10,518 matches
-
că aceasta preia toponimia românească în transcriere ortografică maghiară. Pentru filiera românească a numelui de Banlaca pledează forma de Banlus, care este forma articulată a lui Ban, deci Banul, alături de Banus . Numele de Bălnaca s-ar lega de conviețuirea elementului autohton cu cel slav. Începând cu secolul al VIII-lea se constată o înmulțire a elementului slav și conviețuirea acestuia cu cel autohton mai ales pe cursul superior al Crișurilor, Beretăului și Crasnei, fapt dovedit de descoperirile de la Oradea, Valea lui
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]
-
forma articulată a lui Ban, deci Banul, alături de Banus . Numele de Bălnaca s-ar lega de conviețuirea elementului autohton cu cel slav. Începând cu secolul al VIII-lea se constată o înmulțire a elementului slav și conviețuirea acestuia cu cel autohton mai ales pe cursul superior al Crișurilor, Beretăului și Crasnei, fapt dovedit de descoperirile de la Oradea, Valea lui Mihai, Săcuieni, Șuncuiuș, Sălacea, Biharea, etc. . Astfel,forma de Bălnaca este de origine slavă însemnând alb,provenită,probabil, de la munții de calcar
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]
-
din anii 1291-1294 . Azi denumirea se păstrează sub forma de Rustelec, fiind un cătun aparținător satului Bălnaca situat la hotarul cu localitatea Șuncuiuș. Ambele denumiri ale satului Bălnaca sunt anterioare secolului IX, când elementul slav este asimilat deja de populația autohtonă. Iar faptul că localitatea Vruzteluk este amintită la sfârșitul secolului al XIII-lea ar fi un argument în plus în susținerea afirmației că vatra satului Bălnaca era pusă cu cel puțin două secole înainte de atestarea sa documentară din 1406. Condițiile
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]
-
de altfel întregului teritoriu locuit de români și de înaintașii lor. Urmele arheologice și numismatice enumerate mai sus dovedesc și argumentează continuitatea populației locale în perioada stăpânirii romane din Dacia, menținerea legăturilor cu lumea romană și bizantină, precum și continuitatea populației autohtone în perioada migrației popoarelor. Contactul vremelnic cu triburile migratoare ale sarmaților, goților, hunilor, slavilor, mongolilor, tătarilor etc. a rămas fără urme demne de luat în seamă în viața și obiceiurile autohtonilor-prezente doar în riturile funerare sau în predispoziția pentru unele
Comuna Corni, Botoșani () [Corola-website/Science/300905_a_302234]
-
și-a mărit considerabil numărul. În număr relativ restrâns se întâlnesc prepelițe, turturele, potârnichi, dumbrăvenci, prigorii etc., iar dintre răpitoare uliul porumbac, șorecarul încălțat, cucuveaua, vulturul pescar. Fazanii colonizați în păduri s-au înmulțit rapid. Ihtiofauna este reprezentată prin peștii autohtoni, astfel: caras, crap, babușcă, obleț, biban, plătică, văduviță, știucă, ghiborț, avat. La distanța de 200 m spre sud de clădirea S.M.T. Dudescu s-au descoperit trei morminte de incinerație geto-dace. Acestea au fost găsite la adâncimea de 1,40 m
Dudescu, Brăila () [Corola-website/Science/300960_a_302289]
-
Cel de-Al Doilea Război Mondial avea să reprezinte o nouă perioadă dificilă, atât pentru tinerii trimiși să lupte și să moară pentru patrie din Caucaz până la Viena, cât și pentru cei rămași acasă, nevoiți să suporte privațiunile unui regim autohton autoritar și o cvasi-ocupație germană, urmate de un regim dictatorial comunist și o ocupație sovietică. Teritoriul comunei avea să devină din nou câmp de luptă în perioada 26 - 28 august 1944, când trupele sovietice de sub comanda mareșalului Rodion Malinovski duc
Comuna Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/300944_a_302273]
-
