu l-au chemat pe malul opus, el a plecat și m-a abandonat acolo. Locomotivă de cale ferată îngustă tractând un tren de persoane Într-o zi am plecat la scăldat pe malul Jiului împreună cu Puiu, fără să o anunț pe sora mea. Ajungând acolo, un grup de copii care îl cunoșteau pe
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
zi am plecat la scăldat pe malul Jiului împreună cu Puiu, fără să o anunț pe sora mea. Ajungând acolo, un grup de copii care îl cunoșteau pe Puiu l-au chemat pe malul opus, el a plecat și m-a abandonat acolo. Văzându-mă singur pe malul râului, după ce Puiu cu ceilalți copii au dispărut, am încercat să trec și eu Jiul, m-am retras imediat. Apa era foarte rece. Atunci am început să urlu până m-a auzit sora mea
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
nimeni nu mă va convinge că fiecare clipă ia tot ce-a adus, cum declară un personaj al lui Gide, Ménalque. Regrete, remușcări sînt bucurii de odinioară văzute din spate, continuă el, și nu-mi place să privesc În urmă, abandonez depărtării trecutul meu cum pasărea pentru a zbura Își părăsește umbra. Orice bucurie ne așteaptă vrea sa găsească cuibul gol, să fie singură. Menalque repetă astfel filosofia lui Tezeu. El confundă a nu mai fi cu a nu fi fost
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
decît protestul Împotriva morții noastre umane. Trebuie să recunoaștem În ei o formă de egoism și de amînare. Muntele În aproape toate destinele de excepție din lumea greacă există la origină un munte, chemat de exemplu Citeron, unde a fost abandonat la naștere Oedip, sau Pelion, unde Înțeleptul centaur Chiron l-a crescut și l-a educat pe Ahile, pe Iason și pe Asclepios. De fapt, cel mai potrivit nume e Muntele. Primul lucru pe care-l Întîlnesc dimineața uitîndu-mă afară
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
n-aș ezita să spun că frumusețea și forța pot uneori muri la fel. Afrodita a fost răpusă de propriul ei surîs; iar Heracles, dacă e adevărat ce povestea Filoctet după ce a fost adus la Troia din insula unde Îl abandonaseră grecii datorită rănii sale rău mirositoare, a murit pierzînd o singură luptă, aceea cu sine Însuși... (...Cămașa Înveninată a centaurului Nessos i s-a lipit de corp lui Heracles, Îndată ce a Îmbrăcat-o, și a luat foc. În zadar și-
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]