10,875 matches
-
toaleta în curte și, după toate aparențele, fără nici o altă cameră. Mă întreb pasager unde voi dormi și nu pot decât să sper că nu va fi în aceeași cameră cu ei. Sandra și Alfonso nu vorbesc decât spaniolă și conversația se încheagă chinuit, punctată de răsfoitul unui dicționar mic de buzunar pe care îl am cu mine. Aflu că mai există mai puțin de 2000 de indigeni Tsachilla, majoritatea concentrați în Chiguilpe și alte sate în jurul localității Santo Domingo. Din cauza
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
se îndepărteze de acest tipar original, care se mai păstrează în puținele comunități indigene încă neatinse sever de microbul dezvoltării. Evoluând, am dobândit calități noi și am lăsat în urmă câte ceva din cele mai puțin necesare, dar, fermecată de muzicalitatea conversației în Tsafiki, nu pot să nu mă întreb dacă nu cumva am pierdut ceva prețios fără să ne dăm seama. Mi-e ușor să văd bariera dintre lumea vestică și cea indigenă și nici nu îmi pot imagina cum poate
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
cu toții și mergem către un teren deschis, cu o casă ceva mai mare de o parte școala, în mod evident, și câteva căsuțe împrăștiate de jur împrejurul poieniței. Toată lumea cunoaște pe toată lumea și limba curentă este secoya spaniola este folosită doar în conversațiile cu mine. Trecem pe lângă școală și ne îndreptăm spre casa lui Carlos, către capătul poieniței. Ajungem lângă căsuța de lemn, construită după același tipic ca și a Mariei doar ceva mai mică: o verandă care servește drept sufragerie-bucătărie și o
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
deoarece se întrerupe din grădinărit ca să vină să vorbească cu noi. Este destul de înalt pentru un indigen, cu o structură puternică fără să fie gras și o privire pătrunzătoare. Este pe jumătate surd și nu vorbește spaniola foarte bine deci conversația decurge pe țipatelea și suficient de sincopat. Paulo cu Mario, cei doi maiori, se simt ca acasă și conversează prietenește cu Julio despre peripețiile din săptămâna pe care au petrecut-o aici. Mario pare să fi descoperit ceva esențial despre
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
la revedere de la Don Julio și ne urcăm în canoe pentru a ne întoarce la școala sătească. Eu voi reveni a doua zi și sunt foarte mulțumită de rezultatul vizitei, abia aștept să fac o ceremonie cu Don Julio. În ciuda conversației dificile trăiesc cu impresia că, dacă va fi nevoie, vom comunica fără probleme pe alte căi decât cea verbală. Singurul lucru care mă frământă este să nu îl dezamăgesc pe Carlos și mai ales pe Guillermo dar, până la urmă, sper
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
așa îmi trebuie mi-am propus de ceva vreme, cu mai mult sau mai puțin succes, să nu cuget lucruri negative despre nimeni. Ne zâmbim și deși nu mă simt prea în largul meu în compania ei încep să fac conversație amabilă ca să treacă timpul. Numele ei este Elia, este căsătorită cu Don Julio de 20 de ani (deși asta înseamnă o grămadă de vreme, având în vedere vârsta lui, înseamnă că s-au căsătorit la 88 de ani ai lui
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
de prezența lui Amaringo. Are în jur de șaizeci de ani, este mai scund decât mine, poartă ochelari cu lentile groase și rame mari și are zâmbetul cel mai cald din câte am văzut vreodată. Îmi pare că ducem două conversații distincte: cea prin voce, în care îmi explică răbdător semnificația picturilor vizionare și, o alta, mult mai puternică, doar prin prezență, în care îmi transmite un flux continuu de iubire și lumină. Îl întreb dacă este șaman și îmi spune
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
lucru pot spune despre mine, m-am lăsat complet copleșită, cred eu, de lălăielile nedefinite, și am irosit o ceremonie întreagă într-un fel de luptă de rezistență în loc să-mi văd de treaba mea. Mă uit la Scott, avem o conversație lungă din priviri și o terminăm cu un val de râs până la urmă, asta e viața, am luat parte, am învățat câte ceva și mergem mai departe. Jorge întreabă cum a fost, Chris și Scott povestesc că au reușit să aibă
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
care s-au încumetat să denunțe conexiunea arhicunoscută, dar mereu trecută sub tăcere, dintre cele două medii.) De una dintre ele, Andreea (Alexandra Dinu), el este chiar îndrăgostit ; mai precis, e într-o stare pe care el însuși, într-o conversație cu dublul său din oglindă, o analizează astfel : Duhurile rele îmi spun s-o regulez, duhurile bune să n-o regulez. Acuma, duhul cinematografului ar spune că o asemenea dilemă putea fi comunicată spectatorului și prin tehnici mai subtile decît