împărați romani din secolele al II-lea și al III-lea d. Hr., schelete de acum 1500 - 1600 de ani. Această cetate a dat numele brațului Dunării pe malul căruia se găsea și anume Băroi (dovadă a adaptării pe teren autohton a denumirii romane). In urma unor conflicte între comații dobrogeni și romani, cetatea a fost distrusă. Ruinele ei au fost folosite mai târziu, în perioada bizantină a Imperiului Roman, ca post de graniță. Satul Ostrov datează scriptic din 1848. A
Comuna Ostrov, Tulcea () [Corola-website/Science/301855_a_303184]
-
schimb binecuvântarea și urările de bine pentru cei care i-au trimis. Sunt serviți apoi cu "cuchia"(grâu fiert într-un amestec lichid din miere, biscuiți, pesmet, coji de portocală și lămâi, nuci, esențe etc.) și "ozvar" (compot din fructe autohtone uscate la soare în timpul verii, uneori se adaugă și câteva boabe de orez). După ospăț la plecare ei primesc de asemenea un colac sau pâine, un prosop și câte ceva pentru fiecare membru din familie (ciorapi, batiste, săpunuri, etc). De regulă
Comuna Pardina, Tulcea () [Corola-website/Science/301857_a_303186]
-
așezări s-au descoperit urmele unui cimitir dacic. Pe baza întregului material arheologic și a caracteristicilor sale, cimitirul de la Soporu de Câmpie a fost datat începând cu mijlocul sec. II d. Hr. , până la sfârșitul epocii romane și atribuit unei comunități autohtone din provincie. Satul este cunoscut pentru tradițiile populare românești promovate de "Taraful din Soporu de Câmpie" și de formațiile de dansuri populare din localitate. Până în 1966 a avut statut de comună. Pe teritoriul actualei așezări s-au descoperit urmele unui
Soporu de Câmpie, Cluj () [Corola-website/Science/300356_a_301685]
-
așezări s-au descoperit urmele unui cimitir dacic. Pe baza întregului material arheologic și a caracteristicilor sale, cimitirul de la Soporu de Câmpie a fost datat începând cu mijlocul sec. II d.Hr., până la sfârșitul epocii romane și atribuit unei comunități autohtone din provincie. Până în jurul anului 1600, sat maghiar, apoi (după devastări militare grave), a fost repopulat cu români . Localitatea este cunoscută pentru tradițiile populare românești promovate de celebrul "Taraful din Soporu de Câmpie" și prin formațiile de dansuri populare autohtone
Soporu de Câmpie, Cluj () [Corola-website/Science/300356_a_301685]
-
autohtone din provincie. Până în jurul anului 1600, sat maghiar, apoi (după devastări militare grave), a fost repopulat cu români . Localitatea este cunoscută pentru tradițiile populare românești promovate de celebrul "Taraful din Soporu de Câmpie" și prin formațiile de dansuri populare autohtone. Satul este alimentat cu gaz metan din jurul anului 1960 și are toate drumurile pietruite. Deși satul are o comunitate numeroasă de romi (peste 20% din populație), aceștia s-au adaptat bine în comunitate. Satul a cunoscut o puternică dezvoltare și
Soporu de Câmpie, Cluj () [Corola-website/Science/300356_a_301685]
-
multe lespezi de piatră locală, interpretate ca semne de căpătâi. Pe baza întregului material arheologic și a caracteristicilor sale, cimitirul de la Soporu de Câmpie a fost datat începând cu mijlocul sec. II, până la sfârșitul epocii romane și atribuit unei comunități autohtone din provincie . În Soporu de Câmpie s-a cercetat pentru prima dată o necropolă care poate fi atribuită autohtonilor din provincia Dacia. Materialul ceramic de factură dacică este format dintr-un lot de aproximativ 42 de vase, lucrate exclusiv cu
Soporu de Câmpie, Cluj () [Corola-website/Science/300356_a_301685]
-
cimitirul de la Soporu de Câmpie a fost datat începând cu mijlocul sec. II, până la sfârșitul epocii romane și atribuit unei comunități autohtone din provincie . În Soporu de Câmpie s-a cercetat pentru prima dată o necropolă care poate fi atribuită autohtonilor din provincia Dacia. Materialul ceramic de factură dacică este format dintr-un lot de aproximativ 42 de vase, lucrate exclusiv cu mâna, din pastă cu multe impurități, combinând nisip și pietricele. Principalele forme sunt oalele fără toarte. Decorul este sărac
