10,318 matches
-
mg. Pe filieră europeană până la cristale de coca înmuiate în PCP la marijuana stropită cu un balsam și cocaină superpură, adică singurul lucru pe care-l doream de la el în seara asta (și bineînțeles două doze de Xanax, să pot adormi). Îi spusesem lui Jayne că era unul dintre studenții mei atunci când a dat cu ochii de el aici în prima săptămână din octombrie, tolăniți amândoi în camera media, urmărind un DVD cu American Psycho. Când m-a târât în bucătărie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
târziu. A sosit ora oficială de culcare. - După aia pot să vin înapoi? întrebă el. - Nu, nu poți, am zis, observând că jumătate din margarita lui dispăruse. Unde-i prietenul tău? - Ashton a luat o pilulă de Zyprexa și-a adormit, spuse Robby fără să clipească. - Ei bine, ar trebui să iei și tu una, amice, fiindcă mâine e zi de școală. - E doar Halloween. Nu se-ntâmplă nimic. - Hei, am zis că-i ora de culcare, golane. Drace, copiii-ți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
uitat pe fereastră (camioneta grădinarului din fața intrării mi-a adus aminte că era sâmbăta) m-am simțit pe moment bine, până când mi-am dat seama că eram complet îmbrăcat (nu era un semn bun) și nu-mi aminteam deloc cum adormisem aseară (idem), ceea ce a înmugurit într-un spasm de anxietate. Am sărit imediat din pat, răsturnând sticla de votcă cumpărată ieri - dar era goală (alt semn rău). Totuși, Ketel One sugera faptul că teama mea era rezultatul mahmurelii și nimic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
putut da curs - era prea târziu. Era de dorit să-mi văd propria reflexie în ea, însă pur și simplu nu eram în stare. Înghițisem un Ambien și restul de Ketel One și după ce m-am întins în pat, am adormit cât ai clipi, eliberat de povara satisfacerii dorințelor soției, de amintirea zgârieturilor de pe peretele exterior al casei, de mobila care continua să se rearanjeze în camerele de la parter pe mocheta tot mai întunecată, și în timp ce toți patru dormeam, nebunul pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ocupa acum jumătate din fața păpușii, iar colții pe care abia îi observasem deunăzi erau acum maronii (sigur că erau pentru că „mutilaseră“ un cal într-un câmp lângă autostradă nu departe de Pearce). Pintenii îi erau înfipți în halatul în care adormisem, și dădea din aripi dar n-a fost lungimea aripilor care m-a șocat pe moment (crescuseră - am acceptat asta instantaneu) ci venele negre și umflate care îi irigau aripile și care pulsau sub pielea ei (pielea păpușii, da, spune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
meargă sau nu), iar Robby ar putea chiar susține un examen la matematică după-amiază și se vor întoarce la Four Seasons și își vor face lecțiile în fața televizorului și o vor aștepta pe mami să se întoarcă acasă. Copiii au adormit aproape instantaneu. Marta mi-a spus că mă va suna în jur de opt, să vadă dacă totul e okay. Era 3.40. Din momentul în care lumina ne orbise și până acum totul se petrecuse într-un interval de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
început să gem. Robby... Deoarece Clayton era - și fusese dintotdeauna - cineva pe care-l cunoșteam. Era cineva care întotdeauna mă cunoscuse. Era cineva care întotdeauna ne știuse. Deoarece Clayton și cu mine fusesem întotdeauna aceiași persoană. Scriitorul șopti: Poți să adormi. Clayton și scriitorul șoptiră: Dispari aici. Luni, 10 noiembrie 3 0 t r e z i r e a Mi-am recâștigat cunoștința într-un salon de spital la Midland Memorial a doua zi după prima intervenție chirurgicală menită să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
matale și că am deschis-o cu nerăbdare. Doream să cunosc condițiile În care ne-a părăsit, bunul nostru profesor. D-ta ai avut amabilitatea să-mi scrii amănunțit și eu sunt mulțumit că nu s-a chinuit, ci a adormit, așa cum am dori cu toți să avem norocul, când ne-o veni rândul. Și acum să trecem la cele ce-mi ceri să ți le lămuresc. „Primarul vajnic” de la Horodniceni este Todică, tatăl lui Moș Jănică, Mihai și Jorjîcă. Deci
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
în diferite perioade, după stricăciunile pricinuite de cutremure. Aer auster, impresie de soliditate și rezistență morală. Trei nave înalte, ferestre și bolți ogivale, capele cu mormintele bogat împodobite ale unor personaje istorice, episcopi și dregători, cioplite sub formă de oameni adormiți în patul lor, sculpturi cu scene biblice de Machado de Castro. În afara clădirii, dar în prelungirea ei, un spațiu acoperit cu prelată ascunde un șantier arheologic, dezgolind, ca într-un ecorșeu, câteva straturi de civilizație: romană, maură și cea portugheză
