9,711 matches
-
biografică a lui Aurelian Gulan, Victime și Călăi - Amintiri din Gulag, apărută la editura Criterion Publishing în 2010. O serie de recenzii despre Aurelian Gulan a apărut în publicația canadiană Cuvântul Românesc, sub semnătura lui Radu Dunăreanu, fost coleg de detenție în lagărele de reeducare din România. Biografia lui Aurelian Gulan a făcut obiectul unei ediții speciale sub titlul "Viață amanet" a ziarului Curentul din 22 iulie 1999. Apare de asemenea în filmul regizorului Mihai Constantinescu - "Să nu ne răzbunați" În
Aurelian Gulan () [Corola-website/Science/321660_a_322989]
-
în invazia Guantánamo Bay din 1898. Spre interiorul insulei, însă, rezistența spaniolă a crescut și pușcașii marini au avut nevoie de ajutorul iscoadelor cubaneze. Baza Navală Guantanamo Bay înconjoară porțiunea sudică a golfului. Începând cu 2002, baza conține centrul de detenție pentru prizonierii care au fost sau urmează să fie acuzați de terorism. În 2009, președintele SUA Barack Obama a dat ordin de închidere a centrului până la 22 ianuarie 2010, dar în octombrie 2010, ea rămânea deschisă. Baza navală, poreclită „GTMO
Golful Guantánamo () [Corola-website/Science/320887_a_322216]
-
Gorgon, fata pastorului evanghelic din Ilișești, de care s-a îndrăgostit. Părinții Bertei au refuzat însă să-și dea consimțământul pentru căsătoria celor doi tineri, din cauza faptului că Berta și Ciprian erau de confesiuni diferite. Grav bolnav de tuberculoză în urma detenției aspre, revine în februarie 1883 la Stupca, unde este îngrijit de familie. A murit în casa parohială din sat la 6 iunie 1883 și a fost înmormântat trei zile mai târziu în cimitirul sătesc, alături de mama sa. Casa parohială din
Casa memorială „Ciprian Porumbescu” () [Corola-website/Science/320897_a_322226]
-
la Conferința de Pace de la Paris pentru a susține cauza României ca țară cobeligerantă. O dată cu instaurarea comunismului în România, Vasile Stoica refuză să se înscrie în Partidul Muncitoresc Român, fapt ce a cauzat începerea unei perioade de șapte ani de detenție, 1948 - 1954. În 1957 este arestat din nou și condamnat la 10 ani de închisoare. Moare doi ani mai târziu la închisoarea Jilava.
Vasile Stoica () [Corola-website/Science/320967_a_322296]
-
epoci revolute ce îi prilejuiește pagini edificatoare despre lașitate, ură față de semeni, trădare, delațiune și violență, toate hrănite dintr-un nemăsurat orgoliu al puterii. Și, într-adevăr, evocă, în spații restrânse dar concentrate, acea epocă stalinistă, frământată, dramatică, tragică, cu detenții politice ce frizează "Infernul" lui Dante, cu cote absurde, cu chiaburi ostracizați și terminați fizic, trimiși la Canal care are consensul gulagului, al lagărului românesc de exterminare, cu activiști analfabeți, brutalizați de alcool și de morbul puterii, ce se comportă
Dumitru Munteanu () [Corola-website/Science/315295_a_316624]
-
filosofie (Sorbona, Paris, 1913). Teza sa de doctorat, publicată la Paris, trata școala filozofică neokantiană de la Marburg. În 1948 a fost pensionată de la catedră și a petrecut un an și șapte luni de închisoare la Jilava și la Ghencea. După detenție, a avut domiciliul obligatoriu în comuna Costești de lângă Târgu Frumos până în 1954. A creat Catedra de estetică și istoria teatrului la Conservatorul Regal de Muzică și Artă Dramatică din București. A publicat cărți de filosofie, estetică și teatru. Postum îi
Alice Voinescu () [Corola-website/Science/315352_a_316681]
-
marilor unități încadrate". În urma acestor altercații generalul Orășanu a semnat o declarație prin care își dă demisia "de bună voie", fiind trecut în rezervă la 30 septembrie și repartizat ca ofițer de rezervă la Corpul 4 Armată. A murit în detenție, la două zile după arestare, în timpul regimului comunist. Familia presupune că s-a sinucis cu stricnină. Și mama lui s-a sinucis cu stricnină, la aflarea veștii.
