9,938 matches
-
Italia pentru sprijinirea celor trei rebeli. Henric de Bavaria, Robert de Capua și Rainulf de Alife au adunat un numeros număr de combatanți pentru a asedia reședința regală din peninsulă, Salerno. Roger a rămas în Sicilia, lăsând neajutorate garnizoanele de pe continent, sub comanda cancelarului Robert de Selby, în timp ce chiar și împăratul bizantin Ioan al II-lea a trimis subsidii lui Lothar. Salerno s-a predat, iar puternica armată de germani și de rebeli normanzi a pornit în marș mai departe către
Roger al II-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328265_a_329594]
-
dintre susținătorii săi, însă prin aceasta orașul a putut evita să fie jefuit. Execuția principelui Iachint și a consilierilor acestuia a constituit poate cel mai violent act din viața lui Roger. În vreme ce fiii săi înăbușeau ultimele focare de rezistență de pe continent, în 5 noiembrie 1139 Roger s-a întors la Palermo, pentru a pune la punct un mare plan de modificare legislativă: Assizele din Ariano, o încercare de a-și întemeia stăpânirea asupra sudului Italiei pe baza unui stat bine sudat
Roger al II-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328265_a_329594]
-
soțul ei în fruntea unei substanțiale armate imperiale care se deplasa prin "Regno". Orașele din nordul regatului și-au deschis porțile în fața lui Henric, inclusiv primele bastioane normande, Capua și Aversa. Salerno, cândva reședința lui Roger al II-lea de pe continent, a trimis vorbă înainte cum că Henric va fi bine primit, invitând-o pe Constanța să stea în vechiul palat al tatălui ei. Napoli a constituit însă primul punct de rezistență față de întreaga campanie imperială, împotrivindu-se asediului cu ajutorul flotei
Tancred al Siciliei () [Corola-website/Science/328297_a_329626]
-
și de Dipold de Vohburg a fost înfrântă de către Valter de Brienne. Markward a fost ucis, iar Frederic a trecut sub controlul unui n ou regent, Wilhelm de Capparone, un aliat al pisanilor. Dipold a continuat războiul cu Valter pe continent până când acesta din urmă a murit în 1205. În cele din urmă, Dipold l-a smuls pe Frederic de sub influența lui Capparone în 1206 și l-a pus sub protecția cancelarului, Valter de Palearia. Valter și Dipold au avut apoi
Regatul Siciliei () [Corola-website/Science/328296_a_329625]
-
au avut loc în secolele al IX-lea și al X-lea, în contextul mai larg al atacurilor asupra continentului a trei grupuri: vikingii, musulmanii și ungurii. Pe termen scurt, invaziile au produs uriașe pierderi materiale și umane dar, pe termen lung, toate aceste grupuri au fost absorbite de populația europeană și au devenit elemente constituente ale noii civilizații europene
Invaziile maghiarilor în Europa () [Corola-website/Science/328384_a_329713]
-
fiind una dintre cele mai difuzate pentru mai multe săptămâni. O data cu aceste succese au venit și invitații la diferite emisiuni TV, cum ar fi o emisiune de Anul Nou, urmarită de peste 150 de milioane de chinezi. Ea a continuat cucerirea continentului Asia luând parte la concerte în locuri precum: Beijing, Shanghai, Hong Kong, Wuhan și Taipei. Joyce Jonathan a început un turneu în luna octombrie 2010, fiecare zi fiind plină, ea concertând în Paris, Perpignan, Rennes, Avignon și Chateaulin, completând cu unele
Joyce Jonathan () [Corola-website/Science/327567_a_328896]
-
