43,150 matches
-
ai de-a face cu mine! Ei bine, doctore Martinon, așa Îți asumi dumneata riscul de a traumatiza pe viață un puștan de unsprezece ani? Aruncîndu-te asupra cocoșelului său precum o caracatiță asupra unui mic homar? Voiai cumva să descoperi absența unei fimoze congenitale? Ai crezut că nimeni nu se mai gîndise la asta Înaintea dumitale? Ia arată-mi diploma! Din cauza dumitale, eu n-am avut curajul să-mi privesc sexul vreme de ani buni. Îl curățam Închizînd ochii, cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
cheile de acasă. Am sunat-o pe mama la telefon de la o cabină. Aveam nevoie de o scuză serioasă ca s-o trezesc În plină noapte și, așa cum școlarii pretind că cineva din familie a murit ca să-și justifice o absență, m-am pomenit declarîndu-i: „Tocmai am Întîlnit-o pe aceea care va fi soția mea! O să ne logodim! O iubesc, mamă, o iubesc! Mi-am lăsat cheile acasă! Poți să-mi deschizi?“. (Pasajul ăsta Îi plăcea grozav doctorului Zscharnack: „E foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
care mi-o trimisese de la Veneția, În ultima zi a festivalului, În septembrie 1971: „Tocmai am terminat un articol și, hotărît lucru, bat foarte prost la mașină, poate că e de vină raportul scaun-masă din camera asta de hotel, sau absența unei bucăți de fetru sub mașină, ceea ce o face să alunece pe masă ca o bucată de gheață În mîinile lui Jerry Lewis. Ședința de Închidere din curtea Palatului Dogilor a fost penibilă și Înduioșătoare. Îi puteai vedea la masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
trebui să ne întîlnim într-un asemenea peisaj... * Cum devii prezent dacă ești absent? Sentimentele sînt însă adeseori independente de realitatea imediată și sînt libere, deasupra efemerității și relativității... uneori iluzorii, alteori profunde, esențiale și eterne. Așa e și cu absența mea și a ei, unul din viața celuilalt, ea și eu sîntem în același timp foarte prezenți și influențați de sufletul, trăirile, convingerile, impresiile și percepțiile celuilalt, de încrederea și pasiunea care depășesc orice distanțe și devin un adevăr puternic
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
celuilalt, de încrederea și pasiunea care depășesc orice distanțe și devin un adevăr puternic, întotdeauna prezent și benefic, prin apropierea dincolo de orice aparente depărtări, dincolo de orice opreliști exterioare. Este în stare un sentiment să îți aducă această certitudine? Să transforme absența în prezență? Răspunsul eu îl știu deja. L-am aflat alături de ea: sînt atîtea moduri în care poți percepe prezența și în care poți fi prezent... Legenda spune că oriunde te-ai afla, spiritul e liber să ajungă acolo unde
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
nopții mi-a adus un fel de melancolie ce venea de fapt din interior, ca un fel de durere în surdină ce devenea din ce în ce mai acută. Și m-am gîndit că distanța și timpul nu fac decît să accentueze lipsa cuiva, absența și întrebările rămase fără răspuns se ascut ca lama unui cuțit, cu fiecare an nedumerirea de a nu primi răspuns devine din ce în ce mai profundă, în loc să se șteargă se adîncește și se transformă în tristețe, în amărăciune, în durere sufocantă, o rană
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
la mine? Nu știu de ce îmi vin în minte aceste imagini atît de îndepărtate acum, poate pentru că ele se rotesc în continuare în mintea mea, în memorie, inconștient, poate pentru că sînt singurele lucruri prin care pot încerca să-mi explic absența ei inexplicabilă. Sau sînt imaginile care mi-au rămas de la ea, acum. Singura amprentă a apropierii... Legenda spune... * Am învățat, de-a lungul timpului, să accept pasageritatea legăturilor, trecerea temporară a unor persoane prin viața mea, care au rămas atît
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
și energie, insipiditate și intensitate? E diferența între non-existent și existent, motiv pentru care este de preferat ineditul, miraculosul, particularitatea și universalitatea oricărui lucru care există. Ce înseamnă a fi viu? Cu siguranță nu înseamnă răutate și nici nu înseamnă absența intensității, a energiei... a fi viu... cînd știi că ești viu? Atunci cînd ești. Cînd simți. Cînd înțelegi. Dar cît înțelegi și cum înțelegi? Și cum anume ești? Și cît din ceea ce ești înseamnă fericire? Și de ce ar fi nefericirea
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
