11,261 matches
-
bucureștenilor, Moromeții beau, iubesc, se ceartă, își cară pumni unul altuia” , deși numai la câteva sute de kilometri, în alte părți ale Europei războiul face ravagii, ei vor deveni treptat conștienți asupra dezastrului ce îi pândește și care va avea ecouri pe măsură în familia lui Moromete. Este semnificativă neliniștea crescândă pe care o sădește în Achim Moromete, concentrat pe post de controlor, numărul tot mai mare de trenuri militare, care îi vor revela un adevăr istoric: Adevărul istoric, față de care
„Moromeţii” - cronică de familie sau roman social-istoric?. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Butnaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1382]
-
ar putea fi lăsată în sarcina unui narator pentru a putea fi bănuită, îmbogățită, înfrumusețată sau sărăcită, față de mersul evenimentelor, autorul ar avea o datorie morală, deoarece aceasta fusese trăită, înregistrată în aspectele ei lăuntrice, iar el trebuia să devină ecoul ei. Ca memorie a istoriei, romanul Delirul îi înregistrează „veritabilul delir”, iar Marele singuratic este imaginea metafizică a acestui delir. în prefață la romanul Delirul, I. Cristoiu afirmă: Acest adevăr istoric a fost trăit, a fost anunțat de romanul Moromeții
„Moromeţii” - cronică de familie sau roman social-istoric?. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Butnaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1382]
-
dimineață de duminică, prevestitor, parcă, al desacralizării ei: Imaginea apocaliptică este întregită de transferul sinestezic care se realizează, din cimitir, în curtea lui Ilie Moromete, devenită acum un "imago mundi” a satului: Acest bocet simbolic, o litanie cosmică, devine un ecou al dezorientării omului care se află "sub vremi”. Imaginea descrisă este în perfectă consonanță cu aceea a căderii salcâmului, personificat și hiperbolizat: Este tăcerea începutului sfârșitului unei lumi anunțată mai întâi prin perceptibile semne, apoi prin înregistrarea lor în deplină
„Moromeţii” - cronică de familie sau roman social-istoric?. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Butnaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1382]
-
aceea am respins ideea dictaturii ca deopotrivă de periculoasă și țării și Coroanei"649. În toamna aceluiași an, reafirmând devotamentul său față de rege, partidul georgist cerea să i se încredințeze guvernarea 650. Așteptările lui Gheorghe Brătianu nu au găsit, însă, ecou în planurile regelui, care a insistat pentru formarea guvernului național liberal sub conducerea lui I.G. Duca. Imediat după formarea noului cabinet, liderul georgist își exprimă dezamăgirea, indignarea și, în același timp, grija față de situația monarhiei: "Nu de astăzi, nici de
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
lui El Greco, elegant, dar degajat în costumația ce mie mi se părea colorată (n-aș putea spune cum, dar eu îl vedeam verde ca iarba sau violet sau mov: poate halucinam), cu gesticulația de retor însoțind glasul lui ușor gutural-cântat, ecou al unor depărtări doar de dânsul întrevăzute, mi se arăta proaspăt și tineresc. Îi dădea un picant prestigiu faptul că studiase la Paris, de unde se spunea că abia se întorsese. Ne-am legat abia mai târziu, când poate l-am
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
mă aștepta deci, vizibil emoționat, mai ales după ce i-am relatat cele întâmplate, Grigore Popa: nu eram oare un răsfățat al sorții? Însă vara aceea trebuia să-mi aducă extraordinare, fericite surprize. Ultimul meu eseu din Țară nouă a stârnit ecou - a fost comentat favorabil la postul de radio București, în cadrul emisiunii culturale, poate și în presa din capitală: cine știa că autorul e licean? L-a citit cu interes și Lucian Blaga, curios să afle cine este autorul, și a
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
în Franța, în perioada interbelică, a fost simțitor mai redusă decât în alte țări europene. Construcțiile noi nu reprezentau decât 13 % din patrimoniu în 1914, față de 22 % în Germania și 30 % în Anglia 18. Statul legifera, dar legile nu găseau ecou în inițiativa privată. Dincolo de legea "Siegfried", câteva alte date evidențiază modul în care au fost încadrate juridic locuințele sociale. Legea "Strauss", promulgată în 1906, autoriza comunele și departamentele să facă împrumuturi din banii lor și să doneze terenuri unor societăți
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
un trai în condiții mizere. Deziluzia produsă celor care visaseră la o mică proprietate privată a consolidat influența în zonă a partidului comunist, și nu numai printre persoanele aparținând clasei muncitoare, ci și printre altele, care aflau în ziarele comuniste ecourile privind consecințele condițiilor de existență cu care se confruntau. Problema parcelărilor defectuoase a contribuit eficient la constituirea "periferiei roșii" în jurul Parisului. Legea "Sarraut" angaja participarea statului cu până la 50 % din finanțarea lucrărilor necesare amenajării loturilor, restul fiind preluat de sindicatele