Albă comandată de Sir John Hawkwood este cea mai bine cunoscută astfel de formațiune militară a secolului al XIV-lea. În perioada secolelor XIII-XVII, mercenarii originari din Scoția cunoscuți ca „galloglas” au luptat atât în insulele britanice, cât și pe continent. Galezul Owain Lawgoch (Owain Mână Roșie) a format o companie liberă care a luptat pentru francezi împotriva englezilor în timpul Războiului de 100 de ani Frizianul Pier Gerlofs Donia a condus un grup de mercenari „Grupul negru din Arum” împotriva autorităților
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
-i misiunea lui Aegon. Povestea este narată din punctul de vedere a 18 personaje diferite, incluzând două personaje minore în prolog și epilog. Toate personajele principale - în afara a două dintre ele - au fost anunțate înainte de lansarea cărții. În Nord: În continentul estic Essos: În Sud: Capitolele câtorva personaje, printre care sunt incluse Sansa Stark, Samwell Tarly, Aeron Părumed, Arianne Martell și Brienne din Tarth au fost scrise pentru această carte, dar vor apărea în volumul următor, "The Winds of Winter". Pe lângă
Dansul dragonilor () [Corola-website/Science/327684_a_329013]
-
Martell și Brienne din Tarth au fost scrise pentru această carte, dar vor apărea în volumul următor, "The Winds of Winter". Pe lângă hărțile publicate în volumele anterioare, cartea include și o hartă a regiunii necartografiate anterior a Orașelor Libere de pe continentul estic. Conform spuselor lui Martin, manuscrisul celui de-al patrulea roman a devenit prea mare pentru a fi publicat într-un singur volum. În loc să-l împartă în două și să-l publice ca „Partea I” și „Partea a II-a
Dansul dragonilor () [Corola-website/Science/327684_a_329013]
-
capitol despre (aproape) toate celelalte personaje. Slăbiciunile care au marcat cartea precedentă a lui Martin apar și aici: prea multe repetiții, personaje care vorbesc la fel (și fac sex la fel) indiferent de originea lor, de clasa socială sau de continent. Dar, deși "Dansul dragonilor" cerea un sfârșit mai bun rămâne extrem de captivant. Martin a ascuns atâtea chei în precedentele sale volume, încât este o încântare să vezi cum unele piese își găsesc locul.” Remy Verhoeve de la "The Huffington Post" a
Dansul dragonilor () [Corola-website/Science/327684_a_329013]
-
număr puțin mai mare în Alaska și Canada de nord. Acest lucru ar sprijini mai multe teorii, precum că unele dintre popoarele aborigene din America de Nord au migrat din Siberia de azi și din alte regiuni ale Asiei, când cele două continente erau unite în timpul ultimei ere glaciare. Ket, sau mai exact Yeniseienele că un întreg, a fost legat într-o propunere pentru limbile Na-Dene din America de Nord. În trecut, au fost făcute încercări de a o relaționă la sino-tibetană, caucaziana din Nord
Limbi paleosiberiene () [Corola-website/Science/327712_a_329041]
-
cinci frați. Patru dintre aceștia l-au însoțit pe cel de al cincilea, Osmond, care îl asasinase pe companionii de vânătoare ai ducelui Richard I de Normandia. Sursele istorice nu conciordă asupra persoanei care a condus deplasarea fraților în sudul continentului. Cronicarul Orderic Vitalis și Guillaume de Jumièges îl menționează pe Osmond, însă Raul Glaber îl amintește pe Rudolf, iar Leon de Ostia, Amato de Montecassino și Ademar de Chabannes pomenesc de Gilbert Buatère. În conformitate cu cele mai multe surse sud-italiene, acesta din urmă
Dinastia Drengot () [Corola-website/Science/327721_a_329050]