pe o listă de pe internet... dar era numele ei! Dintr-un tabel de acum doi ani, cu persoane în evidența vreunei ambasade sau cine știe ce altă chestie similară, dar era acolo! Am privit mult timp numele ei, după zece ani de absență și liniște și pustiu și lipsă de răspunsuri... A fost o dovadă a faptului că totuși ne aflăm în această lume, eu și ea împreună, noi, chiar dacă distanțele ne fac invizibili... Așa să fie oare? Dacă ea se mai gîndește
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
ulei. Ci... ă Lipsa sângelui! strigă Salitov. ă Întocmai. și chiar dacă el ar fi criminalul, starea hainelor în față mă face să cred că nu l-a ucis pe pitic imediat înainte de a se sinucide. Cel puțin nu cu securea. Absența sângelui de pe mantaua bătrânului soldat este într-adevăr uimitoare, dacă ar fi să acceptăm evidnțele pe care scena de față intenționează să ni le ofere. ă Bineînțeles că nu l-a omorât pe picitc cu puțin înainte de a se omorî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
din carton. Porfiri dădu din cap a încurajare. Uitându-se la notele sale, doctorul Pervoiedov continuă: ă Ei bine, să începem cu tipul cel mare. ă Boria. ă Da, da. Într-adevăr. Îți amintești că ți-am atrase atenția asupra absenței leziunilor din jurul gâtului. Faptul m-a făcut în mod natural suspicios. Când am examinat plămânii, am observat că, deși păreau sănătoși, parenchimul era inflamat. și apoi, când am ajuns să testez conținutul stomacului... ă Peste ce ai dat? îl întrerupse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
rău după Boria, a cărui moarte fusese atît de repede și de ușor compensată, asemeni unei adâncituri din peiajul nivelat sub zăpadă. Iar înuntrul magaziei sale era ca și cum obiectele din viața sa se modelau singure în jurul faptului morții sale, în jurul absenței sale fizice. Era ca și cum acestea îi făceau loc printre ele, așteptându-i întoarcerea. Un scaun de lemn pătat de vopsea, cu șezătoarea roasă de nenumărate șederi, era aruncat lângă o masă de joc rabatabilă, acoperită cu o mușama deșirată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
să-și țină respirația. Dacă guvernatorul și primarul ar fi fost acolo, se gândi Kitty, s-ar fi găsit cineva care să emită câteva lingușeli sau să pună Întrebări care să-i plaseze pe aceștia Într-o lumină favorabilă, dar absența lor dovedi cât de puțin le păsa tuturor, de fapt. În plus, omul candida pentru Virginia, nu pentru New York. — Nu are nimeni nici o Întrebare? Trebuie să spargă cineva gheața..., repetă Dan binevoitor. Un cap din muțime se Întoarse, dând la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Da, toți, zise el, fără să i se miște vreun mușchi. Dacă are o casă În Malibu s-ar putea să-l cunosc. Unde ai fost? — La Viceroy Hotel. Zâmbi ca și cum ghicise că se gândise la el acolo și că absența lui fusese mai puternică decât prezența oricărui alt bărbat. — N-ai Întâlnit decât un tip? Pot să pun pariu că erai cea mai frumoasă femeie din bar. Curiozitatea lui o flata. Dar Kitty știa că și-ar fi dorit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
se teamă că restul trupului n-ar mai fi în gheretă, E negru, zise Cipriano Algor. Când se dusese să-i ducă mâncarea i se păruse deja că animalul avea această culoare, sau, cum nu lipsesc cei care o afirmă, absența ei, însă era noapte, iar dacă noaptea pisicile albe sunt gri, același lucru, dar accentuând tușa tenebroasă, se poate spune despre un câine văzut pentru prima dată sub un dud negru pe când o burniță nocturnă dizolva linia de separare între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
vinovății mai grele, mai cinic decât cinismul pe care îl are vrea nu vrea, ar comenta sarcastic gestul afectuos, dar numai pentru că pustietatea bătrâneții l-a făcut să uite că, în chestiuni de inimă și sentiment, surplusul e întotdeauna preferabil absenței. Mișcată, Marta îi trecu încet mâna peste cap mângâindu-l și, cum el nu se retrăgea și continua s-o privească fix, luă un cărbune și începu să deseneze pe o hârtie primele trăsături ale unei schițe. La început, lacrimile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