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
cînd în cînd, observă că n-ar trebui să vorbească numai despre sex. De ce nu, dacă e atît de plăcut ? Problema e că, înainte de a fi plăcut, e fals. Dosarul de presă ne asigură că ideea filmului a pornit de la conversația unor tinere, pe care scenaristul George Dogaru a auzit-o în căminul studențesc în care locuia ; a transcris-o și, cu cele trei pagini de dialoguri, s-a dus la profesorul său, regizorul Ioan Cărmăzan. Exact așa și sună : ca
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
tinere, pe care scenaristul George Dogaru a auzit-o în căminul studențesc în care locuia ; a transcris-o și, cu cele trei pagini de dialoguri, s-a dus la profesorul său, regizorul Ioan Cărmăzan. Exact așa și sună : ca o conversație feminină de trei minute, transcrisă de o mînă inconfundabil masculină (și cam tremurîndă, aș aprecia eu) și reluată iar și iar, prostioară cu prostioară, de două minți la fel de masculine și de febrile ca mîna care a asudat inițial, una mai
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
la jumătatea urcușului. Otilia trebuie s-o lase singură pe Găbița și să meargă acasă la prietenul ei, la o masă aniversară. Stă înghesuită între părinții lui și prietenii acestora și înghite fum de țigară de parcă ar fi pămînt, în timp ce conversația de la masă cade peste ea ca pămîntul aruncat cu lopata ; Mungiu ține camera pe ei și lasă greața Otiliei să crească în tine el și Marinca te-au adus atît de aproape de eroina lor, încît nu mai știi care e
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
ecran nu are destulă textură, destulă vibrație, destule particularități. Nu vreau să spun că filmul ar fi trebuit să fie mai frescă ; dacă realizatorii ar fi găsit o formulă minimalistă eficientă dacă toată acțiunea n-ar fi constat decît din conversații purtate de-a lungul acelei zile de 23 august (fără imersiuni în trecut) și conversațiile acelea ar fi reușit cumva să recupereze o întreagă lume , aș fi fost un spectator fericit. Dimpotrivă, în film nu sînt destule momente liniștite în
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
ar fi trebuit să fie mai frescă ; dacă realizatorii ar fi găsit o formulă minimalistă eficientă dacă toată acțiunea n-ar fi constat decît din conversații purtate de-a lungul acelei zile de 23 august (fără imersiuni în trecut) și conversațiile acelea ar fi reușit cumva să recupereze o întreagă lume , aș fi fost un spectator fericit. Dimpotrivă, în film nu sînt destule momente liniștite în care personajele să stea de vorbă pur și simplu, fără să se audă și vuietul
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
Merită subliniat cît de greu de obținut e acest tip de realism. într-un alt scurtmetraj inclus în calup, Acasă de Paul Negoescu, un om plecat la muncă în Spania și reîntors acasă de sărbători (Marian Rîlea) are o lungă conversație cu un taximetrist (Gabriel Spahiu). Conversația trece de la una la alta de la trafic la integrarea în UE și de la planurile taximetristului de a pleca și el la muncă în străinătate la familia care-l așteaptă pe client cu masa pusă
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
obținut e acest tip de realism. într-un alt scurtmetraj inclus în calup, Acasă de Paul Negoescu, un om plecat la muncă în Spania și reîntors acasă de sărbători (Marian Rîlea) are o lungă conversație cu un taximetrist (Gabriel Spahiu). Conversația trece de la una la alta de la trafic la integrarea în UE și de la planurile taximetristului de a pleca și el la muncă în străinătate la familia care-l așteaptă pe client cu masa pusă : nimic de zis, e ca-n
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
taximetristului de a pleca și el la muncă în străinătate la familia care-l așteaptă pe client cu masa pusă : nimic de zis, e ca-n viață, numai că n-are destulă tensiune ; în loc să aducă revelații, aduce aminte de alte conversații banale purtate în taxiuri. Ajuns acasă, clientul e întîmpinat de soție cu o față obosită și cu cîteva informații seci, printre care aceea că dacă-i e foame are niște pui la frigider. Taximetristul asistă la această primire și pare
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