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
copii, mă cumințesc”, recunoaște cu smerenie Corinne. Medicul Trenului Literar, o femeie din Turcia, cu mișcări încetinite și cu un facies somnoros, ce pare mai curând ea să aibă nevoie de ajutorul nostru decât noi de al ei, este „Frumoasa adormită din Orient”. Italianul Nicola Lecca, infantil și alintat, „supravegheat” telefonic de părinți (maică-sa l-a întâmpinat la Paris, probabil ca să vadă dacă Nicola respectă regimul alimentar), s-a ales cu o poreclă previzibilă - „Bambino italiano”. Corinne mi-a mărturisit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ins pe seama căruia se distrează mereu Nicolae Prelipceanu), face zarvă pe chestia asta. El se ia chiar foarte în serios. Dar are dreptate. Te obișnuiești cu binele. Seara, în cameră, privesc un film american de groază, dublat în poloneză, și adorm împăcat. A doua zi nu avem „lecturi”. E un oraș doar de văzut și de petrecut timpul, de consumat oferta gazdelor - și mă bucur că organizatorii germani și-au permis luxul (le-au permis buzunarele!) să includă pe traseu și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
că nu ajung locurile pentru toți dacă ne instalăm câte două persoane în compartiment, așa cum am fost obișnuiți. Discutăm sejurul de la Moscova, impresii, detalii care ne-au scăpat unora dintre noi. Când, în sfârșit, renunțăm la vorbă și încercăm să adormim, răpuși de oboseală, ne trezește o bătaie insistentă, nervoasă, în ușă. După destule ezitări, îi deschidem. O fată din stafful german își dă seama, mirată, că a încurcat adresa. Wow, I’m sorry, I’m sorry!... Aud pentru prima dată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și cenzuri ale puterii: „Eu, tovarășe Breban, îți voi citi noul roman după apariție!...”. Și așa s-a și întâmplat, a fost de altfel singurul meu roman, și înainte, și după Absența..., care a trecut prin porțile cenzurii de parcă cerberii adormiseră sau erau beți!... În vara lui ’67 m-am dus încă o dată la Lugoj, unde trăia încă mătușa - de fapt stră-mătușa mea - Wilma tante, cea care o adoptase și o crescuse pe mama, sora mamei ei, care ținuse o prăvălie
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
podul Allenby (o pasarelă de ciment peste un vag pârâiaș cu apa cam tulbure, ascuns în stufăriș, și care n-are nimic cinematografic în afara numelui), după un stagiu de o oră petrecut printre polițiștii mustăcioși, mai mult sau mai puțin adormiți pe scaunele lor, mirosind puternic și nerași pe deasupra (sala de așteptare mirosea a urină), atunci când am descoperit, peste Iordan, fete în battle-dress, vameșe, polițiste sau pur și simplu femei în timpul stagiului militar, stând în gheretele lor cu geamuri blindate, cu
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
nu stă plecat în piept ca de plumb, cum stă plecat capul monstruos al domnului maior Ghelemè. Și mai vezi comandând diferite companii pe diferiți vechi căpitani care nu și-au petrecut vieața în războae sângeroase, și care nu vor adormi în somnul veșniciei pe câmpul de onoare. Vezi pe căpitanul Gârlea bălăbănindu-și capul și privind în juru-i cu spaima vițelului la poartă nouă, vezi pe domnul căpitan Nicolaescu care are trei dușmani în lume și în viață: muerea, alcoolul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pune în primejdie ieșirea noastră în larg. Această înștiințare a fost însoțită și de câteva informații asupra unor furtuni similare ce s-au produs în scurta lui carieră de marinar tânăr. Deci toți ai mei n-au putut nici as-noapte adormi, bântuiți de haucinațiile primejdiilor ce pândeau ieșirea noastră din portul Constanța pe un bric admirabil cu vele semețe (1400 m. ). Dimineața furtunii în perspectivă până la acest aceas 90.30' nu și-a vestit sosirea. Soarele biruitor se înalță spre amiază
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Valiza” și "Terenurile Armatei”. Urmează Dan Voiculescu , Liviu Dragneași cine știe câți vor mai fi chemați la D.N.A. Președintele Traian Băsescu nu doarme, ci, fabrică persoane, calomniază personalități românești. Pentru președinte, Victor Ponta este, în bătaie de joc ”dottore” , ”pisicuț”; Crin Antonescu ”adormit” și ”repetent” ; în timpul studenției Dan Voiculescu ”Felix”, informator și apoi agent al Securității. În schimb, se supără când cineva îl deranjează, făcându-l băutor, afemeiat, nepăsător față de marile probleme ale țării. Din preajma lui Traian Băsescu, au pelcat consilieri de elită
