10,749 matches
-
un episod din care au aflat că în spatele unei expresii ca aceasta poate să stea o grosolană manipulare. Ceea ce se întâmplă, de altfel, și în cazul știrilor pe care le urmărim cu evlavie, tranchilizați, seară de seară. (2009) Vedete Le admirăm, le adorăm, le invidiem, ne uităm cu jind la bo găția lor, la frumusețea lor, la viața lor fericită. Unii - ne zicem - au noroc cu carul: arată perfect, sunt spirituali, au succes și mulți bani. Ne uităm la vedete de
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
performantă, gata domesticită. Vedetele nu sunt oameni pentru că, pur și simplu, sunt rezultatele unui angrenaj care produce iluzii. Nu sunt oameni reali și nu există așa frumoși și deștepți cum îi vedem decât pe sticlă. Toate personajele pe care le admirăm la televizor sunt atent machiate și cosmetizate pentru întâlnirea cu publicul; cutare vedetă este filmată în așa fel încât să nu se vadă cât de scundă este, alta intră în cadru numai de la brâu în sus ca să nu se vadă
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
fim mințiți cât mai bine, cât mai profesionist. De fapt, vedetele sunt doar niște produse. Niște produse făcute să vândă alte produse. Televiziunea se sulemenește ca o cocotă de lux, cu emisiunile și cu vedetele ei cu tot, ca să fie admirată și dorită de noi, telespectatorii. Și astfel, în sosul acesta după care ne lasă gura apă, să ne fie vârâte pe gât reclame, cât mai multe reclame (cu cât mai multe, cu atât mai bine pentru televiziune). Iar reclamele ne
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
Columbo. Revenim în zilele noastre, când prietenia mea cu Cristi Puiu a murit de mult, iar eu o văd la Cinemax pe Gena Rowlands în Opening Night, copleșit de melancolii. Din film, îmi aminteam doar șocantul accident de la început, cu admira toarea actriței lovită de mașină, scenă care te ia prin surprinde re - și pe care Cristi a derulato înapoi și mia mai puso o dată - și, în general, că e vorba de criza unei actrițe, cam cum e în filmul Persona
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
am iubit, deși Ithaca e situată pe o spirală, astfel că, practic, Ulise nu se va Întoarce de unde a plecat, timpul Ithacăi fiind și el ireversibil. Dincolo de formele cu care ne-a obișnuit neoclasicismul și, poate, chiar Împotriva lor, a admira spiritul elin Înseamnă a fi de acord că o lume fără Ulise ar fi condamnată să piară. Și dacă aceasta nu ne cere să copiem statuile grecești, ne cere, În schimb, să știm ce anume le-a făcut cu putință
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
vînt. Scutierul lui Don Quijote vede Însă ceea ce vedem și noi, mori de vînt, hanuri sordide, el vede realitatea așa cum este, n-o reinventează, și totuși participă la aventură, nu rîde de iluziile stăpînului său, dimpotrivă, după o primă uimire, Îl admiră și-l urmează. Iată măreția lui Sancho. El participă la iluzie conștient de jocul său. O lume plină de cavaleri rătăcitori ca Don Quijote ar fi absurdă și clinică. În schimb, viața are nevoie de scutieri ca Sancho Panza. El e
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
văzut pînă atunci... CÎt datorează privirea mea, din ceea ce surprinde chiar acum, pînzelor care proclamă victoria luminii În artă? Impresioniștii ne-au dăruit o mare confidențială. Marea pictată de ei nu te cheamă nici să te temi, nici s-o admiri, nici s-o Îmbrățișezi, ci să visezi Înlăuntrul unei clipe străvezii. E o mare salvată din singurătatea romantică și din dezlănțuirea barocă. O mare care, pe nesimțite, s-a transformat În lumină, În aer, În aripă. Icar nu putea să
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Tecuci (1952) și Facultatea de Economie, specializarea Organizarea și conducerea economiei din București (1971). Militar ca formație, fost pilot la Craiova și Otopeni, trecut în rezervă cu gradul de maior, a fost un om deosebit, gospodar, deschis spre oameni, drept, admirat de prieteni. Destinul l-a purtat către orașul natal, Pașcani, pe care l-a condus între anii 1972-1979. Ca primar al orașului Pașcani a finalizat următoarele investiții la nivel național: Întreprinderea de Tricotaje și Perdele (S.C. „Siretul“ S.A. Pașcani), dată
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