Stupid, astfel încît urmărirea să poată începe, și tot aceste legi (nicidecum unele supranaturale) îl fac invincibil pe principalul său urmăritor. Pe ultima sută de metri a poveștii, McCarthy încearcă să-i consolideze stratul metafizic printr-o lungă scenă de conversație, între un șerif și bătrînul său unchi, pe tema Războiului. Acțiunea e plasată în Texasul anului 1980, astfel încît personajele principale să fi luptat unele în Vietnam, altele în al Doilea Război Mondial, iar memoria lor de familie să se
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
nu reușește să-l evoce cu destulă putere, între un terminator de duzină și un înger exterminator fără destul context metafizic. Oricît de neconvingătoare ar fi metafizica lui McCarthy, ea reiese din carte ; din film nu reiese (Coenii taie grosul conversației dintre șerif și unchiul său), drept care eliminarea nonșalantă a eroului pare un artificiu teribilist, fără semnificație. Aceeași senzație de artificial am avut-o la sfîrșit, cînd Chigurh comite o crimă atît de gratuită, atît de malefică, încît mă așteptam să
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
comice e un cățel în călduri, care se freacă de tot ce-i iese în cale). Dar nu alea sînt cele mai rele. Rău de tot e amestecul de autocompătimire și condescendență pe care-l emană Sarah Jessica Parker în conversațiile cu noua ei asistentă (o tînără curată la inimă, care a venit la New York în căutarea iubirii), convinsă fiind că emană stoicism și tandrețe îngrijorată de soră mai mare. Superficialitatea cinstită e simpatică. Superficialitatea care nu se cunoaște care se
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
grup de femei și copii, pe o stradă din Beirut, Zohan prinde toate proiectilele și, în cîteva secunde, face din ele o jucărie pe care i-o aruncă înapoi unei fetițe. Căci (după cum am aflat un pic mai devreme, din conversația lui cu părinții săi) marele războinic e de fapt un om al păcii ; în adîncul inimii, el nu-și dorește altceva decît să lucreze într un salon de coafură. Ești prea bătrîn ca să mai riști. Alege siguranța : rămîi în armată
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
sublinieze o fractură iremediabilă pentru viitorul autoexilat. În treacăt fie spus, putem citi în atitudinea rezervat-critică a personajului și în aceste interstiții spațio-temporale simptomele unei depeizări profunde. Să privim mai atent momentul acestui „descălecat” al depeizatului narator, moment anticipat de conversațiile din trenul care îl îna- poiază în țară. Întâlnirea cu compatrioții îl irită, însă acești compatrioți au fost ca și el la Paris să vadă expoziția. Nu se precizează care expoziție, dar substantivul nu apare cu articol nehotărât, nu este
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
și văz monstruos. Lumânarea îmi dă drept în ochi... Mă scol s-o mut și apoi m-așez la loc.” Contextul este cel al unei stări de iritare amplificată de oboseală în urma unei călătorii incomode cu trenul și a unei conversații plictisitoare cu colegii de compartiment, în general a neplăcerilor cauzate de călătorie și de condițiile improprii de locuit. Dispozitivul senzorial este declanșat, o optică a excesului este pusă în funcțiune. Pe cale de con- secință tot ce apare sub semnul unei
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
caragialești conduce adesea către enormități emasculate de conținutul grav. Nae sosește dintr-un periplu nocturn, se află în circuit, berăria la care îl întâlnește pe narator nefiind decât o stație printre atâtea altele. Invocarea noutății tipică pentru debu- tul unei conversații declanșează listarea discursivă a cala- mităților. Toate sunt înscrise în registrul enormului care se transformă pas cu pas sub ochii noștri în enormitate. Noutatea este această divinitate care ia naștere în spațiul mediatic, iar criza devine motorul discuției, climatul ei
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
râsul umoristului, deriziunea se află la confiniile cu strategiile de consacrare și legitimare ale identității naționale, de aici și caracterul „blasfemic” al deriziunii caragialești care nu rămâne în zona superficiilor, ci vizează conținuturile chiar și în cazul unor aparent benigne conversații. Altfel, bășcălia se diferențiază de conversație prin ceea ce remarca și Gérard Dessons, în La manière folle. Essai sur la manie littéraire et artistique și anume că : „Tandis que la conversation est collective, le bavardage est mono- manique. Mais le bavard
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]