Alexandru Orășanu () [Corola-website/Science/315383_a_316712]
-
la vârsta de 39 de ani, fiind privat de libertate 12 ani, respectiv 18 ani, dacă se ține cont de anii petrecuți în clandestinitate (1946-1952). "Telepatie și hipnoză în închisorile comuniste" este cartea pe care a scris-o in timpul detenției. Ea a fost publicată abia în anul 1995 (ediție îngrijită de Lazăr Ureche), la editura „Glasul Bucovinei” din Iași. Manuscrisele sale au fost confiscate de Securitate, unele s-au pierdut sau au fost distruse de către regimul comunist iar altele se
Emil Boșca-Mălin () [Corola-website/Science/322006_a_323335]
-
dat de către elementele comice distinse, intriga derivată din viețile personajelor și jocul artistic al actorilor (acestea descrise și explicate in ediții speciale ale DVD-urilor). NCIS anchetează toate încălcările majore ale legii -crime pedepsibile sub Codul Justiției Uniformei Militare cu detenție mai mare de un an- care au legături cu marina militară a Statelor Unite. Echipa este condusă de către agentul special Leroy Jethro Gibbs (Mark Harmon). Membrii acesteia sunt (în prezent, 2012): agent special și agent senior pe teren Anthony "Tony" DiNozzo
NCIS: Anchetă militară () [Corola-website/Science/322003_a_323332]
-
de oficialitățile Germniei Fedrale în urma răpirii de către OEP a unui avion Lufthansa la finele lui 1972). De teama unei noi altercații cu palestinienii, germanii l-au condamnat pe Pohl la o pedeapsă deosebit de ușoară: doi ani și două luni de detenție pentru deținere neautorizată de arme, dar l-au eliberat după patru zile, după care Pohl a fugit la Beirut. Ali Hassan Salame, fiul liderului unităților de gherilă arabe din Jaffa în Războiul arabo-israelian din 1948, împușcat la 30 mai 1948
Septembrie Negru () [Corola-website/Science/321412_a_322741]
-
de prizonieri de război. Majoritatea celor din Vukovar au ajuns în lagărul de la Sremska Mitrovica. Deși cea mai mare parte au fost în cele din urmă eliberați în schimburi de prizonieri, unii din ei au fost uciși sau torturați în timpul detenției. Mulți dintre croații din spitalul din Vukovar (în jur de 260 de persoane, plus câțiva membri ai personalului medical) au fost ridicați de JNA și forțele paramilitare sârbe și duși pe câmpul Ovčara din apropierea orașului, unde au fost executați (Masacrul
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
protestatarii erau cu toții salariați în momentul condamnării. Neacceptând sentința condamnării și refuzând să muncească pe șantier, cei cinci întocmesc un alt protest și intră în greva foamei pe data de 23 August 1977, grevă ținută efectiv aproape o săptămână, în detenție în Beldiman, Rahova și la Canal, în condiții de intensă tortură fizică și psihică din partea Securității, cu ajutorul unor ofițeri obedienți și zeloși precum col. Chiriac, col. Stanciu, col. Rădulescu, maiorul Cârnaru, col. Matei, col. procuror Bârcă, cu toții din București, și
Grupul Canal 1977 () [Corola-website/Science/316376_a_317705]
-
Germaniei și Italiei. În urma celui de-al doilea proces Gheorghe Plăcințeanu, la 17 decembrie 1959, este condamnat la încă 10 ani de muncă silnică. Din ordinul conducerii MAI, este trimis pentru executarea pedepsei la închisoarea de la Râmnicu Sărat. Condițiile de detenție determină îmbolnăvirea sa de tuberculoză pulmonară și ulcer duodenal. Ginel Plăcințeanu nu a putut fi vizitat în închisoare, nu a avut voie să primească pachete, iar familia sa nu a știut unde se află. I s-au refuzat îngrijirile medicale