dependințele necesare. Copiii erau bucuroși că vor avea camera lor. Aici avea să se adune fărâmă cu fărâmă, radiografia vieții lor. Faptul că avea doi copii îi dădea un motiv de mulțumire. Se simțea ca 109 după un meniu îmbelșugat, admirându-i și nerefuzândule nimic. Nicky era un copil misterios și plin de veselie. Era ca argintul viu, iar Alin era ca focul. Cu vocea și accentul ei moldovenesc îi îndruma și îi învăța cum să se comporte și cum să
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
și primise până atunci. Carlina era orbită de dragostea copiilor și nu le refuza nimic iar când făceau greșeli le trecea cu vederea fără să le mai facă observații, dând vina pe tinerețea lor. Văzându-l cum se îndepărtează îl admira și îl găsi destul de frumos și bine făcut pentru vârsta aceea. Se lăsă dusă de un val sentimental plin de plăcere iar aerul în urma lui era destul de parfumat. Dragostea pentru copii e un lucru dintre cele mai plăcute. Ea nu
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
din cuibușorul lui trândav, ascuns fățarnic după ceafă, scoțânduși toanele când îți este lumea mai dragă. Uneori, Carlina visa cu ochii deschiși, ca mulți alții, cum călătorește în jurul lumii, în locuri interesante, suind și coborând vârfuri de munte, traversând râuri, admirând frumusețile naturii împreună cu copiii ei și alte lucruri tainice. Nu era deloc caraghios, era un vis numai al ei. Cum ar fi viața dacă n-am visa? N-am cunoaște îndeajuns gustul vieții pe Pământ, n-ar vibra în noi
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Pentru o secundă de neatenție, în unele cazuri rămâi cu sufletul îndurerat pentru toată viața. Carlina era încă tânără, plină de viață, de speranțe. Acum nu-și mai plângea soarta ce-i fusese altădată tristă. Savura frumusețea fiecărei zile de parcă admira florile dintr-o grădină bine îngrijită și însorită la prima oră a dimineții. Necazurile și dezamăgirile sunt realități ale vieții. Nu poți concepe o viață numai cu bucurii, fără necazuri. Ar fi ca atunci când te afli pe o mare și
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
acest impas. - Ai încredere în mine, te rog! O să-ți spun exact ce trebuie să faci. - Știu că am nevoie de tine, dar când toate eșuează nu-ți rămân decât zeii. Eu sunt norocos că te am pe tine. Îți admir curajul și sinceritatea. Carlina se plimbă de colo până colo câteva minute, apoi se duse la o fereastră aducându-și aminte de porumbeii ei de altădată care îi cântau. Rămase așa multă vreme privind afară cu spatele la el. Întorcându-se involuntar
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
orice tânăr. - Îți mulțumesc mult de apreciere, zise Nicky. La momentul acela, el avea două varinate: să trăiască singur, să își petreacă timpul distrându-se ca toți singuraticii sau să își pună capul pe umărul acestei femei și invers. Să admire lumina lunii, să se hrănească cu zorile fiecărei dimineți, să miroase cireșii în floare și să meargă de mână, umăr lângă umăr împreună în viață. Ea își mușcă buzele mai roșii decât petalele unui mac, iar ochii o trădau ușor
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
confortul și nu avea grija zilei de mâine. Când se întoarse în țară, Carlina își cumpărase o locuință într-un oraș martir, situat lângă Dunăre. Era o plăcere să te poți plimba pe faleză, sub atâtea sălcii pletoase și să admiri răzoarele cu flori exotice și autohtone, să participi la aruncarea crucii de lemn pe Dunăre în ziua de Bobotează, atunci când mulți tineri curajoși se aruncă după ea, apoi să asculți cu pioșenie slujba Bobotezei. Când intra în casa pe care
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
8 de la Copenhaga din motto !) un certificat Dogma 95, cum au primit n-șpe filme unele nule de-a dreptul care își vâră patalamaua D-95 în pregeneric și automat se vorbește despre ele. Nu știu, poate că e de admirat curajul lui Puiu de a o lua pe o cale care să n-aibă nici în clin cu establishment-ul nostru varză, nici în mânecă cu gagul anti establishment al jupânului Von Trier... dar poate că trebuia să se gândească
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
făcut-o în/cu public !), a fost la emisiunea mea de pe TVR Cultural de-acum doi ani ; ambii ne-am declarat atunci amorul pentru Francis Ford Coppola tu ai făcut elogiul Nașului, eu, al Conversației. Coppola, pe care amândoi îl admirăm (să te văd cum o să admiri și cel mai recent titlu al său, după Eliade Tinerețe fără tinerețe !), poate și pentru că amer-italianul simbolizează cel mai bine acest menaj (sau mariaj) dificil : Artă + Comerț. Coppola, autor în sensul tare al termenului
