9,766 matches
-
nou cu pieptul pe gheață, se târa desenând o dâră lungă, udă. Dar, uneori, mai ales pentru a-mi face plăcere, probabil, îmi apuca fularul și se lăsa salvat. După o astfel de baie, ne duceam spre vreuna dintre carcasele bărcilor vechi ce se vedeau ici și colo înălțându-se printre nămeți. Aprindeam un foc mare de lemne în măruntaiele lor înnegrite. Pașka își scotea cizmele lui groase de pâslă, pantalonii vătuiți și le punea aproape de flăcări. Apoi, stând desculț pe
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
să prăjească pește. În jurul focului de lemne deveneam volubili. El îmi povestea despre câte o pradă extraordinară (un pește prea lat ca să treacă prin gaura făcută de arborele cotit!), despre dezghețurile care, în rostogolirea asurzitoare a sloiurilor, duceau la vale bărcile, copacii smulși și chiar izbe cu pisici cățărate pe acoperiș... Iar eu vorbeam despre turniruri și cavaleri (tocmai aflasem că războinicii de odinioară, când își scoteau coiful după o întrecere, aveau obrazul acoperit cu rugină: fier amestecat cu sudoare; nu
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
colecția mea franțuzească o luptă înspăimântătoare dintre un marinar și o enormă caracatiță. Iar cum erudiția mea se hrănea mai presus de orice cu anecdote, îi povesteam una strâns legată de pasiunea lui și de escala noastră în carcasa unei bărci vechi. Pe o mare de pe vremuri, plină de primejdii, un vas de război englezesc se încrucișează cu o navă franțuzească și, înainte de a se lansa într-o bătălie crâncenă, căpitanul englez se adresează dușmanilor săi dintotdeauna, făcându-și palmele pâlnie
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
bulgăre de lut, cu care învelea peștele înainte de a-l pune pe jăratic... În jurul nostru se întindea pustietatea albă a Volgăi iarna, sălciile cu crengile lor subțiri alcătuind un hățiș străveziu de-a lungul malului și, înecată în zăpadă, o barcă pe jumătate dezmembrată, ale cărei tălpici alimentau focul nostru barbar de lemne. Dansul flăcărilor făcea parcă amurgul mai dens, senzația efemeră de confort, mai pătrunzătoare. De ce oare i-am povestit atunci întâmplarea aceea și nu alta? Pesemne că existase un
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
scenă - copilul revine, cu chipul palid și grav și împietrește în fața soldaților - da, când am rostit ultimele lui cuvinte: „Iată-mă!”, Pașka a tresărit, s-a ridicat în picioare... Și s-a întâmplat ceva de necrezut. A încălecat pe marginea bărcii și, desculț, a început să umble prin zăpadă. Am auzit un fel de geamăt înăbușit, pe care vântul umed l-a împrăștiat repede peste câmpia albă. A făcut câțiva pași, apoi s-a cufundat până la genunchi într-un troian de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
auzit un fel de geamăt înăbușit, pe care vântul umed l-a împrăștiat repede peste câmpia albă. A făcut câțiva pași, apoi s-a cufundat până la genunchi într-un troian de zăpadă. Zăpăcit, am rămas o clipă nemișcat, privind din barcă flăcăul acela înalt, îmbrăcat cu un pulover lăbărțat, pe care vântul îl umfla ca pe o rochie scurtă de lână. Clapele șepcii lui unduiau ușor în adierea rece. Picioarele lui goale înfipte în zăpadă mă fascinau. Nemaiânțelegând nimic, am sărit
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
acela înalt, îmbrăcat cu un pulover lăbărțat, pe care vântul îl umfla ca pe o rochie scurtă de lână. Clapele șepcii lui unduiau ușor în adierea rece. Picioarele lui goale înfipte în zăpadă mă fascinau. Nemaiânțelegând nimic, am sărit din barcă și m-am dus la el. Auzind scârțâitul pașilor mei, s-a întors brusc. O strâmbătură de durere îi crispa obrazul. Flăcările focului nostru de lemne se reflectau în ochii lui cu o fluiditate neobișnuită. S-a grăbit să-și
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
nostru de lemne se reflectau în ochii lui cu o fluiditate neobișnuită. S-a grăbit să-și șteargă sclipirile acelea cu mâneca. „Ah, fumul ăsta!”, a mormăit el clipind din ochi și, fără să mă privească, s-a întors în barcă. Acolo, împingându-și picioarele înghețate spre jăratic, m-a întrebat cu o insistență mânioasă: - Și după aceea? L-au ucis pe băiatul acela, așa-i? Luat din scurt și negăsind în amintirile mele nici o lămurire despre asta, am răspuns printr-
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
