10,052 matches
-
La 5 noiembrie 1941, cei cinci membri ai grupului Panet au fost aduși la închisoarea Jilava, unde au fost condamnați în aceeași zi, după o judecată sumară de două ore efectuată de Secția a III-a a Curții Marțiale a Comandamentului Militar al Capitalei, la moarte pentru activarea în Partidul Comunist (pe atunci organizație clandestină) și pentru "acțiuni subversive la adresa securității statului". Avocații apărării, Petre Pandrea și Ion C. Raiciu, au făcut cerere de grațiere, dar aceasta a fost respinsă. Președintele
Francisc Panet () [Corola-website/Science/319145_a_320474]
-
de insula Palawan. În strâmtoarea dintre Palawan și Borneo patrulau două submarine americane, Darter și Dace. La ora 0:16 la distanța de aproximativ 27 km radarul submarinului Darter a sesizat flota japoneză. Căpitanul submarinului a trimis imediat un raport comandamentului despre flota reperată, ambele unități pornind cu viteza maximă spre flotă. Comunicațiile radio au fost sesizate și de flota japoneză, dar Kurita nu a luat măsurile necesare împotriva submarinelor străine. După o deplasare de mai multe ore cu viteza maximă
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
de luptă 34 a fost pusă sub comanda amiralului "Lee", format din 4 cuirasate, 5 crucișătoare, 14 distrugătoare și completat cu două grupuri de portavioane. Halsey prin radio a trimis astfel de ordine, radiotransmisiuni care au fost auzite și de comandamentul din Atlantic al amiralului Nimitz. Separarea navelor grupei de luptă de restul navelor însă nici acum nu a avut loc. Târziu după masa la 24 octombrie orele 16:40 avioanele de recunoaștere ale Flotei a 3-a au descoperit Flota
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
avioanelor japoneze cu bază terestră. Descoperirea a fost întârziată și de faptul că operatorii radio al lui Ozawa au interceptat un mesaj american care (eronat) raporta că toate unitățile japoneze se retrag, motiv pentru care s-a întors și el. Comandamentul japonez însă a revizuit decizia, astfel că flota s-a întors din nou. Halsey, după ce a realizat, că portavioanele japoneze sunt cu flota din nord, „și-a dat seama„ imediat că are de a face cu forțele principale ale flotei
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
tunului unei alte nave de luptă. Amiralul Halsey a pornit deci cu toată viteza spre nord, să distrugă flota-momeală a lui Ozawa, între timp lăsând descoperită strâmtoarea San Bernardino din partea de nord a insulei Samar. În afară de el toți (Nimitz la comandamentul superior și amiralul Kinkaid la Flota a 7-a) că Halsey se ia după Ozawa cu portavioanele sale,iar puternicul grup 34 păzește trecătoarea. Grupul 34 nici nu s-a format, iar cuirasatele lui Lee se deplasau împreună cu flota lui
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
10:00. Halsey mai târziu spunea că știa că Kinkaid are probleme, dar nici nu visa că situația este atât de gravă mergând până la faptul că cuirasatele au rămas aproape fără muniție. De la o distanță de 4,800 km la comandamentul din Pearl Harbor amiralul Nimitz monitoriza solicitările disperate ale unității Taffy 3 prin mesajele radio și i-a trimis lui Halsey un mesaj direct: "UNDE ESTE TASK FORCE 34? LUMEA ÎNTREAGĂ SE ÎNTREABĂ", Ultima parte a mesajului era doar o
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
l-a cunoscut pe viitorul ei soț, Asher Barak, si s-a hotărât să rămână și pe mai departe în patrie. După absolvirea liceului a servit cei doi ani obligatorii în armata israeliană în cadrul ansamblului de muzică și divertisment al comandamentului de nord, după care a hotărât să urmeze carieră de solista vocală. În anul 1990 a început studiile la Școala de muzică Rimon, unde l-a cunoscut pe unul din fondatorii acesteia, chitaristul virtuoz, compozitorul și aranjorul Gil Dor. De