-
1811 șapte din "Capitaneriile" din Venezuela și-au declarat independența prin "Declarația de Independență Venezueleană", mai târziu adoptând și o constituție. Prin aceasta Venezuela a fost prima colonie spaniolă, care și-a declarat independența și cea de a treia de pe continentul american după Statele Unite (cele 13 colonii) și Haiti. Congresul Național l-a numit pe Francisco de Miranda (1750-1816) la comanda forțelor armate revoluționare, avându-l ca locotenent-general pe Simón Bolívar. Prima Republică Venezuelană a fost însă desființată după cutremurul din
Războiul de Independență al Venezuelei () [Corola-website/Science/327990_a_329319]
-
fiind cea mai mare achiziție canadiană de terenuri, comparabilă cu cumpărarea Louisianei de către SUA). În schimb SUA a cedat Mării Britanii teritoriul său de dincolo de paralelă 49, fiind printre puținele cedări de teritoriu pe care le-a făcut SUA pe continentul nord-american. Tratatul Adams-Onís din 1819 cu Spania prevedea cedarea a East Florida și a statului liber Sabine de către Spania și încetarea oricăror pretenții spaniole asupra comitatului Oregon. Articolul III al tratatului a dus la achiziționarea unei mici zone din centrul
Expansiunea teritorială a Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/327102_a_328431]
-
cu sezonul festivalurilor europene, si s-a încheiat în noiembrie 2012. În cadrul acestuia au fost vizitate, pentru prima oară, țări că Rusia, Norvegia, Singapore, Emiratele Arabe Unite, Suedia, Norvegia, Grecia și Slovacia. A fost marcată și o revenire, după șase ani, pe continentul nord-american, printr-un turneu în primăvara lui 2012 în Statele Unite ale Americii și Canada. România a fost inclusă în cadrul turneului, fiind vizitată în august 2011, cănd cvartetul a performat la festivalul Peninsula. De asemenea, concertele de promovare ale acestui album
Kasabian () [Corola-website/Science/327110_a_328439]
-
Marea Britanie, fiind cea mai mare achiziție canadiană de terenuri, comparabilă cu cumpărarea Louisianei de către SUA). În schimb SUA a cedat Marii Britanii teritoriul său de dincolo de paralela 49, fiind printre puținele cedări de teritoriu pe care le-a făcut SUA pe continentul nord-american.
Țara lui Rupert () [Corola-website/Science/327132_a_328461]
-
se arată neincrezător, alteori se lamentează, cunoscând distrugerile cauzate de război fiilor săi, prietenilor și rudelor sale. Se simte deasemenea vinovat, având rolul său în escaladarea războiului, distructiv pentru întregul subcontinent indian. La inceput Sanjaya dă o descriere a diferitelor continente ale Pământului, ale altor planete și își focalizează atenția asupra subcontinentului Indian oferind o listă amănunțită a sute de regate, triburi, provincii, orașe, sate, râuri, munți, păduri etc. ale vechiului subcontinent Indian("Bharata Varsha"). De asemenea dă explicații despre formațiunile
Războiul Kurukshetra () [Corola-website/Science/327137_a_328466]
-
iar de atunci este sărbătorită în fiecare an de mai multe națiuni, organizații politice si militare . Pentru a inaugura ziua, „Clopotul Păcii” este sunat la sediul ONU (în New York City). Clopotul este turnat din monede donate de copii de pe toate continentele, cu excepția Africii și a fost un cadou de la Asociația Națiunilor Unite din Japonia, ca „un memento al costului uman în război”. Pe inscripția de pe o parte se poate citi, „Trăiască pacea absolută în lume”.
