9,685 matches
-
identificabile în paginile sale "bizare", respectiv caricatura, grotescul, ironia, satira, parodia și paradoxul. Pentru că sunt invariabil marcate de semnul supralicitării, al ducerii la extrem, toate acestea converg, de fapt, spre imaginea absurdului prevalent, imagine derivată, în principal, din anarhizarea structurilor consacrate ale discursului ficțional și din lanțul nesfârșit de incongruențe generatoare de haos al reperelor. Esențială pentru înțelegerea rolului pe care comicul îl deține în scrierile lui Urmuz este precizarea pe care o face el însuși într-o scrisoare adresată unei
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
responsabilă de hohotul de râs, ca efect secundar al consecventei terapii prin șoc, la care ne supune prin farsele sale debusolante. Explicații teoretice ale acestui tip de comic se găsesc la Kant, la Freud, la T. Todorov și în studii consacrate analizei discursului. Astfel, conform teoriei intelectualiste a contrastului, inauguată de Kant, confruntarea cu anormalitatea, perceperea absurdului provoacă o încordare a spiritului, urmată de o mișcare de "siderare lumină", de "sens în non-sens" care generează râsul 125. T. Todorov identifică "dincoace
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
orizontului de așteptare" bazat pe acea "cunoaștere împărtășită", deliberat denaturată de autorul comic. Astfel, ca "efect al efectului"127, comicul rezultă adesea din deturnarea, inversarea, tăgăduirea conținutului și a principiilor "enciclopediei subiacente"128, mai exact, a locurilor comune, a ideilor consacrate, a evidențelor factuale, morale etc. și chiar a bunului simț cotidian. În ultimă instanță, comicul de factură absurdă, precum cel urmuzian, rezultă dintr-o intenționată încălcare a principiului cooperării, care asigură eficiența oricărui tip de comunicare, subminată în acest fel
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
pentru Literatură, Bucuresti, 1966, Panorama dramaturgiei universale, de Ion Zamfirescu, Editura Enciclopedică Română, București, 1973, Istoria universală a dramei și teatrului, de Ion Marin Sadoveanu, 1973, Istoria teatrului universal, de Ovidiu Drâmba, Editura Vestala, 2007. 12 De pildă, scurtul subcapitol consacrat "umoriștilor" de la începutul secolului trecut până la 1916, inclus de G. Călinescu în Istoria literaturii române de la origini până în prezent, capitolul Comedia automatismelor din Literatura română între cele două războaie mondiale de Ovid Crohmălniceanu, sau cele intitulate O comoara și-o
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
strategii, Editura Cartea Românească, București, 1983, p. 262. 25 Mircea Tomuș, op. cit., p. 371. 26 Valentin Silvestru, Elemente de caragialeologie, Editura Eminescu, București, 1979. 27 În remarcabilul studiu Comediile d-lui I. L. Caragiale, veritabilă matrice a locurilor comune ale criticii consacrate marelui dramaturg, o primă semnalare a substratului tragic al comediilor caragialiene este meritoriu inclusă de Titu Maiorescu încă din 1885: "În acest caleidoscop de figuri, înlănțuite în vorbele și faptele lor spre efecte de scenă cu multă cunoștință a artei
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
E. A. Poe și Kafka. 7 La acestea ar trebui adăugate contribuțiile din domeniul teoriei literare și teatrale, între care studiul lui Martin Esslin, The Theatre of the Absurd (1961) cel al Genevievei Serreau, L'histoire du Nouveau Téâtre (1966) monografiile consacrate principalilor reprezentanți ai dramaturgiei "absurdiste" și, de ce nu, în spațiul cercetării românești, lucrări de sinteză ca cea a lui Nicolae Balotă, intitulată Lupta cu absurdul (1971) sau ambițiosul demers de configurare a unei poetici a teatrului absurd din lucrarea lui
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
configurare a unei poetici a teatrului absurd din lucrarea lui Romul Munteanu, Farsa tragică (1970), ca să nu mai vorbim de sutele de articole pe tema absurdului încă neepuizată până astăzi. 8 Așa cum, pornind probabil de la considerațiile lui Camus din eseul consacrat Creației absurde, au subliniat majoritatea cercetătorilor, între care Adrian Marino în Dicționarul de idei literare, analizând termenul de antiliteratură, sau Justin Ceuca, în Evoluția formelor dramatice, Dacia, Cluj-Napoca, 2002, p. 366. 9 Eugène Ionesco, Note și contranote, ed. cit., p.
