10,007 matches
-
pentru mâncăruri și remedii ale afecțiunilor ușoare. În întreaga lume, multe dintre clădirile noi erau mai mari și mai impunătoare. Catedralele italiene, castelele japoneze, clădirile mogulilor din India, arhitectura otomană de la Istambul și construcțiile persane din Isfahan au atins noi culmi ale eleganței. S-au construit capitale noi, folosindu-se planificarea, iar pentru lucrări au fost angajați mii de constructori și meseriași. Una dintre cele mai interesante evoluții ale arhitecturii au avut loc în America de Sud, înainte de invazia spaniolă. Mulți incași care
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
exclusiv unelte din piatra. În secolul XVII au fost inițiate mari proiecte de construcții, atât din motive practice, cât și pentru a impresiona. În India, moscheile, parcurile și palatele vaste și elegante ale mogulilor au dus arhitectura islamică pe noi culmi. În China dinastiei Qing, creșterea extraordinară a populației a impus construirea unor noi orașe și a unor lucrări de interes public. În Imperiul Otoman, elevii celebrului arhitect Sinan, au construit moschei, bazaruri, palate și clădiri publice în stilul lansat de
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
Regal de la Brighton,construit de John Nash, reprezintă un amestec de turnuri gotice, un exterior de inspirație indiană și interioare decorate în stil chinezesc. Pe întregul glob, majoritatea culturilor s-au inspirat din arhitectura tradițională, inventivitatea și creativitatea nefiind pe culmi decât în Europa. Inovațiile arhitecturale au avut tendința de a imita stilurile anterioare preluate din antichitate și stilurile exotice preluate din colonii. În arhitectura europeană s-au făcut simțite două influențe. S-au mărit conacele de țară și a caselor
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
patru ani de război (1914 - 1918), mișcarea artistică crește în intensitate și amploare și apoi, fiind eficient și generalizat propulsată de expoziția pariziană din 1925, trece triumfător Oceanul Atlantic, ajungând pe pământ american, unde în Canada și Statele Unite ale Americii atinge culmi de rafinament și amploare nebănuite anterior, influențând decisiv arhitectura urbană a Lumii Noi. Fuziunea dintre Art Deco și zgârie-nori, dintre arta rafinată multimilenară a Europei și tehnologia în acțiune a Lumii Noi, veche de doar trei sute de ani, urma să
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
cu hramul "Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil". Așezământul monahal a fost cunoscut la început sub numele de „Sihăstria lui Agafton". Biserica de lemn a fost construită în perioada 1728-1748 pe coasta versantului, la o distanță de circa 50 m de culmea și platoul acestuia. Schitul întemeiat de Agafton a fost obște de călugări până la începutul secolului al XIX-lea, pentru ca mai apoi, prin anul 1814, în timpul mitropolitului Veniamin Costachi să fie transformat în mănăstire de călugărițe, ""unde au strălucit prin evlavie
Biserica de lemn din Mănăstirea Agafton () [Corola-website/Science/317185_a_318514]
-
zi înainte, Securitatea a mai trimis trei plutoane din Batalionul 5, întregul dispozitiv fiind pus sub comanda sublocotenentului Gheorghe Vasile Ailoaiei. Trupele Securității, folosindu-se de urmele lăsate de partizani, i-au ajuns pe aceștia în jurul orelor 16.00, pe culmea Pietrele Albe, cota 1099. Partizanii s-au constituit în dispozitiv de luptă. Notarul Gheorghe Ionescu a preluat comanda, frații Ion și Petre Berzescu-Berda deservind în flancul stâng mitraliera sub conducerea lui Spiru Blănaru. Grupul partizanilor mai era constituit din Vasile
