10,418 matches
-
a spus că e un „prost etern”! A trecut mai bine de o lună de la această întîmplare și încă nu-i dumirit ce anume l-a făcut să-l gratuleze astfel. Într-un subtitlu de carte, A. se autoprezintă ca „blînd”: așa arată „blîndețea” sa? De la mine, ar vrea să știe dacă așa-zisa „blîndețe” există sau e o formă de perfidie îndelung exersată, căci cu masca de „blînd” trăiești mai comod! I-am răspuns pe ocolite, atrăgîndu-i atenția că, în
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
-l gratuleze astfel. Într-un subtitlu de carte, A. se autoprezintă ca „blînd”: așa arată „blîndețea” sa? De la mine, ar vrea să știe dacă așa-zisa „blîndețe” există sau e o formă de perfidie îndelung exersată, căci cu masca de „blînd” trăiești mai comod! I-am răspuns pe ocolite, atrăgîndu-i atenția că, în cazul lui A., violența verbală poate fi consecința unor reprimări, și că „prost etern” poate să însemne „naiv, credul, exaltat”. Cuvîntul „blînd” nu trebuie luat ad-litteram și transformat
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
îndelung exersată, căci cu masca de „blînd” trăiești mai comod! I-am răspuns pe ocolite, atrăgîndu-i atenția că, în cazul lui A., violența verbală poate fi consecința unor reprimări, și că „prost etern” poate să însemne „naiv, credul, exaltat”. Cuvîntul „blînd” nu trebuie luat ad-litteram și transformat în criteriu cînd judeci un om la beție. El duce, într-adevăr, către ideea de cumpătare și discreție. Or, A. e - fapt observat -, nu o dată, exploziv, imprevizibil și foarte tenace în antipatiile sale: ieri
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
figurează În știința În Bucovina, vol. III, Suceava, 1984, pp. 134-136, fiindu-mi colaborator profesorul și publicistul Petru Froicu din Suceava. 15 Pe fațada casei părintești, o placă memorială consemnează prezența aici În epocă - a renumitei doamne. 523 cumsecade, harnici, blânzi, serioși, cu preocupări altruiste; cred În orașul cu cele mai multe personalități „pe m²”, cu o viață demnă, multilaterală. În gândul meu am apreciat locuitorii Fălticenilor ca pe o mare familie, fiecare În cuibul lor mai modest sau mai evoluat, unde copiii
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
seamă”. 482 Unii redactori nu știau că Dragoslav apăruse parțial Într-o antologie În franceză la Paris și fusese prețuit de Anatole France. Îl prețuiau la noi, Vasile Lovinescu, Aurel George Stino și V.G. Popa, pentru poveștile populare prelucrate de blândul „Moș Ionică”, „Bisericuța din Buciumeni” fiind un exemplu strălucit: „o capodoperă”. 483 Din surse mai discrete de la Suceava, am Înțeles că Monografia la care trudiseră Virgil Tempeanu și Aurel George Stino, nu avea să apară niciodată, deoarece chiar... Mihai Gafița
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
eu la germană), Încearcă mata pe adresa sa bucureșteană Str. Al. Sahia No. 58, căci n-o fi toată viața la Roma. Voi scrie și d-nei Maria-Luiza Ungureanu, căci el face parte din Comitetul Soc. 550 Când Vasile Toporan devenea „blând”, Însemna că urmărește un scop. Nam avut niciodată Încredere În aceste „Întoarceri la omenie”, ale sale. 551 Volum căruia i-am făcut o recenzie. Vezi: Eugen Dimitriu: PROFIRA SADOVEANU, PLANETA PĂRĂSITĂ, București, Editura Minerva, 1987, 314 p., În: SUCEAVA, Anuarul
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Lucrarea n-a mai apărut niciodată. A.G. Stino, unul din autori, a murit În 1970. Rămas să lupte singur, Virgil Tempeanu a trecut În veșnicie cu această tristețe În suflet, știindu se cât i-a fost de apropiat povestitorul fălticenean, blândul „Moș Ionică”. 553 Într-o notă strecurată În ziar, A.G. Stino semnala teza de doctorat a Romildei Persiani de la Universitatea din Roma, cu subiectul „Nicu Gane”. șeful de catedră era bucovineanul Claudio Isopescu, cu care Stino a avut corespondență. 554
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
să se înființeze un ziar independent în care să se publice toate scrisorile oamenilor muncii, fără nicio discriminare și în mod absolut liber. Când cei vinovați se vor vedea demascați, fie ei cine ar fi, se vor transforma în mielușei blânzi și vor apăra legile eticii și țării. Există un cod al echității socialiste. Există și e bun, dar, din păcate, nu e respectat tocmai de cei ce au Carnetul Roșu, căci ceilalți nu au curajul să o facă, știind că
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
