24,560 matches
-
salutăm în repetate rânduri, în drumurile noastre spre țară, în cele din Uruguay spre Chile, din Chile spre Peru, spre Mexic sau Cuba. Am aterizat, la final de călătorie, pe la ceasul amiezii, pe o vreme blândă de primăvară sud-americană. La aeroport ne aștepta, cu flori și zâmbetele de rigoare, colectivul ambasadei! După circa 18 ore de zbor și 7 escale, eram morți de oboseală, așa că nu ne doream decât o baie caldă și un somn prelung. Pe drumul de la aeroport la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
La aeroport ne aștepta, cu flori și zâmbetele de rigoare, colectivul ambasadei! După circa 18 ore de zbor și 7 escale, eram morți de oboseală, așa că nu ne doream decât o baie caldă și un somn prelung. Pe drumul de la aeroport la ambasadă am putut să admirăm străzi, parcuri, magazine, oameni fel de fel. Ambasada era situată într-un cartier select, "Las Condes", Calle Benjamin, o stradă liniștită, cu case arătoase și multă verdeață. Clădirea ambasadei era proprietatea statului român, un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
personale cu amintiri-fotografii, articole de ziar, scrisori, am găsit nu demult și o diplomă atestând trecerea prin orașul situat pe malul strâmtorii Magellan. Pe un imprimat cu stemele Republicii Chile și "Region XII Magallanes y Antarctica Chilena", se menționează: "În aeroportul Presidente Ibanez, se conferă această diplomă domnului Alin Săvescu, certificând trecerea sa prin Punta Arenas, localitatea cea mai sudică a lumii, situată la latitudinea 53,10 grade și longitudinea 70,54 grade și așa cum o cânta poetul Jose Grimaldi: "Cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
a admira peisajul insolit al Patagoniei, câmpie cât vezi cu ochii, unicele ființe întâlnite fiind lamele guanaco și nandu struții sud-americani, iar în apele strâmtorii, ici și colo, splendide lebede negre! Ne-am despărțit de amabilul Señor Juan Mauricio în Aeroportul "Presidente Ibanez", după mulțumirile de rigoare și după ce primiserăm diplomele de "trecători prin Punta Arenas". Ne aștepta din nou o zi plină de locuri fantastice. Aveam să survolăm timp de 60 de minute Țara de Foc și apoi să ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
unde se ascundea. În 1723, și-a reluat călătoriile pe mare și contractând o febră a trecut într-o lume mai bună la vârsta de doar 47 de ani! Insula lui Robinson este astăzi punct de atracție turistică, deținând un aeroport și fiind declarată în 1978 de UNESCO, datorită vegetației bogate și interesante și speciilor rare de viețuitoare, "Rezervație a biosferei"! În 1981, aveam să fiu delegat să reprezint România la reuniunea Comisiei economice a ONU pentru America Latină, ce avea loc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
din propriul salariu dorea să-i trimită 100 de dolari SUA zerourile sunt corecte. Nu era vorba nici de 1000, nici de 10.000... Ce act de trădare!) cu ocazia plecării definitive de la post, soții Săvescu au fost conduși la aeroport și de Nicolas, care a făcut fotografii la majoritatea membrilor coloniei, pe care le-a păstrat pentru el! ( Au spaniolii o expresie când vorbesc despre o persoană "negativă" maldito sujo ticalos murdar! Așa era probabil, în accepțiunea colaboratorilor mei, domnul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
șoferul era cu mine, de ce trebuia să mai sar și gardul? Așa, numai ca să mă dau "mare" în fata "făgărășenilor"? Mai răsfirat, băieți, mai răsfirat! La sfârșit de septembrie 1981, după doi ani petrecuți în Chile, ne întorceam acasă. La aeroport, în afară de reprezentanții "colectivului" de la ambasadă (care probabil doreau să fie siguri că "am decolat"), ne-am despărțit și de un grup de prieteni chilieni și români, cu oftările, lacrimile și promisiunile de revedere de rigoare. La urcarea în avion ne-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Ne aflam deasupra selvei braziliene, așa că... Soția dormea ca un copilaș, și la trezirea ei furtuna încetase și s-a bucurat găsind lângă fotoliu o ofertă generoasă de excelente ciocolate braziliene. La aterizare, am fost preluați de serviciul "VIP" al aeroportului, ne-am recuperat bagajele și cu un taxi am plecat spre Consulatul General al României, unde fusesem anunțați. Era trecut de ora 22,00, așa că am sunat de mai multe ori până a apărut portarul să ne deschidă. N-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