Spiru Blănaru () [Corola-website/Science/317740_a_319069]
-
divină pe care zeul o duce cu sine și în peșteră - vezi „Mierea”, „Peștera”), iar lucrarea lui îl transformă într-un erou civilizator: el își educă poporul și îl conduce spre victorie în fața dușmanilor („Blana de urs”), apoi dispare în culmea gloriei, retrăgându-se vreme de trei ani într-o peșteră din muntele Kogaion („Peștera”); revine în fruntea poporului dac („Epiphania”) pentru o ultimă izbândă („Furtuna cu trup de balour”), iar în final trăiește în amintirea tot mai confuză a muritorilor
Zalmoxe (album) () [Corola-website/Science/317849_a_319178]
-
aparținând de lanțul muntos al Carpaților Orientali. Cel mai înalt pisc este Vârful Budacul, având 1859 m . La sud Râul Bistricioara desparte masivul de la vest la est, mai întâi de Munții Giurgeu până la Tulgheș și mai apoi de Masivul Ceahlău, culmile bistrițene desfășurându-se pe aproape 50 km spre est. Limită nord-estică este ferm marcată de firul Bistriței, peste care se învecinează, până la Holda, cu masivele Rarău — Giumalău și mai apoi, până la vărsarea Bistricioarei în Bistrița, cu Munții Stânișoarei . La vest
Munții Bistriței () [Corola-website/Science/319605_a_320934]
-
câteva straturi de roci sedimentare apărute în mezozoic în triasic și cretacic, formând resturile unui geosinclinal ce se întinde pe toată ramură vestică a Carpaților Occidentali. Una dintre teoriile geologice care încearcă să explice modul în care Bistrița a străpuns culmea Pietrosu - Giumalău pleacă de la premisa că inițial apele Bistriței, ajunse în Depresiunea Dornelor, se îndreptau către marea ce staționa în Depresiunea Transilvaniei, iar când calea apelor a fost barata de lanțul vulcanic al Călimanilor, în spatele acestuia s-ar fi format
Munții Bistriței () [Corola-website/Science/319605_a_320934]
-
calea apelor a fost barata de lanțul vulcanic al Călimanilor, în spatele acestuia s-ar fi format un lac, iar când apele lacustre s-au revărsat, Bistrița și-ar fi găsit actualul curs. Se pare totuși, că procesul de ridicare a culmii muntoase Pietrosu - Giumalau în calea apă Bistriței a avut loc concomitent cu erodarea tânărului relief de către ape. Din jocul pe verticală a celor două forțe ale naturii a rezultat spectacolul geologic la care astăzi suntem martori. Apele care brăzdează versanții
Munții Bistriței () [Corola-website/Science/319605_a_320934]
-
un zăcământ uranifer cu două zone de exploatare experimentală (Primatar I și ÎI - actual aflate în conservare). . Serviciile sunt reprezentate cu predilecție de pensiunile turistice. Accesul spre asistență medicală superioară (Târgu Mureș, Iași), este grevat de necesitatea de a traversa culmile Carpaților Orientali spre vest prin pasurile Tihuța în nord și Creangă în sud, respectiv spre est prin Mestecăniș în nord și Petru Vodă în sud. În ordinea apropierii și a clasificării pe competențe sunt de categoria a IV-a (Vatra
Munții Bistriței () [Corola-website/Science/319605_a_320934]
-
1965 alături de partenerul său muzical Art Garfunkel. Simon a scris majoritatea cântecelor formației, incluzând trei care au ajuns pe primul loc în topul singleurilor din SUA - "The Sounds of Silence", "Mrs. Robinson" și "Bridge over Troubled Water". În 1970, în culmea succesului, Simon și Garfunkel s-au despărțit iar Simon și-a început o carieră solo de succes, înregistrând trei albume foarte apreciate în următorii cinci ani. În 1986 a lansat "Graceland" - un album inspirat de muzica Township Sud Africană ce
Paul Simon () [Corola-website/Science/319644_a_320973]
-