nenorocitul de pașaport pentru răbdarea pe care au avut-o până acum. Au fost, bineînțeles, chemați la vestitul sector de partid, unde tovarășii membri au căutat să aducă pe drumul cel bun oile rătăcite. Nu au reușit și, părăsind tonul blând de până atunci, au început să-i jignească numindu-i trădători, bandiți, vânzători de țară, calificative care li s-ar potrivi mai degrabă dânșilor. În momentul în care Georgescu a scos ziarul Informația cu cercetarea afacerii Ștefănescu, toată comisia a
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
București, dintr-o familie nevoiașă. Tata a fost muncitor tramvaist, apoi muncitor textilist, paznic, om de serviciu, lucrător cu ziua în prezent decedat. Mama a fost femeie de serviciu, spălătoreasă în prezent pensionară. Am o soră membră naivă de partid, blândă și cinstită. V-am spus toate astea ca să vă reamintesc că am origine socială sănătoasă, deși asta nu se mai poartă cu atâta zel, ca prin anii copilăriei mele pe care mi-am petrecut-o în Oltenia și în Banat
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
făcut rugăciuni și slujbe sfinte cu hoții și cu ucigașii și am nădăjduit că voi putea sluji și cu arhiereii mei. Va veni oare și ziua aceea? Perioadele petrecute în diferite închisori au fost și crunte, și mai laxe, mai blânde chiar. Nu știu ce anume determina aceste oscilații, de la cruzimea cea mai inimaginabilă la politețe și larghețe, după cum nu știu ce a determinat eliberarea mea nesperată până în preziua scoaterii mele din închisoare. Dacă nu ar fi iubirea cu care oamenii m-au primit, lacrimile
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
acum, când, treptat, toate se depărtează, ireversibil. O carte care incriminează, insistent și eficace, „minciuna, falsul, impostura morală În domeniul suprem gratuit al confesiunii publice care e scrisul”, ca să repetăm vorbele lui Camil despre Zarifopol, Într-o epocă incomparabil mai blândă decât a noastră. Aștept deci cu nerăbdare continuarea. Cu cele mai bune urări, Norman Manea * Răspunsul lui Mircea Zaciu nu a mai venit niciodată. Corespondența s-a Întrerupt brusc după acea scrisoare. Nu am primit nici volumele următoare ale Jurnalului
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
îl întreabă: Mai vorbești despre crimele de la Pitești că au fost făcute de Securitate și nu de voi legionarii? Drept răspuns Voinea a dat un urlet de fiară rănită. „Uite-l că nici nu mai poate vorbi criminalul”, a zis blândul locotenent Ștefan. L-au dus în celulă așa dezbrăcat. Cu hainele în brațe. Când l-au văzut Nicolae Petrașcu și Popicu, s-au îngrozit de modul cum arată. Toată carnea îi era vânătă și pe spate avea răni din care
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
voce care constata: „a murit banditul!”, alta: „scoateți-l din celulă!”, apoi hârșâitul unui trup dus târâș spre ieșire i-a lămurit pe Petrașcu și pe toți ce se întâmplase. Vică Negulescu plecase dintre noi, spre un alt orizont mai blând, pe care îl merita din plin după cât fusese de „prigonit pentru dreptatea neamului lui”. Se lăsase o liniște de doliu peste Cazimcă și fiecare, în adâncul său, revedea o întâmplare sau niște momente, care le petrecuse împreună cu cel, care acum
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
comunitatea creștină, pentru că omul face un astfel de gest, numai împins de diavol și astfel devine satanizat. Deci, dragul meu, fii liniștit și mulțumitor proniei divine, că ai fost ajutat să suporți și să treci prin această teribilă încercare.” Vocea blândă și fermă a lui Nea Pătru suna ca un oracol și s-a așternut ca un ulei sfințit pe sufletul zbuciumat al lui Tavi. în celulă se lăsă o liniște fecundă pentru mult timp”. De aceea ne întrebăm: omul care
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
ani un om în vârstă, bolnav de tuberculoză, cocoșat, cu piciorul rupt - talia se micșorase incredibil - fără a avea asigurat o cât de mică sursă de întreținere. Această perioadă de 4 ani, 1964-1968 din viața tatălui nostru a fost mai blândă, deși a avut destule greutăți cu sănătatea, cu lipsa unui venit, cât de mic, pentru a se întreține, dar și cu oarecare satisfacții de ordin sufletesc, căci, noi, copii ne continuam școala superioară. Fratele meu primise aprobare să repete anul
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
unei autorități diluate sau al comportamentului corupt al unor funcționari. Așa cum aflăm și din acest volum, dar și din stenogramele ședințelor Consiliului de Miniștri, înclinația unor funcționari civili sau militari de a obține bani de la evrei în schimbul unui regim mai blând de aplicare a legislației a fost o realitate. Într-un ordin al Direcției Justiției Militare din noiembrie 1941, se dispuneau măsuri pentru a împiedica abuzurile unor instanțe militare care au permis externarea din lagăre sau din tabere a unor evrei