Ahinoam Nini () [Corola-website/Science/315503_a_316832]
-
să evacueze țara și să fugă până în Antiohia. Fu chemat la Constantinopol; totuși, Manuel, ca un prinț bun, se mulțumi doar să-l certe între patru ochi; după care îi încredință, tot departe de curte, unde părea supărător, un mare comandament la frontiera Ungariei, cu titlul de duce de Belgrad și de Branitzova. Chiar în timpul misiunii sale în Cilicia, Andronic întreținuse legături cam suspecte cu regele Ierusalimului și cu sultanul din Iconium. În noul său post, el se grăbi să lege
Andronic I Comnenul () [Corola-website/Science/315462_a_316791]
-
tot indulgent, lăsă pe aprigul său văr să spună ce vrea; dar cum cuvintele lui găseau ecou la ceilalți seniori, se hotărî să-l îndepărteze din nou de la curte și în 1166 îl trimise în Cilicia, însărcinat cu un impotant comandament militar. Ca și în 1152, el avu misiunea de a învinge rezistența armeanului Thoros; ca și în 1152, își îndeplini superficial însărcinarea și se lăsă să fie bătut, de altfel luptându-se vitejește. Aceasta, din cauză că mintea îi era în altă
Andronic I Comnenul () [Corola-website/Science/315462_a_316791]
-
estimări, Imperiul Austriac ar fi putut să mobilizeze 470 000 de oameni, inclusiv milițiile "Landwehr", suficient pentru a deține o supremație strategică zdrobitoare. Istoria a dovedit că austriecii și-au supraestimat capacitățile și viteza de mobilizare. Anumiți generali din Înaltul Comandament subliniau importanța crucială a acestor miliții, mai ales în cazul necesității respingerii unei ofensive franceze pe teritoriile coroanei austriece. Aceste trupe se vor dovedi însă relativ slab antrenate, slab înarmate și mai ales lipsite de dorința de a se prezenta
Războiul celei de-a Cincea Coaliții () [Corola-website/Science/315615_a_316944]
-
Bavaria, Saxonia și Württemberg. În realitate, doar în Tirolul bavarez vor avea loc insurecții antifranceze semnificative și destul de ample pentru a da peste cap comunicațiile franceze și a măcina forțele acestora într-un război ucigător de gherilă. La cererea Coroanei, Comandamentul austriac concepe un plan de atac împotriva tuturor teritoriilor controlate de francezi, cu o ofensivă principală în Bavaria, precedată de atacuri pe teatre de operațiuni secundare în Italia și Polonia, administrată de un guvernator francez și aparținând de Regatul Westfaliei
Războiul celei de-a Cincea Coaliții () [Corola-website/Science/315615_a_316944]
-
și Franței. Deși el s-a opus unor acțiuni militare de fiecare dată, o dată început războiul el a sprijinit militar Prusia din toată inima. Frederic a experimentat prima sa luptă în cel de-al doilea război Schleswig. Numit să supravegheze comandamentul german suprem, prințul moștenitor a reușit cu tact să medieze disputa între mareșalul Wrangel și alți ofițeri. Prusacii și aliații lor austrieci i-au învins pe danezi și au cucerit partea de sud a Iutlandei. Victoria și Frederick au avut
Frederic al III-lea al Germaniei () [Corola-website/Science/315651_a_316980]
-
iar în prezent are loc procesul de profesionalizare a unităților. Planul de modernizare a echipamentelor s-a încheiat la sfârșitul anului 2007. Prima încercare de a crea o armată română a fost făcută de Gheorghe Magheru în timpul Revoluției din 1848; comandamentul acesteia era la Râureni (actualmente în județul Vâlcea). Cu toate acestea, Magheru a ordonat trupelor sale să rămână în cazarmă în cazul în care forțele otomane ar fi sosit în București pentru a opri revoluția. Actualele Forțe Terestre Române s-