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
tărâm), în timp ce setea este efectul pătrunderii umanului în dimensiunea infernală, semn al alterării ființei expuse în inima răului. Colinda Voinic căutat prin munți IV, (117), din Gropeni, Brăila, adaugă la saltul fertilizator al eroului călare momentul șederii în sacru, unde adoarme precum fiara vânată în alte tipuri de colind. Cu flăcăul rămas pe munte să se cufunde în energiile latente ale începutului de lume, perspectiva artistică se mută pe absența din planul social: „Părinți de veste-mi prindea/ Și după el
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
are contururi de hiperbolă a atemporalului mitic. Acoperirea cu ierburi a vitalului, aici a unui semn al dinamicului, se întâlnește și în colinde, unde tânăra nubilă este covârșită de un somn greu, și el cu semnificație rituală: „Că de când ai adormit;/ Iarba toată te-o-ngrădit,/ Florile te-o năpădit./ Șî pi gurî șî pi nas/ Șî pe dalbu-ți de obraz,/ Șî prin sân țî s-o băgat,/ Scoală, fată de-mpărat” (Leagăn de mătase IV, 80A). Strâns legată de somnolența ființelor apropiate
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
a neantului ce va fi îmblânzită și deci transformată social este leul, al cărui lăcaș păstrează coordonatele sacre: „Luai urma leuluiu/ Și-o luai și o aflaiu,/ Colea-ncoaci, colea-n coleare,/ Colea-n vârful munțiloru,/ Sub poalele braziloru./ Găsii leul adormitu,/ Adormit, nepomenitu” Urcușul neofitului este implicit și presupune aici o „citire a semnelor” sacrului în profan. Urma leului, răzleață, obligă pe flăcău să se rupă de lume și să ajungă într-un spațiu de frontieră între dimensiunea universului și cea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
porților unor case mari și frumoase. Pasămite ajunsese la locașul zmeilor”. Tot o epifanie are feciorul din colinde, pornit în căutarea leului distructiv: „Vâna ziua, toată ziua,/ Zi de vară până-n seară./ Când fuse seara-n diseară,/ Găsi Leul de-adormitu,/ Deadormitu cu fața-n susu” (Topolog - Tulcea) Imaginea poetică a momentului crepuscular fixează cu precizie clipa descoperirii, aparenta tautologie împărțind de fapt momentul înserării aflate la început, seară și înnoptare. Scăpătarea soarelui aduce revelarea fiarei neantului, ceea ce a condus la
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
dintâi al genezei, când natura prolifera nestăvilită. Somnul catalizează adâncirea în spirit, iar colindătorii care somează fata să revină în lumea profană reprezintă martorii activi ai inițierii: „Scoală, (cutare), nu dormi,/ Că de-asară doar ți-a fi,/ Că de când ai adormit,/ Iarba toată tea’ngrădit,/ Florile te-au năpădit/ Și pe gură și pe nas/ Și pe dalbul tău obraz,/ Și prin sân ți s’au băgat,/ Scoală fată de’mpărat” (LipnicRepublica Moldova). Fecioara și-a îndeplinit parcursul mitic și a
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
fetei în leagăn, care, în colinde, face vegetația să crească exagerat: „S-a suit fata și a plecat cerbul prin desiș, și la ce pas făcea leagănul pornea când înainte, când înapoi lin, și când i se făcea fetei somn adormea copilărește, legănată încetișor” (Telega - Prahova). Ritmul molcom însumează mișcarea repetitivă a leagănului prunciei și dinamica universală a vieții: mișcarea de flux și de reflux, un du-te-vino al existenței cosmice, în care moartea se continuă cu o altă viață sortită morții
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de aur din grădina împăratului este jefuit periodic de ființe misterioase, prinse doar de eroul ce dă și numele baladei. Devastatorii sunt trei zâne surori, cele mari făgăduindu-i lui Ardiu pe mezină, în schimbul vieții lor. Sora cea mică îl adoarme pe erou și cu acest aspect pășim în ciclul „Părăsirilor sau om - animal, tipul Neraida”, căci Ardiu pleacă în căutarea zânei pe celălalt tărâm. Funcția cu numărul IX din tipologia lui Propp, regăsită în baladă, constă în comunicarea nenorocirii sau
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
proprii ființelor mitice care întruchipează Haosul”. În basm, sursa somnolenței paralizante este pasărea care pradă pomul mitic: „La ziu l-a cuprins un somn, cădea, nu putea să stea pi picioari. Vinea o pasâri șî sufla asupra lui și el adormea. El, când s-adoarmî, s-înțepa șî sî treza iar. Pasârea dac-o vazut cî sî faci zâu șî el tot nu doarmi, a-nceput sî aduni merili” (Izvoare - Soroca). Suflarea apariției avimorfe instituie starea de latență, provocând retragerea conștientului și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]