Gheorghe (Ginel) Plăcințeanu () [Corola-website/Science/316392_a_317721]
-
survine decesul (înregistrat pe 1 mai 1961), cauza fiind „colaps cardio-vascular”. Ion Plăcințeanu, unchiul său, condamnat și el la 10 ani de muncă silnică, moare la închisoarea Gherla, la 14 decembrie 1960, de o boală cardiovasculară mai veche, agravată în detenție. În 1968, după modelul raportului lui Hrușciov la Congresul al XX-lea al PCUS, Ceaușescu inițiază o acțiune de demascare a crimelor comise pe timpul lui Gheorghiu-Dej. Cazul Plăcințeanu este analizat de o comisie condusă de generalul Gr. Răduican și alcătuită
Gheorghe (Ginel) Plăcințeanu () [Corola-website/Science/316392_a_317721]
-
hotărârea inițială de condamnare a lui Dreyfus a fost casată de Curtea de Casație în urma unei anchete minuțioase, și a avut loc o nouă curte marțială la Rennes în 1899. Dreyfus a fost din nou condamnat, la zece ani de detenție, cu circumstanțe atenuante, iar Dreyfus a acceptat grațierea prezidențială, acordată de președintele Émile Loubet. Abia în 1906, a fost oficial stabilită nevinovăția sa în urma unei hotărâri definitive a Curții de Casație. Reabilitat, căpitanul Dreyfus a fost reintegrat în armată cu
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
prin care din Guyana franceză redeveneau loc de deportare în incintă fortificată, cu scopul special ca Dreyfus să nu fie trimis la Ducos, în Noua Caledonie. Ca urmare, după deportarea adjutantului , condamnat pentru transmitere de informații inamicului în 1888, condițiile de detenție la Ducos erau considerate prea blânde, permițându-i acestuia să încerce să evadeze. , noul ministru al coloniilor de la 31 ianuarie 1895, a cerut cu câteva zile după numirea în funcție ca proiectul să fie dus în fața Camerei. La 8 februarie
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
de valoare i-au fost luate și a fost închisă împreună cu fiica ei și cu o servitoare la 14 august 1811 la mănăstirea Santi Domenico e Sisto în apropiere de Quirinal. Cererile ei pentru clemență nu au primit răspuns. În timpul detenției sale, Maria Luisa și copiii ei au fost deposedați de drepturile lor la coroana spaniolă de către Cádiz Cortes, la 18 martie 1812, pentru că ea era sub controlul lui Napoleon. Drepturile ei nu au fost restaurate până în 1820. Fosta regină a
Maria Louisa a Spaniei (1782-1824) () [Corola-website/Science/322336_a_323665]
-
În timpul anchetei, aliniați pe hol, protestatarii arestați erau inspectați de ofițeri de Miliție și Securitate, precum și de Maria Cebuc, reprezentanta Partidului la Brașov, care le adresau injurii și îi scuipau. Din cauza torturilor, privării de somn și a regimului alimentar din detenție, cei arestați au pierdut în greutate multe kilograme, iar unii dintre ei au contactat boli de care suferă și în prezent. Gheorghe Gyerko, unul din muncitorii anchetați, își amintește: „Am reușit să slăbesc cel puțin 12-13 kg, în 7-8 zile
Revolta de la Brașov () [Corola-website/Science/316961_a_318290]
-
a celui român, cărora timp de jumătate de secol li s-a indus în conștiință o istorie falsă. Închisoarea Sighet a fost construită în 1897, ca închisoare de drept comun, de către adminstrația austro-ungară. În august 1948 a devenit loc de detenție pentru un grup de studenți, elevi și țărani maramureșeni. În zilele 1950 au fost aduși la penitenciarul Sighet peste o sută de demnitari din întreaga țară (foști miniștri, academicieni, economiști, militari, istorici, ziariști, politicieni), unii dintre ei condamnați la pedepse
Memorialul Sighet () [Corola-website/Science/316991_a_318320]