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
laturi iese În relief câte un avanpost care adăpostește o nișă adâncă, În cheia arcelor, un cap de monstru, fără mandibulă, scuipă vrejuri care coboară formând ancadramente. Nișele și cella erau decorate cu statui și basoreliefuri (ibidem, p. 967). 389 consacrate lui Shiva, Vishnu și Brahma, având În față trei turnuri mai modeste care le adăposteau monturile (Nandintaurul lui Shiva, Garuda - vulturul lui Vishnu, Hamsa - gâsca sacră a lui Brahma). După o intensă muncă de restaurare (1918-1953), aceste temple au fost
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
se deosebesc uneori foarte mult, există o largă disponibilitate de poezie rituală și un puternic trunchi totemic aproape În fiecare mit. Fenomenele naturii sunt povestite ca niște acte arhetipale (despărțirea cerului de pământ sau răpirea focului subteran, În miturile maorilor consacrate zeilor tineri Tană și Maui; raportul cauzal Între vegetație și astrul selenar, personificat de Hina; mișcarea mării reprezentată când de Tangaroa ca patron al peștilor, când de Tinirau, zeu oceanic bifacial al apei ca element calm sau dezlănțuit. Hina descinde
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Ana Berengea, „Simeon Florea Marian, folclorist și etnograf”, TR, 1988, 10; Z. Cârlugea, Modelul „Hasdeu”. Mircea Fotea, „Simeon Florea Marian, folclorist și etnograf”, LCF, 1988, 11; Ion Popescu-Sireteanu, „Simeon Florea Marian, folclorist și etnograf”, CL, 1988, 10; Traian Cantemir, Monografie consacrată lui Simeon Florea Marian, „Forum”, 1988, 10; Virgiliu Florea, „Simeon Florea Marian, folclorist și etnograf”, AAF, 1991, 336-338; Datcu, Dicț. etnolog., I, 275-276. I.D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287074_a_288403]
-
unei ferestrea casei sau la ușa de la intrarea principală unde începeau să cânte vreo baladă sau vreo poezie învățată din cărțile de la școală. (Fig. 13) Dacă nu exista un anume text, în schimb melodia pe care o cânta poezia era consacrată. Ea se prezenta în trei variante, fiecare având un „refren” aparte. După fiecare vers se spunea refrenul „Dă-i Domnului Doamne!”, la una din melodii sau „Florile dalbe, flori de măr!”, la altă melodie sau „Lerui, lerui Doamne!” la a
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
alt unghi literatura este subordonată contextelor și determinărilor extraliterare: sociale, economice, ideologice, față de care începe să se contureze ideea de libertate. Perioada nu reprezintă un moment propriu-zis „creator” al ideii de literatură, dar marile sensuri sunt definitiv fixate, stabilizate și consacrate. I.5. Conștiința literară Secolul al XVII-lea, dominat de o dublă sensibilitate: clasică și barocă, nu aduce totuși mari schimbări în istoria ideii de literatură. Celebra ceartă dintre antici și moderni, punctul de maximă importanță al acestei perioade, ilustrează
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
de condiții sunt asemenea unui curs bancar, iar un articol celebru al lui Zola, L’Argent dans la littérature, rezumă întreaga problemă. Toate aceste probleme duc și la crearea unei legislații corespunzătoare. În 1858 are loc la Bruxelles primul congres consacrat „proprietății intelectuale și literare”. Heterogenia literaturii atinge astfel punctul său maxim și cel mai caracteristic dintre toate. Secolul XIX, scientist și pozitivist până la exces, deschide era marilor reducționisme și definiții unilaterale ale literaturii. Capitolul. III A PIERDE III.1. Reducționism
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
Pentru „junimea studioasă”, D. a alcătuit un Tratat de literatură (1887), cuprinzând noțiuni de stilistică, retorică și poetică, precum și un capitol despre „facultățile literare” (geniu, talent, imaginație), toate exemplificate cu pasaje din clasicii francezi și din scriitorii români. Capitolul final, consacrat istoriei literaturii române (cu date foarte sumare), este însoțit de o selecție de texte din proza și poezia românească. SCRIERI: Flori singuratice, București, 1887; Tratat de literatură, București, 1887; Bătălia de la Călugăreni, București 1892; Moartea lui Mihai Vodă Viteazul, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286849_a_288178]
-
vizibilă, printre altele, de a fi consultat, în majoritatea cazurilor, doar autori și opere recente în limba italiană, sau traduceri din alte limbi în limba italiană, fără să mă fi raportat la bibliografia în limba română și la autori români consacrați. Consider că această limită nu influențează direct asupra înțelegerii corecte a temelor propuse. Ele nu oferă răspunsuri definitive la problemele care sfidează persoana, ci propun piste posibile de reflecție în vederea unui dialog amplu și coerent cu autorii care propun teme
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
al II-lea, la 29 iunie 1995, în Scrisoarea sa adresată persoanelor feminine, repetă de șapte ori cuvântul Mulțumesc! femeilor din lumea întreagă, în care identifică cu gratitudine femeia - mamă, femeia - mireasă, femeia - fiică și femeia - soră, femeia - muncitoare, femeia - consacrată și femeia pentru faptul că este femeie. Papa recunoaște că „Suntem, din păcate, moștenitorii unei istorii de condiționări enorme care, în toate timpurile și în orice latitudine, a îngreunat drumul femeii, nerecunoscută în demnitatea ei, falsificată în prerogativele ei, marginalizată
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