000 de metri altitudine, așa că mi-am spus că ori un ocean de ape ori unul de nisip cam tot aia e! A venit micul dejun și au apărut și coastele Spaniei. După aterizare, am plecat în căutarea reprezentantului din aeroport al companiei Varig. L-am găsit înconjurat de un grup de concetățeni negri, albi și mulatri, care păreau toți, nu știu din ce motiv, negri de supărare, așa că n-am putut să-l abordez. La câțiva metri, așteptând rezultatul "discuțiilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
dor mâinile". Sunt convins că dacă un june ministru de externe al României ar fi citit respectivul studiu, nu i-ar mai fi arătat degetul mare regelui Spaniei!) Ne-a întrebat unde dorim să fim cazați, la un hotel lângă aeroport sau în centru. Am spus în centru și a scris pe voucher "Hotel Melia". Voucherul nostru era "all inclusive" cazare, masă, transport, așa că după recuperarea bagajelor am luat un taxi spre hotel. Când am coborât pe Calle Princesa, exact în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
monumentele celebre și chiar să vizităm "pasiv" marele magazin "Corte Ingles". Plecam cu regretul că fusese "doar atât", neștiind că aveam să mă întorc la Madrid peste 14 ani în calitate de consilier diplomatic, prim colaborator al ambasadei! În ziua plecării la aeroport am avut neplăcuta surpriză de a-mi revedea "amicul" lângă reprezentantul TAROM, comunicându-mi că trebuie să mergem direct la București, fără întrerupere la Zürich, motivând că pasagerii TAROM n-au voie să debarce la Zürich. A dat dispoziție în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
ca o ciocolată "Made în Switzerland", ne-a aprobat coborârea, spre stupefacția comandantului avionului și a "organului" de serviciu la bord. Așa că ne-am recuperat bagajele chiar de lângă ușa calei, am fost preluați de serviciul "VIP" și depuși în holul aeroportului, exact în locul de unde se ia trenul spre Geneva. Aici eram așteptați de o cunoștință din țară, reputat medic, reprezentant al României pe lângă Organizația Mondială a Sănătății. Ne reținuse cazarea la o pensiune foarte cochetă și bine pusă la punct, unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
scoate" în oraș și după prânz de a ne plimba cu mașina prin munți. A doua zi, după consultația medicală care iarăși ne-a "văduvit" serios buzunarele, ne-am plimbat prin frumoasa Geneva. La plecarea cu trenul la Zürich, în aeroport, la ghișeul Companiei Swissair ni s-a refăcut, pe baza cuponului-martor rămas în bilet, tichetul pentru zborul Zürich-București și așa, conform celor zise de Shakespeare, că "totul e bine când se termină cu bine", am aterizat la Otopeni! Din dosarul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
reîntoarcerii în sector. În informare mai apare și "pilotul" Vlase, care s-a oferit să ne plimbe prin "locuri turistice din apropierea Midiei". În final, se menționează: Gelu a promis familiei Săvescu că sâmbătă, 03.10.1981, va fi prezent la aeroport pentru a-i ajuta la excedentul de bagaje. Setul (NB: Halal exprimare, nu eram "soții Savescu", eram "Setul"!) rămâne în atenția noastră și vom acționa în continuare cu tact și fără a forța nota conform celor selectate anterior. bolintineanu vlase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
eram "Setul"!) rămâne în atenția noastră și vom acționa în continuare cu tact și fără a forța nota conform celor selectate anterior. bolintineanu vlase Am menționat mai sus "ajutorul prețios" dat de Gelu la plecarea "setului", respectiv a noastră, de la aeroportul din "Midia", când a dispus reprezentantului TAROM să ne facă formalitățile, nu conform aprobării MAE și biletului de avion, respectiv Madrid Zurich, ci Midia Ceahlău direct! Că i-a ieșit aranjamentul pe dos, așa cum am arătat, e altă poveste, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
și excursionist bănuit" din greșeală, aș fi fost "terminat", după '89 aș fi fost declarat erou și decorat post-mortem, cum se practică în zilele noastre, cu Ordinul "Steaua României", iar soția ar fi primit pensie de revoluționar? Aș! Drumul de la aeroport "acasă" m-a readus la realitate. Fac parte din categoria analiștilor rapizi (nu pripiți) care, vorba unui antropolog, "dați-mi un os și vă reconstitui tot animalul", reușesc să tragă concluzii valabile fără prea multă tevatură științifică. Aeroportul era gri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Drumul de la aeroport "acasă" m-a readus la realitate. Fac parte din categoria analiștilor rapizi (nu pripiți) care, vorba unui antropolog, "dați-mi un os și vă reconstitui tot animalul", reușesc să tragă concluzii valabile fără prea multă tevatură științifică. Aeroportul era gri, cei care-i așteptau pe călători erau gri, străzile gri, oamenii de pe străzi gri. Gri și iarăși gri în diferite tonuri și nuanțe! După depunerea bagajelor în apartament, am ieșit puțin prin cartier pentru a lua "pulsul". Eram