-
la Cernăuți) este un politician israelian născut în Bucovina, președintele Knessetului (parlamentul israelian), începând din martie 2013. În tinerețe, în Uniunea Sovietică, a fost "refiuznik" ,disident și activist sionist. În Israel, unde a reușit să emigreze, după o perioadă de detenție, în anul 1987, el este deputat din partea partidului de centru-dreapta Likud, a îndeplinit în trecut funcțiile de ministru al integrării imigranților și de ministru al propagandei și pentru legăturile cu Diaspora evreiască. Yuli -Yoel Edelstein s-a născut într-o
Yuli-Yoel Edelstein () [Corola-website/Science/328881_a_330210]
-
cu greu a ajuns sa fie îngrijit, și apoi tratat în spitale din Buriatia, operat la Novosibirsk apoi transferat într-o colonie de muncă silnică la Novosibirsk. După ce în timpul Perestroikăi, a fost eliberat după 2 ani și 8 luni de detenție, în iulie 1987 i s-a permis să emigreze în Israel. În Israel,Edelstein s-a stabilit la început în așezarea Alon Shvut din zona Gush Etzion, lângă Ierusalim, ai cărui locuitori au organizat numeroase campanii pentru obținerea eliberarii sale
Yuli-Yoel Edelstein () [Corola-website/Science/328881_a_330210]
-
mareșalul Ion Antonescu pentru ca decretul regal prin care erau grațiați legionarii condamnați la pedepse de până la 5 ani închisoare să nu se aplice în cazul lui Constantin Maimuca, astfel că acesta a rămas întemnițat până la 23 august 1944. După o detenție de 3 ani și 8 luni, Constantin Maimuca a fost eliberat pe baza decretului regal de amnistie generală nr. 1624 din 24 august 1944. Imediat după punerea sa în libertate, Constantin Maimuca a cerut revizuirea procesului și condamnarea lui Eugen
Constantin Maimuca () [Corola-website/Science/328991_a_330320]
-
despre prima parte a vieții sale, doar că în 1180 Herman s-a raliat coaliției închegate împotriva ducelui Henric Leul de Saxonia, și âmpreună cu fratele său, landgraful Ludovic al III-lea de Thuringia, a suferit o scurtă perioadă de detenție după înfrângerea din bătălia de la Weissensee în fața lui Henric. După aceea, el a obținut comitatul palatin de Saxonia din partea fratelui său Ludovic Saxonul. El și-a întărit autoritatea asupra comitatului palatin în urma căsătoriei cu Sofia, fiică a Lutgardei de Stade
Herman I de Thuringia () [Corola-website/Science/325451_a_326780]
-
zile. pentru acuzații legate de șantaj. Reclamanții Sabou și Pârcălab au fost condamnați pentru infracțiunea de calomnie. Pedeapsa decisă de instanță a fost de 10 luni de închisoare pentru Cornel Sabou din care respectivul a efectuat 45 de zile de detenție. În timpul executării pedepsei se interziceau, ca și pedeapsă accesorie, automat, toate drepturile prevăzute la art. 64 C. pen., inclusiv cel de a-și exercita drepturile părintești. Cel de al doilea reclamant, Dan Pârcălab, a fost condamnat la plata unei amenzi
Sabău și Pârcălab vs. România () [Corola-website/Science/324994_a_326323]
-
decembrie 1997, instanța l-a condamnat pe primul reclamant pentru infracțiunea de calomnie la o pedeapsă de 10 luni de închisoare și la pedeapsa accesorie prevăzută de art. 71 coroborat cu art. 64 din Codul penal, și anume interzicerea, pe timpul detenției, a dreptului la exercitarea profesiei, precum și a drepturilor părintești și a celor electorale. Pentru a stabili cuantumul pedepsei, instanța a ținut cont de faptul că reclamantul se afla în stare de recidivă, fiind condamnat de două ori înainte. Prin Decizia
Sabău și Pârcălab vs. România () [Corola-website/Science/324994_a_326323]