pas. „Ce bine era înainte, spunea în mine o voce fără cuvinte. Cucușka asta, despre care credeam că se duce într-o direcție necunoscută, spre țări inexistente pe hartă, spre munți cu crestele înzăpezite, spre o mare nocturnă unde felinarele bărcilor se confundă cu stelele. Acum știu că trenul ăsta merge de la cărămidăria din Saranza la gara în care i se descarcă vagonetele. Doi sau trei kilometri cel mult. Frumoasă călătorie! Da, acum știu asta și, deci, nu voi mai putea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
înfundat într-un maidan întins, înțesat cu barje vechi, cu construcții metalice ruginite, cu piramide de bușteni în putrefacție. Pașka și-a ascuns undițele și plasele sub unul dintre buștenii mâncați de carii și a început să sară dintr-o barcă în alta. Mai erau un debarcader părăsit, câteva pasarele pe pontoane, care ne fugeau suplu de sub picioare. De altfel, urmându-l pe Pașka, nu mi-am dat seama în ce moment lăsasem uscatul pomenindu-ne pe insula plutitoare de ambarcațiuni
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
marginea ei, am lunecat pe lemnul umed al unei plute... În cele din urmă ne-am pomenit într-un șenal cu maluri abrupte, acoperite complet de soc înflorit. Întinderea lui, de la un țărm la celălalt, se pierdea sub carcasele unor bărci vechi, înghesuite, bord lângă bord, într-o dezordine năstrușnică. Ne-am instalat pe bancă, într-o bărcuță. Deasupra ei se înălța flancul unei șalupe care purta urme de incendiu. Întinzând gâtul, am remarcat acolo, sus pe puntea șalupei, o funie
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de ani de zile... Seara era caldă, cețoasă. Mirosul apei se îmbina cu efluviile fade ale socului. Din când în când, un vas care se vedea trecând în depărtare, în mijlocul Volgăi, trimitea în șenalul nostru un șir de valuri leneșe. Barca noastră începea să se legene, frecându-se de marginea neagră a șalupei. Tot cimitirul acela pe jumătate scufundat se însuflețea. Se auzea scârțâitul unui cablu, clipocitul sonor al apei sub un ponton, fâșâitul trestiilor. - E grozav bastingajul ăsta! am exclamat
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de văzut?” Dar el, cu palmele lipite de suprafața scorojită a șalupei, avea fruntea țintuită de placaj. M-am mutat atunci la hubloul vecin, înecându-mă într-una dintre crăpăturile din lemnul care îl astupa... Mi s-a părut că barca noastră se scufundă, coboară în fundul acelui canal înțesat și că bordul șalupei, dimpotrivă, se avântă spre cer. Febril, mă lăsam magnetizat de metalul lui zgrunțuros, încercând să rețin în privirea mea priveliștea care mă orbise. Era o crupă de femeie
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
el, cu pantalonii descheiați, cu tunica în dezordine. Apuca șoldurile femeii și le trăgea spre el, ca și cum ar fi vrut să se înfunde în grămada aceea de carne, pe care o împingea în același tip, scuturându-și violent tot corpul. Barca a început să ne fugă de sub picioare. Un vas care mergea în sus, pe Volga, își trimitea valurile pe șenalul nostru. Unul dintre ele a reușit să mă dezechilibreze. Evitând căderea, am făcut un pas la stânga, pomenindu-mă din nou
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
albe, a semănat întru totul cu primul. Nu era nici o deosebire între felurile în care se purtau. Ochii mi se injectau deja cu negru. Picioarele mi se înmuiau. Iar inima mea, lipită strins de metalul ruginit, făcea să vibreze toată barca cu ecourile ei profunde, gâfâite. Un nou șir de valuri a scuturat barca. Marginea șalupei redevenea verticală și, lipsit de agilitatea mea de șopârlă, alunecam spre primul hublou. Femeia în bluză albă dădea mașinal din cap, examinându-și mâinile. Am
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
în care se purtau. Ochii mi se injectau deja cu negru. Picioarele mi se înmuiau. Iar inima mea, lipită strins de metalul ruginit, făcea să vibreze toată barca cu ecourile ei profunde, gâfâite. Un nou șir de valuri a scuturat barca. Marginea șalupei redevenea verticală și, lipsit de agilitatea mea de șopârlă, alunecam spre primul hublou. Femeia în bluză albă dădea mașinal din cap, examinându-și mâinile. Am văzut-o zgâriindu-și o unghie cu alta ca să-și dea jos stratul
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
unghie cu alta ca să-și dea jos stratul de ojă... Pașii lor au răsunat în sens invers de data aceasta: țăcănitul tocurilor pe punte, răpăitul de pe scândurile pasarelei, plescăitul lutului moale. Fără să mă privească, Pașka a încălecat pe marginea bărcii noastre și a sărit pe un ponton pe jumătate scufundat în apă, apoi pe un debarcader. L-am urmat în salturi moi, ca o marionetă de cârpă. Ajuns pe mal, s-a așezat, și-a scos pantofii și, suflecându-și
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