bărbat, cuvântul, cuvântul, și toate lucrurile din lume, numite și nenumite, cunoscute și secrete, vizibile și invizibile, precum un stol de păsări care a obosit să zboare și coboară din nori, se așezară unul câte unul la locurile lor, umplând absențele și reordonând sensurile. Cipriano Algor se așeză pe banca veche de piatră pe care bunicul o pusese lângă cuptor, își sprijini coatele pe genunchi, bărbia în palmele împreunate și desfăcute, nu privea casa nici olăria, nici câmpurile care se întindeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
avem răbdare când dispare, să așteptăm să treacă timpul, dacă mult sau puțin nu poate spune un câine, care nu distinge durate între oră și săptămână, între lună și an, pentru un animal ca el nu există decât prezență și absență. În timpul curățării cuptorului, Găsit nu încercă să intre, se dădu la o parte ca să nu cadă pe el ploaia de mici fragmente de lut copt, de cioburi de vase sparte pe care mătura le împingea afară, și se întinse pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
tăi, În general, ochii mei sunt de acord cu mine, Ai noroc, eu nu știu niciodată cu cine sunt de acord, răspunse tatăl ei sec. Marçal nu mai putea întârzia mult. Marta întrebă din nou, S-a întâmplat ceva în timpul absenței noastre. Tatăl lăsă găleata pe jos, își șterse mâinile cu o cârpă, și răspunse privindu-și fiica drept în ochi, A venit Isaura, acea Estudiosa sau Madruga, sau cum s-o mai fi numind, a venit să vorbească cu tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
însetat de dragoste. Porni furgoneta, ocoli clădirea, acum mai întinsă din pricina lărgirii Centrului, Curând nimeni n-o să-și mai aducă aminte ce era înainte aici, se gândi. Cincisprezece minute mai târziu, înstrăinat ca cineva care, întorcându-se după o lungă absență, nu găsește schimbări care să justifice obiectiv acest sentiment, dar care, cu toate acestea nu-l poate evita, cobora rampa spre subteran. După ce îl anunță pe paznicul de la intrare că venise să ceară o informație, și nu ca să descarce, parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
lui Cipriano Algor îi veni în minte că nu se pierduse numai dimineața, obscena frază a subșefului făcuse să dispară ce rămăsese din realitatea lumii unde învățase și se obișnuise să trăiască, de acum înainte totul va fi doar iluzie, absență a sensului, interogații fără răspuns. Îți vine să intri cu furgoneta în zid, se gândi. Se întrebă de ce n-o făcea și de ce n-o va face, probabil, niciodată, apoi începu să enumere motivele. Deși rupt în contextul analizei, trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
am avut o conversație despre el, am vorbit bineînțeles despre Găsit de mai multe ori, dar nu am avut o conversație propriu-zisă despre el. Cipriano Algor își plecă ochii, Am venit să te rog să-l ții pe Găsit în absența mea, Plecați, întrebă Isaura, Chiar acum, cum îți închipui, nu putem lua câinele, în Centru nu primesc animale, Sunt de acord, Știu c-o să ai grijă de el ca și cum ar fi al dumitale, O să-l îngrijesc mai bine decât dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
i-ar fi plăcut și ușurarea că nu va trebui să-i explice fiicei lui motivul unei asemenea intimități cu vecina, deși nu trebuie să uităm că ar putea fi vorba pur și simplu de ceva legat de Găsit, tristețea absenței, de exemplu, Cipriano Algor se duse la telefon, spuse cine e și curând auzi la celălalt capăt al firului vocea subșefului cel simpatic, A fost o surpriză pentru mine să aflu că v-ați mutat în Centru, după cum vedeți, diavolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
supravegherea, coborârea în excavație, bezna dinăuntru, spaima, morții legați de banca de piatră, cenușa focului. La început, când îl văzuse urcând panta în furgonetă, Isaura se gândise că Cipriano Algor se întorcea acasă pentru că nu mai putuse îndura separarea și absența, și această idee, cum ne putem închipui, i-a mângâiat neliniștita ei inimă iubitoare, dar acum, cu capul odihnindu-se pe umărul lui, simțindu-i mâna pe mijloc, ambele rațiuni i s-au părut la fel de juste și, pe lângă asta, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Doream din tot sufletul să văd de aproape animalele la care visam și pe care nu le zăream decât printre scândurile gardului. N-a vrut. M-a repezit. „Nu meriți”, mi-a aruncat el, disprețuitor. De ciudă, am intrat în absența lui și am rupt fotografia lui Dinu de pe birou, ceea ce mi-a adus o bătaie soră cu moartea. „Cu mâna mea te omor, nemernicule”, răcnea tata. După ce m-a bătut, a strâns cu grijă bucățile fotografiei rupte, s-a trântit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]