13,186 matches
-
carul cu lemne, noi ne-am jucat de-a ascunselea, am făcut un leagăn, am cules viorele. Cum ne jucam, deodată am văzut o căprioară. Nu ne-am putut apropia de ea fiindcă s-a speriat și a fugit. Când bunicul a terminat treaba, am plecat bucuroși, dar și obosiți, spre casă. Maxim Bogdan cls. I E Visul Într-o seară am avut un vis frumos. Părea că e un orășel de piticuți. Fetițele erau cât un degetar, iar bunicuțele și
Modalităţi de stimulare a capacităţilor creatoare în lecţiile de compunere la clasele primare by Lenuţa Barbu, Laurenţiu Tolontan () [Corola-publishinghouse/Science/91825_a_92802]
-
la gradul al doilea, prevăzute de dispozițiile art. 5 alin. 5, art. 6 alin. 2, art. 7 alin. 4, art. 13 alin. 3 și art. 16 alin. 3 din lege, șunt: a) în linie dreaptă: părinții și copiii (gradul intai); bunicii și nepoții (gradul al doilea); ... b) în linie colaterala: frații și surorile. ... Articolul 5 În sensul prevederilor art. 9 alin. 4 din lege, prin tineri căsătoriți se înțelege situația în care nici unul dintre soți nu a depășit varsta de 30
HOTĂRÎRE NR. 20 din 17 ianuarie 1996 *** Republicată privind aplicarea Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/114043_a_115372]
-
la gradul al doilea, prevăzute de dispozițiile art. 5 alin. 5, art. 6 alin. 2, art. 7 alin. 4, art. 13 alin. 3 și art. 16 alin. 3 din lege, șunt: a) în linie dreaptă: părinții și copiii (gradul intai); bunicii și nepoții (gradul al doilea); ... b) în linie colaterala: frații și surorile. ... Articolul 5 În sensul prevederilor art. 9 alin. 4 din lege, prin tineri căsătoriți se înțelege situația în care nici unul dintre soți nu a depășit varsta de 30
HOTĂRÎRE NR. 20 din 17 ianuarie 1996 *** Republicată privind aplicarea Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/114054_a_115383]
-
circulația relicvelor în spațiul public al orașului Iași. Pelerinaj cu girofar. Rândul este blocat. Cum să te faci respectat de forțele de ordine. Pelerinajul înainte de 1990 : sfințenia era mai discretă. Mă simțeam „rupt de oboseală”, una dintre expresiile favorite ale bunicului meu din partea mamei, Gheorghe, pe care o rostea la sfârșitul zilei de muncă la CAP-ul său din „Bărăganul soarelui”, unde și-a petrecut toată viața. Mai mult decât epuizarea fizică, am observat că, după mai multe ore petrecute pe
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
cinci și zece lei în marea lor majoritate, sunt introduși cu grijă în niște cutii rotunde de tablă, închise cu lacăt, nu știu de ce îmi evocă prin forma și culoarea lor recipientele în care, copil fiind, cumpăram gaz lampant pentru bunicii mei. Fotografiez călugărițele pe furiș, cu aparatul ținut la „piept”, dar vigilența lor este mai mare decât îndemânarea mea. „Hei, domnu’, domnu’, ce faceți aici ?” Cunoșteam deja faptul că este dificil să fotografiezi o călugăriță (nu să o și filmezi
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
chiupurile negre din ceramică de Marginea, special gândite pentru coacerea la cuptor a sarmalelor. Sarmale pregătite după toate regulile artei, se poate vedea chiar și capacul vasului de lut etanșeizat cu mămăligă, așa cum eu am văzut că făcea pe vremuri bunicul meu când fabrica țuică la „cazan”, produse cu o puternică încărcătură nostalgică, cam ceea ce francezii denumesc produit du terroir. Când începe distribuția efectivă a sarmalelor, jandarmul care are în grijă acest sector al rândului îi spune preotului coordonator „să fiți
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
nimic”. Nu știu ce să-i răspund. Dialog cu un grup de circa 10-12 pelerini, femei și bărbați, din comuna Jirlău, județul Brăila. Stau așezați pe iarbă, nu departe de Catedrală. Sunt atras spontan de ei, am recunoscut din zbor accentul zonei, bunicii din partea tatei sunt originari din acea zonă. Femeile sunt îmbrăcate foarte gros, mai mult decât necesar, multă lână, veste lucrate manual, cizme de piele etc. Bărbații au căciulă de blană pe cap. Se vede și se simte imediat că se
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Uite ce bocanci groși mi-am pus eu în picioare. Nu avem de gând să stăm toată noaptea aici, mergem la rând, intrăm după și în biserică, altfel cade bruma pe noi dacă mai stăm pe loc”. Le spun că bunicii mei sunt din Sătuc, o localitate mică din imediata apropiere a Jirlăului, iar ele mă întreabă direct și fără ocolișuri, așa cum se face la sat, „dar tu al cui neam ești ?”. Alexandru veterinaru’, a lu’ Metzu, spun eu. Edificate de
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