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
și am intrat în prima cameră, fata mi-a scos ochelarii și m-a ajutat să-mi dau jos mantaua. Mi-am descălțat cizmele și am pus lanterna undeva prin preajmă. — A mers bine treaba? întrebă ea. Avea o voce blândă. O auzeam pentru prima oară. — Dacă nu mergea bine, nu mă mai vedeai aici acum. Astea-s riscurile meseriei noastre. — Îți mulțumesc tare mult că i-ai spus bunicului despre desonorizarea vocii mele. Altfel, aș mai fi rămas în starea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
lăsat Paznicul. Din motive de securitate. — Era de așteptat să fie dur, spuse Colonelul dând din cap. Pe de altă parte, îl înțeleg, pentru că el răspunde de umbre. Duce în cârcă toată răspunderea. Nici cu mine nu se poartă prea blând. E un individ dificil și nu prea pleacă urechea la doleanțele altora. Cel mai bine e să aștepți să-i treacă hachițele când ai de rezolvat o problemă. Am înțeles. Dar de ce naiba se teme? Colonelul a terminat cafeaua, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
limpede deci semnificația unicului corn. Unicornul chinezesc este considerat animal sacru de bun augur, la fel de stimat ca dragonul, pasărea fenix și broasca țestoasă. Se numără deci printre primele patru animale din cele trei sute șaizeci și cinci existente pe Pământ. Este un animal blând și pășește cu atâta grijă, încât nu distruge nici o vietate. Nu se hrănește cu plante verzi, ci doar cu iarbă uscată. Trăiește aproximativ o mie de ani, iar apariția lui vestește nașterea unui sfânt. De exemplu, se spune că mama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
arătat norii de pe coama dealului de nord. Erau groși și întunecați. În fiecare an pe vremea asta, primul val de nori iernatici apare cam tot acolo. Sunt emisarii atacului crâncen care urmează. Norii ușori și mai puțin denși înseamnă temperatură blândă. Cei groși anunță vreme rece. Cu cât sunt mai groși, cu atât e mai frig. Cei mai înspăimântători sunt norii care-și întind aripile asemenea păsărilor de pradă. Când apar ei, suntem siguri că ne paște o iarnă cumplită. Uite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
tânjea după pacea și liniștea de-aici. Am deschis ochii și am mai apăsat o dată butoanele armonicii. Pe rând. Am încercat să caut unele anume. Să le armonizez. Am reușit să le găsesc pe primele patru. Au fost precum lumina blândă a soarelui, care se lăsa încet în sufletul meu. S-au apropiat, dansând, de mine. Erau cele pe care le căutam. Am luat fiecare buton la rând. Cele patru note plângeau parcă după următoarele. Am încercat. Am mai găsit cinci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
și caldă, ca cea trimisă de niște stele puternice. M-am ridicat și am stins lampa. Abia în clipa aceea am înțeles de unde veneau sclipirile puternice. De la cranii. Toate străluceau și în încăpere era lumină ca ziua-n amiaza mare. Blândă ca lumina soarelui de primăvară și liniștită ca cea a lunii. Lumina veche, amorțită în nenumăratele cranii de pe rafturi, se trezea la viață. Craniile aliniate sclipeau liniștit, ca marea brăzdată de razele soarelui la răsărit. Le-am privit fosforescența, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
personală (1983; Premiul Uniunii Scriitorilor), De toamnă (1986), Decorul speranței (1988), Jucător de rezervă (1992), dimensiunea reflexivă, meditativă evoluează către o autoscopie lucidă, nemiloasă, menținându-se o dreaptă cumpănă între notația ecourilor senzoriale și conceptualizare. Poezia își păstrează „caracterul unei blânde confesiuni directe, asumat prozaice” (Mircea Zaciu). Dar, cum s-a observat, această „simplitate” rămâne aparentă, este un efect al lipsei de artificii, al unei deliberate „sărăcii” a discursului, aproape despuiat de „figuri”. Poetul o afirmă tranșant, nu doar în „însemnările
FELEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286977_a_288306]
-
despre fericire, București, 1987, 208-214; Tihan, Apropierea, 159-162; Micu, Limbaje, 77-85; Tudor Opriș, 500 debuturi literare, Galați, 1991, 113-114; Octavian Soviany, Ostentativa cenușăreasă, APF, 1992, 9-10; Traian T. Coșovei, „O variantă înșelătoare a ființei mele”, CNT, 1993, 1; Nicolae Manolescu, „Blânda metafizică a trecerii”, RL, 1993, 12; Claudiu Constantinescu, Între două vârste, RL, 1993, 12; Ion Vlad, Diana Adamek, Mircea Opriță, Horia Bădescu, Ion Cristofor, Radu Mareș, [Victor Felea], TR, 1993, 14; Aurel Rău, Victor Felea, L, 1993, 14; Negoiță Irimie
FELEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286977_a_288306]