-o spre singurul loc care ne-ar fi putut adăposti dragostea - pe insula aceea plutitoare unde, la începutul verii, îi spionasem împreună cu Pașka pe prostituată și pe soldați. În întuneric, probabil că am greșit direcția. După ce am rătăcit îndelung printre bărcile adormite, ne-am oprit pe un fel de bac vechi a cărui balustradă cu suporturile sparte se scufunda în apă. A tăcut brusc. Probabil că beția i se risipea încetul cu încetul. Stăteam nemișcat în fața așteptării ei încordate, în întuneric
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
aflăm în mijlocul unui fluviu mare, în acea timidă ivire a zorilor, pe scândurile ude ale unei plute. Iar pe mal se precizau încet contururile portului. Ea nu m-a așteptat. Fără să mă privească, a început să sară dintr-o barcă într-alta. Fugea de acolo - cu grația sperioasă a unei balerine după o ieșire la rampă. Urmăream fuga aceea săltată, cu respirația tăiată. În orice moment, putea să alunece pe lemnul ud, să fie trădată de o pasarelă dezagregată, să
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
acolo - cu grația sperioasă a unei balerine după o ieșire la rampă. Urmăream fuga aceea săltată, cu respirația tăiată. În orice moment, putea să alunece pe lemnul ud, să fie trădată de o pasarelă dezagregată, să se scufunde între două bărci, ale căror margini s-ar fi apropiat la loc deasupra capului ei. Intensitatea privirii mele o ținea să nu cadă în acrobația ei prin ceața dimineții. În clipa următoare, am văzut-o mergând pe mal. În liniște, nisipul umed scârțâia
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
prin câmpia scânteind de ploaie și de lumină. Femeia aceea, în fața mea, îmi zâmbea, dându-și deoparte șuvițele ude de pe frunte. Genele ei se irizau sub razele asfințitului... NIVELUL APELOR. IANUARIE 1910. Auzeam liniștea cețoasă, clipocitul apei la trecerea unei bărci. O fetiță, cu fruntea lipită de geam, privea oglinda palidă a unui bulevard inundat. Trăiam atât de intens dimineața aceea tăcută dintr-un mare apartament parizian de la începutul secolului... Și dimineața aceea dădea, în șir, în alta, cu pietrișul scârțâind
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ieșire spre magnificul Parc Național Mortun, Golful Jervis, Înconjurat de promontorii și plaje; șerpuiește printre dealuri, la Bodalla, continuă cu alte orășele primitoare, cu degustări de brânzeturi, locuri de pescuit de ton, scrumbii, prinderea creveților și stridiilor, surfing, plimbări cu barca etc., Parcul Național Ben Boyd (8950 ha), cu promontorii costale, cu flori și păsări sălbatice Încântătoare (ibidem, p. 167). 92 H.Matei, op. cit., p. 188. 93 Ibidem, p. 189. 51 TERRA AUSTRALIS INCOGNITA Geografii antici au emis diferite ipoteze privind
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
bucăți de trunchiuri de copaci scobite În formă de găleți, scufundate În apă. În unele regiuni se pescuiește noaptea cu ajutorul unor făclii aprinse, lumina atrăgând peștele și transformându-l Într-o pradă ușoară 202. Broaștele țestoase marine sunt urmărite cu bărcile și atacate de un Înotător care se așează călare pe ele mânându-le spre țărm unde sunt ucise. Vânătoarea de crocodili este periculoasă, se bazează pe mult curaj și Îndemnare În aruncarea suliței. HRANA ȘI ADĂPOSTURILE Aborigenii sunt foarte pricepuți
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
ca urletul lupilor. Când moare este jelit asemenea unui copil. Transportul pe apă se făcea cu ajutorul unor plute, realizate prin legarea mai multor copaci, care Înaintau cu ajutorul unei vâsle sau prin Împingere cu sulița sau prăjina pe fundul apei, și bărcile primitive, monoxile, prin scobire sau arderea interiorului unui trunchi de copac. Noua luntre, prevăzută cu amulete, se lansează În cadrul unei ceremonii, chemându-se spiritele străbunilor și rostindu-se blesteme Împotriva spiritelor rele sau oamenilor care ar căuta s-o vatăme
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
bumeranguri sau sulițe de lemn, dar și ca toți cei de vârsta lor tradiționala baba-oarba și de-a vați ascunselea etc.255. ARTA ABORIGENILOR Desenele pe stânci și pe pereții peșterilor sunt deosebit de variate: figuri de animale, pești, păsări, corăbii, bărci cu caracter magic, religios, dar sunt și cele fără o semnificație anume, figuri și contururi misterioase de mâini cu degetele desfăcute, ce se aplică pe peretele casei prietenului. Sub aspectul execuției se Întâlnesc câteva tipuri: Încrustația În lemn, arderea cu ajutorul
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]