Forțele Terestre Române () [Corola-website/Science/315713_a_317042]
-
Armata lui Octombrie Roșu” sau “Balada comunistului fără nume” și mai multe ode închinate și lui Lenin și lui Stalin, comunismului în general. În versurile lui Nicolae Tăutu se putea observa lesne măiestria versificației, indiferent că tematica abordată era subjugată comandamentelor politice, sociale și ideologice ale vremii: ”Din lemn își durau docare, / Duce-i-ar la-nmormântare! / Fagule, tu nu uita / Că i-ai tras și-n țepi cândva”. La pagina 12 a revistei "Securitatea" nr.3 din 1968, număr festiv
Nicolae Tăutu () [Corola-website/Science/315914_a_317243]
-
Război Mondial, în iarna anului 1941, o proastă organizare a făcut ca mulți comandanți români au rămas astfel fără comandă operativă sau au comandat unități și subunități de valoare inferioară celor la care aveau dreptul, fapt ce nu a permis comandamentului român din Crimeea să desfășoare acțiuni pe cont propriu. Locotenent-colonelul Nicolae Tăutu a afirmat cu această ocazie că: Atunci când se va scrie istoricul operațiunilor din Crimeea, eforturile și grelele sacrificii de sânge făcute de trupele române de aici vor apărea
Nicolae Tăutu () [Corola-website/Science/315914_a_317243]
-
Crimeea, eforturile și grelele sacrificii de sânge făcute de trupele române de aici vor apărea foarte palide în ansamblul operațiunilor, întrucât românii nu au avut posibilitatea să-și lege numele de nicio acțiune începută și dusă la bun sfârșit de comandamentele și trupele române. Din această cauză, istoria va fi, poate, nedreaptă cu noi și cu sacrificiile noastre, fără ca să avem vreo altă vină decât că am fost obligați a consimți această fragmentare a comandamentelor noastre". Mircea Radu Iacoban își amintea
Nicolae Tăutu () [Corola-website/Science/315914_a_317243]
-
și dusă la bun sfârșit de comandamentele și trupele române. Din această cauză, istoria va fi, poate, nedreaptă cu noi și cu sacrificiile noastre, fără ca să avem vreo altă vină decât că am fost obligați a consimți această fragmentare a comandamentelor noastre". Mircea Radu Iacoban își amintea că, la Uniunea Scriitorilor, al cărei membru era, colonelul Nicolae Tăutu era "responsabil cu farsele". Într-o zi s-a dat, la telefon, drept ministrul forțelor armate și a ordonat administratorului cimitirului Ghencea militar
Nicolae Tăutu () [Corola-website/Science/315914_a_317243]
-
italiene să desfășoare operațiuni limitate. Forțele armate italiene s-au confruntat de asemenea și cu probleme de comandă la cel mai înalt nivel. Mussolini și-a asumat conducerea celor trei ministere militare din dorința de influența planificarea militară. "Comando Supremo" (Comandamentul suprem italian) era format dintr-un grup restrâns de ofițeri care putea cel mult să-i informeze pe comandanții diferitelor servicii militare cu privire la intențiile lui Mussolini, după care acești comandanți trebuiau să le ducă la îndeplinire prin planuri practice. Ca
Istoria militară a Italiei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316496_a_317825]
-
Trupele italiene și-au încetat înaintarea la Sidi Barrani și au început să construiască fortificații și tranșee. În acele momente, britanicii dispuneau doar de aproximativ 36.000 de soldați pentru apărarea Egiptului (din cei aproximativ 100.000 de soldați ai Comandamentului Orientului Mijlociu), iar italienii dispuneau de 236.000 de soldați. În ciuda superiorității lor numerice, italienii nu își aveau trupele concentrate într-un singur loc: efectivele erau împărțite între Armata a 5-a din vest și Armata a 10-a din