imediata apropiere a Jirlăului, iar ele mă întreabă direct și fără ocolișuri, așa cum se face la sat, „dar tu al cui neam ești ?”. Alexandru veterinaru’, a lu’ Metzu, spun eu. Edificate de răspuns, una dintre ele chiar îl cunoștea pe bunicul meu („mare geambaș de cai și vesel om a mai fost, să-i fie țărâna ușoară”, spune femeia), mă invită să iau loc lângă ele, mă servesc cu prăjituri, „de casă, de post”. Primesc și un pahar de vin, vărsăm
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
a mai fost, să-i fie țărâna ușoară”, spune femeia), mă invită să iau loc lângă ele, mă servesc cu prăjituri, „de casă, de post”. Primesc și un pahar de vin, vărsăm ritual cu toții câteva picături pe pământ, în memoria bunicului meu. Stranie regăsire a memoriei familiale via pelerinajul de la Iași. Cel mai important punct al discuției ce a urmat : femeile, care vin la Iași de șase ani de zile, confirmă nu o scădere lentă a numărului de pelerini, ci mai
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
categorie aparte în toate pelerinajele, cei care sunt și nu sunt de fapt prezenți în actul ritual. La ora 11.00, pelerinajul de la Curtea de Argeș atinge maxima lui desfășurare. Sunt prezenți foarte mulți pelerini locali, din satele din jur, îmbrăcați ca bunicii mei din fotografiile din anii 1960-1970 : haine de piele mirosind a naftalină, scorțoase, tari, căciuli de blană, uneori și „alendeloane” îmbătrânite, la fel ca și oamenii. Mai pot fi văzuți și țăranii din zona montană înaltă, care poartă ciorapi de
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
de aer condiționat și cam atât. Primul dialog îl port cu tânărul de la recepție, foarte tăcut și taciturn, în jur de 26-27 de ani. „Pelerinajul a pornit aici la noi prin 1994-1995, pe când eram eu foarte mic, mergeam acolo cu bunicii mei”. Întreb dacă în perioada pelerinajului este o mai mare afluență la hotel, dacă s-a întâmplat să aibă și pelerini cazați aici. Răspunde brusc, parcă iluminat, „Da, da, să știți că mai vin, nu mulți, dar mai vin. Dar
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
și bogdaproste, că bune au mai fost, domnule ! Asta da pomană, bună și adevărată, ajunge până la cer !”. Distribuție de hrană (sarmale) chiar la intrarea în incinta pelerinajului Până să se întâmple însă acest lucru, văd cum tânăra, care-și ajută bunicii la împărțit sarmale, umple două farfurii, din porțelan de data aceasta, cu sarmale și se îndreaptă cu pas legănat spre unul dintre microbuzele albastre ale jandarmeriei. Aceștia o sorb din priviri, atât pe ea, cât și promițătoarea hrană, refuză la
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
muzeu de istorie naturală. Vânzătorul mă întreabă ironic, „pentru coasă, sau pentru cuțit ?”. „Pentru coasă”, răspund eu bucuros. El nu crede că știu să umblu cu o coasă în mână, dar nu mai insistă. Întrebarea nu este întâmplătoare, știu de la bunicii mei că gresia de coasă și cea de cuțit au consistență diferită, una este mai „moale” decât cealaltă. Mai întreabă curios „de unde sunt de loc”, îi spun că de la câmpie, din Bărăgan, face un gest de lehamite cu mâna în
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
și magistrații din autoritatea judecătorească, în activitate și pensionați; ... c) veteranii de război; ... d) copiii și ținerii până la vârsta de 26 de ani, dacă sunt elevi, studenți sau ucenici, dacă nu realizează venituri din munca, precum și soțul, sotia, părinții și bunicii, fără venituri proprii, aflați în întreținerea persoanelor asigurate la C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. ... Articolul 7 Are calitatea de persoana asigurata la C.A.S.A.O.P.S.N.A.J, fără plata contribuției pentru asigurările sociale de sănătate, persoana aflată în una
STATUTUL din 19 februarie 1999 Casei Asigur��rilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/123151_a_124480]
-
instituțiile abilitate - militarii în termen și persoanele private de libertate; adeverință sau alt document eliberat de primăria în a cărei rază teritorială își au domiciliul - beneficiarii de ajutor social, conform Legii nr. 67/1995 , persoanele fără venituri, soțul, soția, părinții, bunicii, fără venituri proprii, aflați în întreținerea unei persoane asigurate. Pentru pensionari și pentru beneficiarii de ajutor de șomaj, alocație de sprijin sau ajutor de integrare profesională, dovada achitării contribuției de asigurări sociale de sănătate se face cu talonul mandatului poștal
NORME din martie 1999 privind modul de încasare a contribuţiilor la asigurările sociale de sănătate. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/123237_a_124566]
-