persoane nu prea drăguțe... În cariera ei cinematografică, Lillian Gish mărturisea două regrete, două proiecte îndelung gândite și niciodată realizate: adaptarea lui Peter Pan, pentru care primise acordul autorului și o Ioana d’Arc regizată de francezul Abel Gance. În culmea gloriei, actrița americană a întâlnit mari personalități și a inspirat numeroși artiști și scriitori. Francis Scott Fitzgerald, de exemplu, era unul din cei mai mari fani ai săi. Printre pionierii cinematografiei, ea a contribuit enorm la edificarea noii arte, luptând
Lillian Gish () [Corola-website/Science/319715_a_321044]
-
) este un pisc în munții Dolomiți, provincia Belluno, regiunea Veneto, Italia. Vârful are , fiind situat între pasul Falzarego și Valparola, vizavi de Tofana (3.244 m). Culmile ce pornesc de la se întind spre nord până la Sella, Marmolata și Parco naturale Puez Odle, spre vest și sud-vest până la Passo Falzarego, iar în est până la Tofane. Stânca Vrăjitoarelor a fost centrul luptelor în munți în perioada 1915-1918 a Primului Război Mondial
Stânca Vrăjitoarelor () [Corola-website/Science/319797_a_321126]
-
12 km de localitatea Câmpu lui Neag. "" se află pe Valea Scorotei. Din dreptul confluenței Jiului de Vest cu râul Scorota se urcă pe versantul drept al Jiului, printr-o zonă de tufișuri dese și copaci izolați ce acoperă versantul culmii Cioaca. Diferența de nivel este de 110 m. Altitudinea absolută este de 1000 m. Peștera a fost descoperită în anul 1970 de către membri ai clubului de speologie „Focul Viu” din București, sub culmea Cioaca din Munții Vâlcan. Un an mai
Peștera cu Corali () [Corola-website/Science/319807_a_321136]
-
dese și copaci izolați ce acoperă versantul culmii Cioaca. Diferența de nivel este de 110 m. Altitudinea absolută este de 1000 m. Peștera a fost descoperită în anul 1970 de către membri ai clubului de speologie „Focul Viu” din București, sub culmea Cioaca din Munții Vâlcan. Un an mai târziu s-a realizat și planul peșterii, iar în 1972 a fost declarată rezervație speologică și închisă accesului publicului. Peștera este una liniară, fosilă și descendentă cu o lungime de 83 m. Intrarea
Peștera cu Corali () [Corola-website/Science/319807_a_321136]
-
Occidentali). Structura Munților Plopiș se evidențiază prin suprafețele netezite (ce imprimă reliefului aspectul unei câmpii suspendate) și cele câteva măguri (Dealurile Silvaniei, Dealul Măgura, Măgura Chilioarei) fragmentate de apele Barcăului (cu afluenții de drepta: Valea Iazului și Valea Mare) în culmi strâmte, ce cad în trepte, până la o altitudine de 400 m. Principala trăsătură a acestor măguri domoale este dată de reliefului exhumat rezultat în urma eroziunii sedimentelor terțiare ce au acoperit resturile de cristalin, scoțând la vedere petice din vechea platformă
Muntele Șes (sit SCI) () [Corola-website/Science/319818_a_321147]
-
arabă ca Ras al Rab (Înălțimea sau capul Domnului) , iar de creștini ca Muntele Vizitei (în engleză "Mount of Visitation") în amintirea vizitei făcute de Maria, mama lui Isus, Elisabetei, mama lui Ioan Botezătorul. Muntele Ora este cea mai înaltă culme a Munților Ierusalimului, având 842 m. La nord-vest de moșav se află izvorul Eyn Sarig, iar în apropierea lui ultime vestigii ale satului arab Al Djura - câteva case abandonate și livezi. Localitatea a fost întemeiată în anul 1950 de evrei
Ora, Israel () [Corola-website/Science/319833_a_321162]
-
arabo-evreiesc din Palestina din anul 1948, cunoscut ca Războiul de independență al Israelului, și al deplasărilor de populație determinate de aceste ostilități, denumite de arabii palestineni Nakba, adică „catastrofa” lor națională. In timpul războiului din 1948-1949 luptători arabi au controlat culmea muntelui și au folosit-o ca punct strategic și ca bază pentru terorizarea cartierelor evreiești din vecinătate. Al Djura a intrat în controlul armatei israeliene în cursul Operației Dani, prin 11 iulie 1948, ceea ce a permis în continuare cucerirea de către