Istoria militară a Italiei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316496_a_317825]
-
elenii. „Ofensiva de primăvară” a italienilor din martie, prin care aceștia încercau să obțină inițiativa strategică mai înainte de intervenția germanilor, a avut rezultate îndoielnice. Armata italiană lupta încă în Albania împotriva grecilor și rezistenței albaneze, când Germania a atacat Grecia. Comandamentul elen a insistat ca grosul armatei (cinci zeci de divizii) să rămână desfășurată în teritoriul albanez, în condițiile iminenței atacului nazist. După sosirea trupelor britanice în Grecia în martie 1941, bombardierele britanice care operau de pe aeroporturile elene puteau ataca câmpurile
Istoria militară a Italiei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316496_a_317825]
-
Grație prestigiului său în cadrul acestei unități și a faptului că a comandat foarte des cavaleria de Gardă, MdE Bessières era considerat în mod natural ca având autoritatea de a comanda această unitate, deși în această bătălie i se atribuise doar comandamentul Rezervei de Cavalerie. "**" GB Curial fusese promovat la gradul de GD înaintea bătăliei de la Aspern-Essling și i se acordase comanda unei diviziei 1 de Tânără Gardă, dar păstra nominal comanda regimentului de vânători pedeștri din Vechea Gardă, având funcția de
Forțele prezente la bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/316590_a_317919]
-
de arme al arabilor din turn. Combatanții evrei au aruncat mai apoi în aer poartă clădirii și au pătruns înăuntru, dar locul era deja pustiu. Un numar de lupatatori arabi a fost capturat mai încolo, si au fost trimiși la comandamentul Brigăzii Cârmeli în kibuțul Eyn Hamifratz. Moshe Cârmeli a redactat un mesaj către locuitorii Acrei, tradus în arabă, și în care cerea capitularea necondiționată a orașului. Scrisoarea a fost transmisă la Acra printr-unul din prizonieri. La 17 mai 1948
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
o serie de bătălii importante ale Războaielor Revoluției, mai ales în cadrul campaniilor din nord și de pe Rin, apoi în cadrul campaniei din Italia. Prieten cu Moreau, sub comanda căruia servise, este considerat suspect de Primul Consul Bonaparte, care nu îi acordă comandamente importante. Grenier petrece o lungă perioadă de timp în Italia, ocupând o serie de posturi secundare, înainte de a i se acorda comanda unui important corp de armată în cadrul armatei „din Italia”, sub comanda viceregelui Italiei, prințul Eugène (1809). Grenier are
Paul Grenier () [Corola-website/Science/316601_a_317930]
-
în Franța și participă la victoria de la Austerlitz în decembrie. Este în centrul unui scandal în care îi ia apărarea bancherului Récamier, a cărui soție era opozantă a regimului, fapt ce îl scoate din grațiile Împăratului, care îi alocă un comandament obscur în Parma. Din iulie 1806 pare să revină în grațiile suveranului, care îl numește din nou guvernator al Parisului, dar Napoleon nu aprobă stilul de viață extravagant și cheltuitor al lui Junot și al soției sale, Laura. Cu toate
Jean-Andoche Junot () [Corola-website/Science/316632_a_317961]
-
doilea război mondial și a afirmat că, înainte de bombardarea orașului Hiroshima, ar fi încercat să-l convingă pe Oppenheimer să susțină la Casa Albă posibila suficiență a unei „explozii demonstrative a unei bombe atomice” care să poată fi observată de comandamentul armatei japoneze și de cetățenii japonezi, înainte de a fi folosită pentru a omorî mii de oameni. „"Mai bine un scut decât o sabie"” a fost titlul uneia din cărțile scrise de el despre acest subiect. Dovezile privind această poziție a
Edward Teller () [Corola-website/Science/314973_a_316302]