Soporu de Câmpie, Cluj () [Corola-website/Science/300356_a_301685]
-
și practicilor culturale contemporane. S-a trecut la organizarea filialelor ICR în capitalele culturale ale provinciilor istorice ale țării. Posturile din Institutele Culturale Române din străinătate au trecut în regimul concursurilor. A început transferul de cărți și publicații dinspre editurile autohtone spre institutele culturale române din exterior. Institutul Cultural Român (ICR) a cheltuit în primul trimestru al anului 2013 aproximativ 11% din bugetul total alocat instituției pentru acest an, de 30.116.000 de lei . În iulie 2008, scriitoarea româno-german Herta
Institutul Cultural Român () [Corola-website/Science/300363_a_301692]
-
ceramic al acestei așezări, în totalitate fragmentar, cu excepția unei fusaiole și a unui lustruitor, provine probabil, de la vase de diferite mărimi că: farfurii, cești, străchini, castroane, ulcior, frecvent întâlnite în așezările Coțofeni. Purtătorii culturii Coțofeni de la Aruncuta erau o populatie autohtonă indoeuropenizată a tracilor, a cărei ocupație era predominant păstoreasca. Faptul că în Aruncuta au fost identificate lame de silex, unele ustensile folosite la confecționarea vaselor sau la vânarea animalelor, pledează pentru practicarea de către membrii comunității a unor îndeletniciri complementare păstoritului
Aruncuta, Cluj () [Corola-website/Science/300316_a_301645]
-
regăsim și la pag.16 din Arhiva Repertoriului Arheologic al României, Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan" de pe lângă Academia Română, București. Pe lângă aceste considerații, descoperirea de la Aruncuta reprezintă o sursă documentara care pune în evidență viețuirea în aceste locuri a unei populații autohtone, dintr-o perioada anterioară epocii bronzului, incepand cu mileniul al II-lea î.e.n. . Aruncuta este situată în partea central - vestică a Câmpiei Transilvaniei, la 39 km.est de Cluj, pe șoseaua Cluj - Apahida - Podul Ghirișului - Suatu . Hotarul satului are dealuri
Aruncuta, Cluj () [Corola-website/Science/300316_a_301645]
-
nu poate fi scrisă fiind aproape cu neputință să fie trasată”; dar adaugă, imediat, că „în Dacia abandonată în anul 272/274, până la invazia hunilor există elemente și observații dovedind prezența în continuare, persistența exact în aceleași locuri a populației autohtone rămase nu numai în cuprinsul Transilvaniei, nu numai în Banat și Oltenia - aproape de Dunăre - ci pe întreg cuprinsul fostei provincii carpatice” (op. cit., 202-203). Dobridor - este totuși puțin probabilă. Gepizii s-au așezat, în decursul așa numitei ¨migrații a popoarelor¨ în
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
Les Petchénègues au Bas Danube, București, 1970) Cristalinul era Balasanul. Ceea ce amintește cu claritate de pecenegul Beșimbac care se traduce prin "pârâul pecenegilor" (în germană "Bissen-bach"). Pecenegii par a fi conviețuit și în alte părți în simbioză pașnică cu românii autohtoni; mulți din ei erau liberi și posedau diplome nobiliare, ca în Țara Făgărașului, și, în timp, au adoptat limba românilor. Concomitent, românii au preluat denumirile de localități, râuri și forme de relief de origine cumano-pecenegă. Un model etnic asemanător de
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
rasist sau nu. VB-ul are părerea următoare: « rasismul » se definește drept pretinderea superiorității undei rase față de celelalte; or VB-ul n-a pretins niciodată aceasta; ci doar vrea să reducă imigrarea și să flamandizeze străinii legal stabiliți în Flandra; autohtonul primează în fața heterohtonului. După părerea celor opuși VB-ului, fiecare persoană are dreptul la cultura proprie; toți oamenii sunt egali, iar a prima autohtonul înseamnă a face rasism practic. Pentru a vedea orientarea Interesului Flamand întocmai, merită trecute în revistă