Ora, Israel () [Corola-website/Science/319833_a_321162]
-
în partea de sud-est a regiunii Ivano-Frankivsk. El este unul dintre cele câteva trecători care leagă regiunea Transcarpatia cu restul țării, fiind situat în Huțulșcina (Țara huțulilor). Pasul montan, aflat la o înălțime de 931 metri, separă Munții Cernohora de Culmea Gorganelor. În partea de nord se află izvoarele râului Prut, iar în partea de sud cele ale râului Tisa. Prin acest pas trece drumul regional important R03 care leagă orașele Frasin (Iasinia) (din sud-vest) și Iaremcea (din nord-est), precum și calea
Pasul Iablonița () [Corola-website/Science/319191_a_320520]
-
puternic, are părul roșcat și cârlionțat pe brațe. La spate poartă o sabie zdravănă, încrustată cu rune. Îi lipsesc câțiva dinți și chiar un picior, în locul căruia are montată o mitralieră. Vorbește cu accent scoțian. Este mucalit și lăudăros la culme, și de aceea caraghios, dar ospitalier și mai presus de toate, loial. El îl ajută pe Jack, împotriva voinței lui și a șanselor de izbândă, să-și recupereze memoria și mințile furate de niște sirene vicioase (vezi "Amnezia, partea I
Samurai Jack () [Corola-website/Science/319205_a_320534]
-
Capidava-Ovidiu" (sud).<br> Cele două linii de falie delimitează podișul propriu-zis, care apare ca un horst nivelat alcătuit din șisturi verzi, de vârstă precambriană (cele mai vechi roci de pe teritoriul României). Altitudinile medii se mențin în jurul valorii de 150-200 m, culmea principală se extinde către nord, unde se realizează contactul cu Podișul Babadagului. Aici se întâlnesc dealuri înate de peste 300 m (La Pandele (395 m) - cea mai ridicată valoare din podiș, Ciolpan (359 m), Osâmbei (332 m). În sud-vestul podișului, pe
Podișul Casimcei () [Corola-website/Science/319227_a_320556]
-
de mare valoare. Cu toate că este una dintre cele trei arte tradiționale estetice japoneze (împreună cu cea a ceaiului și cu ikebana), este relativ necunoscută în afara Japoniei. Ceremonia "kōdō" a fost adusă în Japonia în secolul al VI-lea, odată cu introducerea budismului. Culmea popularității a atins-o în secolul al XVII-lea, când era considerată un foarte rafinat mod de petrecere a timpului liber. La început arderea lemnului parfumat era folosită ca ofrandă pentru statuile budiste în temple, dar mai târziu nobilii o
Kōdō () [Corola-website/Science/315634_a_316963]
-
în , în , în ) este o cetate localizată pe malul abrupt al Nistrului în orașul Hotin din regiunea Cernăuți. Ea se află situată la marginea de nord a orașului, pe o colină naturală aflată într-o mică depresiune înconjurată de o culme de dealuri. Construcția actualei fortărețe a început în anul 1325, suferind îmbunătățiri majore în jurul anilor 1380 și 1460. Fortăreața este o importantă atracție turistică a Ucrainei. În anul 2007, cetatea a fost declarată de statul ucrainean ca fiind una dintre
Cetatea Hotin () [Corola-website/Science/315855_a_317184]
-
decorul pictat este alcătuit din: imaginea lui Isus în potir; părinții bisericii răsăritene; pe boltă, Sfânta Troiță și cete îngerești; pe timpanul de est, Maria și arhanghelii Mihail și Gavril. La ieșirea din sat, cărarea străbate un peisaj minunat, către culmea înaltă de 1353 m a masivului calcaros. De sus se deschide perspectiva spre Trascău, Bedeleu, Râmeț, Muntele Mare, Vlădeasa si Băișoara.
Biserica de lemn din Belioara () [Corola-website/Science/315887_a_317216]