Mitterrand, care n-o făcuse, poate și din cauza legăturilor sale din tinerețe cu regimul de la Vichy, este fiindcă el reprezintă partidul gaullist, moștenitor al onoarei de a fi rezistat. Solidaritatea e firească pentru o generație sau două. Ceea ce părinții și bunicii noștri au făcut bine sau rău se răsfrânge asupra noastră, fără a fi nici meritul, nici vina noastră. De o vinovăție adevărată Începe a fi vorba doar de la ascunderea culpei predecesorilor. În situația de care vorbim, după o atât de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
mâncare... Dar din când În când veneau românii. Și ne ascundeam ca să nu ne ia de acolo. Ne-a fost bine acolo... Și tot așa, foarte greu. Mătușa mea, care locuia Împreună cu noi, În casă, n-a fost deportată - nici bunicii mei, care au rămas acasă, la Cernăuți. Și au luat legătura cu un domn care ne aducea de acolo haine și de mâncare, din când În când. Eu am fost deportată un an și două luni. Părinții mei se duceau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
mă bage În apă. Și am trecut Hotinul și de acolo am plecat cu ce am avut. Eu, de exemplu, am plecat singură acasă - s-a spus „15 persoane” și am plecat singură acasă. Am ajuns acasă și acolo erau bunicii, era mătușa și aveam la cine să mă duc. Dar părinții au venit după aceea? Părinții? Au venit după mine - și mama, și tata. Bucuria era mare. Îmi aduc aminte că 4-5 săptămâni nu puteam să dorm În pat. Tot
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Un an am fost la școală; și În 1940 am fost la școala rusească și după aceea. Și oamenii cum v-au Întâmpinat când v-ați Întors? Pe strada unde noi locuiam am avut o mică vilă - mătușa mea și bunicii stăteau la etaj și noi stăteam la parter. Pe strada aceea nu s-a Întors nimeni dintre deportați, nimeni. Aveți vreun caz, vreo Întâmplare din timpul deportării pe care n-o puteți uita? Nu pot să uit ziua când nemții
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
el a vrut să rămână acolo. Lucra contabil la ruși. Erau tot grupuri, toată lumea pleca. Și am ajuns aproape la sfârșit, deci ultima grupă, și mama mea i-a spus: „Dacă nu vrei să pleci, noi plecăm. Și mătușa, și bunicii, și copiii, noi plecăm”. „Nu vreau să rămân aici”, i-a spus. Și ne-am Înscris și noi, am Închiriat un camion și așa am plecat, din Cernăuți În Siret. Am lăsat totul acolo - am luat Îmbrăcăminte, ce se poate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
producea unsori de căruță, săpun și chestii de genul ăsta. Am locuit În Siret, Bucovina. Tot acolo a locuit și o soră de-a mamei mele, care a plecat ulterior În Israel - ei erau comercianți. Tot În Siret au trăit bunicii mei din partea mamei. El era un om evlavios, se ocupa de copiii evrei cu Învățarea religiei, era autodidact, cunoștea bine greaca și latina și dădea lecții celor care se pregăteau să devină studenți. Iar bunica era casnică. Aceștia erau bunicii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
bunicii mei din partea mamei. El era un om evlavios, se ocupa de copiii evrei cu Învățarea religiei, era autodidact, cunoștea bine greaca și latina și dădea lecții celor care se pregăteau să devină studenți. Iar bunica era casnică. Aceștia erau bunicii mei din partea mamei. Din partea tatei am avut un bunic, fiindcă bunica murise mai demult. Iar acest bunic fusese plecat În America la o fiică de-a lui, care emigrase Înainte de război. Și cu un an de zile Înainte de Începerea războiului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
se ocupa de copiii evrei cu Învățarea religiei, era autodidact, cunoștea bine greaca și latina și dădea lecții celor care se pregăteau să devină studenți. Iar bunica era casnică. Aceștia erau bunicii mei din partea mamei. Din partea tatei am avut un bunic, fiindcă bunica murise mai demult. Iar acest bunic fusese plecat În America la o fiică de-a lui, care emigrase Înainte de război. Și cu un an de zile Înainte de Începerea războiului, cu nenorocirile care s-au abătut asupra noastră, a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
era autodidact, cunoștea bine greaca și latina și dădea lecții celor care se pregăteau să devină studenți. Iar bunica era casnică. Aceștia erau bunicii mei din partea mamei. Din partea tatei am avut un bunic, fiindcă bunica murise mai demult. Iar acest bunic fusese plecat În America la o fiică de-a lui, care emigrase Înainte de război. Și cu un an de zile Înainte de Începerea războiului, cu nenorocirile care s-au abătut asupra noastră, a venit Înapoi, singur, În Siret, unde mai locuia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]