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
partid și de stat", am fost asigurat că totul va fi "de 5 stele". Cusurgiu cum sunt, am vorbit de mai multe ori cu directorul OJT Suceava și cu directorii de hoteluri, pentru pregătirea corespunzătoare a bazei materiale. Prezent la aeroportul din Suceava, mi-am primit oaspeții "cu pâinea și sarea" tradiționale, taraf, țuică etc. și cu o vreme superbă. La hotel, toți "specialiștii" locali în păr îmi surâd, în frunte cu directorul OJT, care îmi declară plin de importanță: "N-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
amploare industria textilă, alimentară, mase plastice, Fabica de antibiotice, Fabrica de mobilă, C.U.G-ul, care azi toate au dispărut sub pretxtul privatizării, iar județul Iași a devenit una din cele mai sărace regiuni din Uniunea Europeană. Îi lipsește un aeroport de talie europeană, nu are drumuri bune și nici autostradă care să lege acest teritoriu cu vestul țării și statele vecine. Populația județului, în cea mai mare parte, este formată din agricultori, o mică parte de muncitori, funcționari și diferite
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
amploare industria textilă, alimentară, mase plastice, Fabica de antibiotice, Fabrica de mobilă, C.U.G-ul, care azi toate au dispărut sub pretxtul privatizării, iar județul Iași a devenit una din cele mai sărace regiuni din Uniunea Europeană. Îi lipsește un aeroport de talie europeană, nu are drumuri bune și nici autostradă care să lege acest teritoriu cu vestul țării și statele vecine. Populația județului, în cea mai mare parte, este formată din agricultori, o mică parte de muncitori, funcționari și diferite
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
au avut, la început, o soartă asemănătoare...), eu am păstrat un sentiment de slăbiciune pentru gări, trenuri, călătorii, depărtări și aventuri de acest fel. * Iubesc, deci, gările. Îmi plac gările mici, unde sosirea trenului este un eveniment. Îmi plac și aeroporturile mici și porturile mici unde poți urmări în voie călătorii, poți face, în minte, o mulțime de povești, unde acțiunea "se vede" ca într-o piesă cu puține personaje, dar cu multă implicare psihologică astăzi. * M-am dus la gară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
iubesc. Această reacție nu-i contradictorie, este o stare psihologică foarte firească. * Urăsc Bucureștiul pentru lipsa totală de grijă pentru "nebucureșteni". Un provincial, fie el doctor în cea mai pretențioasă disciplină, fie el poliglot, lăsat singur, de capul lui, la aeroport sau la gară, are următoarele variante la dispoziție: Varianta 1. Să fie acostat, într-un soi de respect șmecheresc de taximetriștii necinstiți: "șefu" (odios apelativ) sau "domnu" (detectare de fraier), urmând a i se încasa un tarif incredibil. Taximetristul bucureștean
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
proprietarul îi pune din când în când benzină și îi dă viață pentru câteva ore; dar destul de rar, de două trei ori pe an. Motorul funcționează perfect, se adună copiii cu gura căscată la eveniment. Visează probabil la un posibil aeroport care s-ar putea înființa pe aici, atât de teribil este motorul, ca un avion pregătindu-se să decoleze. * Dar nu-i nici o perspectivă de aerodrom. Motocicleta încearcă să trăiască o aventură de care nu a avut parte, cum i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
mecanică fizică și care ochi magic, virtual, coordonează complicatele lor trasee aeriene. Deasupra, sus de tot, în înălțimea cerului, se vede zilnic alunecarea tăcută a zborului, desenând texte aeriene intraductibile. Dorobanț capătă astfel, pentru mine, o valoare specială, ca un aeroport de provincie, unul modest, cum sunt cele apropiate de capătul lumii, prin Irlanda, prin Scoția. Și acolo vine câte un gură-cască să urmărească avioanele. Exact așa mă comport și eu. E • drept, este nițel cam țicnit acest obicei, dar asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
s-a întipărit în memorie ca o amintire dramatică: acela cînd, în fața Suveranului care-și reținea cu greu lacrimile, a trebuit să ascultăm povestirea Mareșalului Prezan (fost Șef al Marelui Stat Major pe durata retragerii din Moldova) despre arestarea pe aeroportul din București a fratelui regelui, prințul Nicolae, sosit pe neașteptate din străinătate, contrar cuvîntului dat și cu un scop nelămurit. E foarte clar că acest lucru era o copilărie și că tînărul prinț făcuse rău să asculte unele chemări în
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]