Ziua Internațională a Păcii () [Corola-website/Science/327358_a_328687]
-
de frică, dar posedă o substanță de alarmă (de exemplu, la "Serrasalminae") sau nu au nici substanță de alarmă, nici reacție de frică la substanțele de alarmă ale altor specii (de exemplu, loricariidele și gimnotiformele). i sunt prezenți pe toate continentele, cu excepția Antarcticei, Groenlandei și Noii Zeelande (Australia are câteva specii de siluriforme derivate secundar din grupuri marine) . Majoritatea speciilor sunt de apă dulce. Aproximativ 123 de specii sunt marine ("Chanidae", "Gonorynchidae", jumătate din "Plotosidae" și cele mai multe "Ariidae"). Sunt cunoscute și
Ostariofizi () [Corola-website/Science/330519_a_331848]
-
Șelf Ross de la Marea Ross până la Ghețarul Beardmore, de-a lungul rutei polare stabilite de expedițiile antarctice anterioare. Grupul principal al expediției, sub comanda lui Shackleton, urma să debarce pe coasta opusă, înspre coasta Mării Wedell, trebuind să mărșăluiască pe continent prin Polul Sud până la Marea Ross. Cum acesta nu ar fi fost în stare să care destul combustibil și provizii, supraviețuirea lor depindea de depozitele lăsate de grupul de la Marea Ross, care i-ar fi ajutat să străbată ultimul sfert
Grupul de la Marea Ross () [Corola-website/Science/330627_a_331956]
-
După cucerirea Polului Sud de către Roald Amundsen în decembrie 1911, Shakelton, care-și dorise pentru el această realizare, a fost nevoit să-și regândească ambițiile sale polare. El credea că mai rămăsese „un singur mare obiectiv al expedițiilor antarctice - traversarea continentului polar sudic de la o mare la alta.” Bazându-și strategia sa pe planurile elaborate anterior de exploratorul scoțian William Spiers Bruce, Shackleton a decis să acosteze împreună cu grupul său cât mai aproape de pol, pe coasta Mării Wedell. Echipa destinată traversării
Grupul de la Marea Ross () [Corola-website/Science/330627_a_331956]
-
polar sudic de la o mare la alta.” Bazându-și strategia sa pe planurile elaborate anterior de exploratorul scoțian William Spiers Bruce, Shackleton a decis să acosteze împreună cu grupul său cât mai aproape de pol, pe coasta Mării Wedell. Echipa destinată traversării continentului urma să mărșăluiască spre sud către Pol, înainte de a continua pe Podișul Polar, ca apoi să coboare pe Ghețarul Beardmore (pe care Shackleton l-a descoperit în 1909) ajungând la Ghețarul de șelf Ross. Ultima porțiune a traseului cuprindea traversarea
Grupul de la Marea Ross () [Corola-website/Science/330627_a_331956]
-
toate proviziile. În sprijinul expediției, un grup separat de la Marea Ross va acosta în Strâmtoarea McMurdo și va plasa o serie de posturi de aprovizionare pe cursul a 640 km, pe Ghețarul de șelf, pentru a ajuta echipa destinată traversării continentului să ajungă la bază. Deasemenea, va face și cercetări științifice. Shackleton considera crearea acestor depozite ca fiind vitale pentru succesul întregii expediții, dar credea că aceasta nu prezintă nici o dificultate majoră în a fi executată. Vasului grupului secundar va fi
Grupul de la Marea Ross () [Corola-website/Science/330627_a_331956]
-
decis să stabilească o tabără pe țărmul de la Capul Evans, unde căpitanul Scott și-a concentrat activitatea în Expediția Terra Nova, 1910-1913, și să găsească un loc de acostare pentru iarnă. Crezând că Shackleton ar putea să încerce să traverseze continentul în acest sezon, Mackintosh a hotărât că primele două posturi trebuie amplasate fără întârziere, unul la 79° S lângă Minna Bluff, un reper proeminent de pe Ghețarul de șelf, și celălalt într-un punct mai sudic, la 80° S. Aceste posturi
Grupul de la Marea Ross () [Corola-website/Science/330627_a_331956]
-
ortodoxiei iudaice, care s-a evidențiat ca un adversar neîmpăcat al oricarei încercări de a strecura inovații în normele religioase curente. În afară de locul de frunte pe care l-a ocupat ca un zid al conservatismului în rândurile evreilor de pe întreg continentul, Hatam Sofer era confruntat permanent cu lupta contra conducătorilor comunitari liberali din propriul său oraș, Pressburg (Bratislava). Conflictul din Pressburg era relativ local, și reflecta doar în mică măsură starea de lucruri din restul Ungariei. Între altele, Hatam Sofer era
Sciziunea iudaismului maghiar () [Corola-website/Science/330659_a_331988]