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
fost la emisiunea mea de pe TVR Cultural de-acum doi ani ; ambii ne-am declarat atunci amorul pentru Francis Ford Coppola tu ai făcut elogiul Nașului, eu, al Conversației. Coppola, pe care amândoi îl admirăm (să te văd cum o să admiri și cel mai recent titlu al său, după Eliade Tinerețe fără tinerețe !), poate și pentru că amer-italianul simbolizează cel mai bine acest menaj (sau mariaj) dificil : Artă + Comerț. Coppola, autor în sensul tare al termenului, dar care a dat lovitura cu
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
cunoscut un tânăr de mare succes. Plecat de mic în Occident, școlit acolo, omul a revenit în România și a pus aici bazele unei afaceri care merge excelent. E despre consultanță financiară. M-am împrietenit cu el și, sincer, îl admir pentru ceea ce este. La un moment dat, mi-a spus că a decis să revină în România după ce a văzut Filantropica. Cum așa ? , am întrebat eu. Și omul mi-a spus : Am văzut în Filantropica uriașele oportunități de afaceri cinstite
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
începe să discutăm despre viață împărtășită. Trebuie să admit că nu există nici o contradicție aici, deoarece întreaga filosofie a lui Hofstadter se bazează pe postulatul buclei stranii, care susține de fapt că sufletul uman este cuantificabil. Oricât de mult îl admir pe Hofstadter, nu pot să fiu de acord cu unitățile lui de măsură, iar definițiile exacte cu privire la esența umană mă sperie, de oriunde ar veni ele. Viețile sunt incomensurabile. Iar morțile la fel. Alex. Leo Șerban : Te înțeleg. Există acest
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
pe-atât. Păi nu ? Recunosc din capul locului că pe mine nu m-a convins (nici măcar episodul parizian vizualizat ca animație, de unde se vede că banii n-au fost totuși suficienți...). Ador E pericoloso sporgersi, îmi place mult Filantropica, am admirat Dolce far niente (deci nu pot fi acuzat că am ceva cu Nae sau că merg pe minimalism !), dar Restul e tăcere (al cărui scenariu datează de acum 20 de ani) mi se pare mai mult o veche marotă a
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
îngrijorează de starea de sănătate a acestuia („vezi de tine dietă care țineai până acum, căci legumele îți vor face mult bine, nu te lasă influențat de mama cu câte ceva bun”, p. 22). Cum părinții nu-l pot vedea și admira, fiul le descrie vestimentația, cu ușoară cochetărie filiala: „umblu îmbrăcat impecabil, păcat că nu mă vedeți, stârnesc dragostea fetelor” (p. 21) sau precizează: „Astăzi că întotdeauna am fost îmbrăcat cu vestonul bleumarin foncé și cu pantaloni fantezi și cravată frumoasă
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
un adevărat tezaur, un munte de diamante. Rămîn pe loc, mă așez încet pe banca de lîngă ușă și privesc lung, umplîndu-mi ochii de imaginea bogăției de frumusețe. În viața mea am văzut flori de cîmp, flori de grădină, am admirat prin magazine florile de seră, dar niciodată nu m-am simțit pătruns de fiori ca în fața acestui arbore exotic, a cărui soartă ar fi fost să ajungă lemn de foc dacă nu s-ar fi gîndit la el moș Toader
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
am vrut să torn lichior de cireșe în pahare. "Nu turna, mi-a spus, noi nu bem." Credeam că a greșit persoana de-a zis "noi", dar am trecut cu vederea și eu am băut. Mi-a răscolit cărțile, a admirat unele dintre ele și s-a mirat sincer găsind cîteva care discutau din punct de vedere științific problema religiei. M-a întrebat dacă am studiat Biblia. Eu i-am răspuns că n-am avut ocazia. A deschis poșeta, a scos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
la combinat. Da, dar e o problemă cu oamenii, poate ne ajutați să găsim cîțiva amatori... Da, cu plăcere, clatin eu afirmativ din cap, cu multă convingere; de altfel, nici n-aș putea să n-o fac. Ceea ce-am admirat întotdeauna la femeia asta a fost doza mare de bun-simț. Este de puțin timp președintă, că cealaltă, care și-a pus cenușă în cap la plenară, a fost avansată la municipiu. Strîng mîna întinsă și ies. La cîțiva pași, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]