Vlaams Belang () [Corola-website/Science/298557_a_299886]
-
niciodată aceasta; ci doar vrea să reducă imigrarea și să flamandizeze străinii legal stabiliți în Flandra; autohtonul primează în fața heterohtonului. După părerea celor opuși VB-ului, fiecare persoană are dreptul la cultura proprie; toți oamenii sunt egali, iar a prima autohtonul înseamnă a face rasism practic. Pentru a vedea orientarea Interesului Flamand întocmai, merită trecute în revistă obiectivele partidului. VB a fost acuzat de lipsa de democrație. În cazul independenței Flandrei, VB optează pentru: VB-ul are următoarele convingeri: De aceea
Vlaams Belang () [Corola-website/Science/298557_a_299886]
-
A fost ultimul ținut explorat de pe glob. Sub aspect morfologic ea este o platformă continentală muntoasă cu un strat de gheață cu o grosime de până la 4,8 km și înconjurată de ape înghețate. În nu există țări sau populație autohtonă. Singurii locuitori sunt cercetătorii științifici, nevoiți să suporte temperaturi de până la -80 °C. Primul biolog din lume care a cercetat viața antarctică a fost românul Emil Racoviță în timpul expediției efectuate la bordul navei Belgica. Deși legendele și speculațiile despre un
Antarctida () [Corola-website/Science/298562_a_299891]
-
teorii privind originea etruscilor în Italia: una a imigrării, cealtaltă a autohtoniei. Potrivit lui Herodot, etruscii au provenit din regiunea anatoliană Lidia(Lydia) și de pe unele insule din Marea Egee (îndeosebi Lemnos), iar Dionis din Halicarnas era de părere că etruscii erau autohtoni în Etruria. În baza celor mai recente evaluări științifice (susținute mai nou și de cercetări genetice făcute de un institut italian pe eșantioane significante de populație din Toscana și din regiuni relevante din Grecia și vestul Turciei), ipoteza lui Herodot
Etrusci () [Corola-website/Science/298568_a_299897]
-
ori de la cineva care mai venea din străinătate. Spre sfârșitul perioadei comuniste, 1987-1989 au început să pătrundă unele produse (gumă, etc) din Iugoslavia și Polonia. Românii se mulțumeau în mod obișnuit cu gemuri și dulcețuri care erau făcute din fructe autohtone, compoturi, rahat și tradiționala eugenie. Mierea era scumpă. Prăjiturile și fursecurile, pe care le puteai cumpăra de la cofetării, erau însă răspândite și de bună calitate, fiind pregătite natural. Mai puteau fi găsiți uneori pufuleți sărați sau dulci (rar), pufarine și
Republica Socialistă România () [Corola-website/Science/298591_a_299920]
-
Prăjiturile și fursecurile, pe care le puteai cumpăra de la cofetării, erau însă răspândite și de bună calitate, fiind pregătite natural. Mai puteau fi găsiți uneori pufuleți sărați sau dulci (rar), pufarine și stafide. Sucurile care se găseau erau de producție autohtonă (Cico, Lămîița, siropuri). Brifcorul și Pepsi erau rare. Se mai găsea din când în când nectar bulgăresc care era însă scump. Nucile erau cele mai frecvente. Alunele se găseau rar, migdalele aproape niciodată. Semințe, pachete de gumă și gume cu
Republica Socialistă România () [Corola-website/Science/298591_a_299920]
-
complicitatea Miliției. După cafea naturală tânjea toată lumea, dar se găsea foarte rar și era foarte scumpă. Ea era înlocuită în mod curent cu nechezol sau, mai rar, cu inka. Nesul era și el o raritate. Ceaiurile curente erau cele medicinale, autohtone și ceaiul chinezesc. Ceaiul englezesc era la mare căutare. Oamenii se hrăneau în mod obișnuit cu legume, fructe și pește, toate autohtone. Carnea de pui, porc, vită, oaie, laptele, brânza, untul, smântâna și ouăle, fructele de import, cafeaua, orezul și
Republica Socialistă România () [Corola-website/Science/298591_a_299920]