consecventă, ceea ce pare să excludă eroarea și să denote intenționalitatea), cuprinzând o succintă prezentare critică, în care I. Negoițescu remarca „o neliniște primară, ce corespunde instinctului sexual pur” și îl califica pe autor drept un „notar al fărâmițării umane”. Odată consacrat ca poet, I. își publică volumele în ritm cvasibienal. Din 1973, timp de mulți ani, va fi director al unor cinematografe din București („Viitorul”, apoi „Doina”), pe care le transformă, programând constant numai filme de excelentă calitate artistică, în adevărate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287641_a_288970]
-
prin care se distribuie cultura, iar cel mare are avantaj asupra celui mic92". Era vorba de a convinge opinia că este posibil să se trăiască mai bine în marile orașe de mâine. Într-un număr al revistei Urbanisme din 1965, consacrat "metropolelor de echilibru", "sociologul-consilier" al DATAR 93, Jean-Paul Trystam, nu ezita să enumere potențialitățile unui mare oraș de a influența favorabil calitatea relațiilor sociale: " Mediul rural, ca și mediul micilor orașe, este cel al relațiilor personalizate care nu pot fi
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
misiuni în care sarcina constă mai mult în orientare, stimulare și coordonare decât în administrare în sensul tradițional al termenului" (O. Guichard, op. cit., 1965, p. 216). Astăzi, experiența DATAR este adesea înscrisă în capitolele lucrărilor de științe politice și administrative consacrate atribuirii de misiuni și omite să sublinieze că realitatea acțiunii administrative împrumută caracteristicile celor două modele de administrare. Vezi Jacques Rigaud și Xavier Delcros, Les institutions administratives françaises, les structures, Paris, PFNSP-Dalloz, 1984. 169 Vezi prezentarea pe care o face
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
vierii sărbătoreau vânzarea vinului prin niște chefuri imense și prin concursuri de băut unde participanții trebuiau să bea cât mai repede vinul din căni. Câștigătorul primea o cunună de frunze și un burduf de vin. În sfârșit, ziua "oalelor" era consacrată cultului morților. În fiecare cămin, se fierbeau boabe într-o oală de pământ, fiertură pe care locuitorii casei trebuiau să o mănânce înainte de căderea nopții. Această consumare rituală era pusă sub egida celor dispăruți ai familiei și era considerată benefică
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
cele două "daruri", vinul și pâinea. Apoi, începând cu secolul al IX-lea, pâinea obișnuită este înlocuită cu ostia ("pâinea de altar"), adică o pastilă rotundă și albă făcută doar din făină și apă, păstrată în anaforniță. Anafornița conține ostiile consacrate împărtășaniei creștinilor. Începând cu al XVI-lea conciliu ecumenic, numit astfel deoarece reunea episcopi de pe "întregul pământ locuit", în orașul Konstanz (conciliul va fi ținut între 1414 și 1418), împărtășirea credincioșilor se practică folosind doar ostia. De fapt, utilizarea liturgică
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
consolează de sfârșitul inevitabil... [și] ne face să acceptăm scurtimea existenței". Poetul latin poate fi considerat drept cântărețul zeului vinului. Mai bine de o treime din scrierile sale (37 de ode, 3 epode, 7 epistole în versuri, 5 satire) este consacrată lui Bacchus, faptelor și alaiurilor sale. În poezia bahică a lui Horațiu a luat naștere amatorul de vin bun căruia îi place să sărbătorească evenimentul scoțând din pivniță o amforă și care cere vinului să-i alunge singurătatea: Îmi place
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
făcut în vederea calității este cuvântul de ordine comun, însă intensitatea lui rămâne extrem de inegală, iar eficacitatea variabilă. Partea a doua NOUA LUME VITICOLĂ Capitolul I DE LA VINLANDA LA NOUA EUROPĂ Descoperirea Americii va permite viței-de-vie să cucerească noi teritorii. Planta consacrată cultului lui Dionisos-Bachus iese din căminul său mediteranean tradițional și, grație extraordinarei lui capacități de adaptare, prinde rădăcini în regiunile temperate ale Lumii Noi: din Mexic în Africa de Sud, din California în Australia, din Argentina în Noua Zeelandă, Chile sau Brazilia. Am
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
de Potozi, atingând, odată cu augustinienii, departamentul Tarija la începutul anului 1600. De-a lungul secolelor, viticultura boliviană a cunoscut numeroase vicisitudini, care au rămas totuși la nivelul unor structuri locale până la marea expansiune comercială din anii 1960. În 1974, eforturile consacrate viticulturii au început să-și arate roadele și la Tarija încep să apară mari întreprinderi viti-vinicole. Această expansiune rapidă va fi de scurtă durată. Importul de material vegetal a dus în paralel la apariția filoxerei pe solul bolivian. De aici
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
recunoaște mereu după efortul altora de a o imita; odinioară, totul era roman, astăzi totul e francez."149. Este adevărat că termenii "secolul Luminilor" și "secolul al XVIII-lea" se regăsesc în limba franceză în studiile provenind din lumea întreagă, consacrate acestei perioade din istoria franco-europeană. Totuși, hegemonia franceză nu s-a exercitat în domeniul maritim, comercial, colonial, ba chiar nici în cel politic din aceste puncte de vedere, ar fi mai degrabă secolul Angliei -, ci în cel cultural și artistic
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]