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
dotările au vizat în mod explicit întărirea sferei vieții private în detrimentul vieții colective. Desigur, succesul acestei strategii se datorează mai puțin coerciției naive a celor dintâi filantropi (înarmarea morală a familiei, de care vorbea Frédéric Le Play, a rămas fără ecou asupra moralității muncitorești) decât difuzării și realizării progresive a normelor confortului democratic 51. Fără a cădea în populismul unor afirmații care condamnă orice îmbunătățiri aduse condițiilor de viață muncitorești, pe motiv că încalcă sociabilitatea populară, trebuie să remarcăm, așa cum ne
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
care le acesta le cerea. Era ceva ce părea de la sine înțeles"5. Neologism inventat de Gaston Berger într-un articol din Revue des Deux-Mondes, în 1957, prospectiva devenea, la mijlocul anilor 1960, stindardul modernismului. Forța prospectivei consta în a face ecou într-o conjunctură obnubilată de schimbare. Societatea este în același timp fascinată și îngrijorată de evoluția științei și tehnicii (puterea nucleară și informatica). Ea se îngrijora de ritmul amețitor al transformărilor (în special, accelerarea urbanizării). Euforia economică mergea în paralel
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
XI-lea Plan, avea să deplângă lipsa de spirit a reformei: "Unul dintre motivele instabilității POS, atât de des denunțată, ține de necesitatea de a schimba afectarea terenurilor, timp în care principiile documentelor urmăresc funcționalitatea spațiului urban"339. Ca un ecou, în același an, 1993, un raport al MELT340 și DAU341 expunea condițiile unei "reînnoiri a planificării urbane și teritoriale". Suplețea regulilor de folosire a solurilor nu a fost considerată un scop în sine, ci un mijloc de asigurare a predominanței
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
elitei intelectuale care a receptat spiritul proiectului saint-simonian - cum a fost, de pildă, Johann Wolfgang Goethe. Fiind un mare european, el a militat pentru unitatea spirituală nu numai a continentului, ci a lumii prin promovarea unor idealuri universale, de mare ecou în gândirea contemporanilor și a posterității. Într-un fel, cea mai mare parte a proiectelor nu a fost lipsită de contradicții prezente atât în forma, cât și în conținutul acestora. De pildă, republicanii se manifestau și se exprimau ca sinceri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
descriere a modului de viață al diferitelor populații germanice. Întreprinderi asemănătoare, de prezentare a obiceiurilor populare, pot fi semnalate și înainte de apariția culegerii lui Jacob Grimm, dar inițiativa acestuia este fără îndoială cea dintâi realizată de manieră sistematică și continuă. Ecoul pe care îl va avea în întreaga Europă este mărturie a importanței sale, exemplul dat de savantul german fiind în scurt timp urmat și de alții. Astfel, pot fi menționate două culegeri de obiceiuri juridice de interes pentru cercetătorii vieții
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
care lucrează pentru dezagregarea acestei experiențe comune este chiar comunicarea de masă. „Avem nevoie de o cultură comună nu de dragul unei abstracții, ci pentru că nu vom putea supraviețui fără ea” (Williams, 1958, 317), avertizează autorul. Pledoaria autorului nu a avut ecou. În Communcations (1966), Williams precizează cu un regret pe care nu îl poate reprima: „Problematica acestei cărți, comunicarea culturală, este încă denumită comunicare de masă” (15). Modele de comunicare și infrastructura lor instituțională În lucrările ulterioare întâlnim trei accente care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
să fi existat Cuge tă rile pentru a ajunge la Dicționarul filozofic? Prin chiar structura ei, fiecare limbă conține virtualități me tafizice; franceza însă, îndeosebi cea din secolul al XVIII-lea, are puține asemenea virtualități: limpezimea ei inumană, absența de ecouri, refuzul nedeterminării fac din ea o limbă gramaticală prin excelență ăadică a-me tafizică), care poate năzui la mister, dar care nu are cale firească spre el. Este caracteristic faptul că Mallarmé postula teo retic obscuritatea, că n-o obținea doar
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
află la obârșia romanului modern de analiză psihologică. Sub Restaurație, se manifestă ca ziarist liberal și i se deschide o lungă carieră parlamentară, devenind șef al partidului liberal; discursurile și pamfletele sale de apărător al drepturilor cetățenești au un mare ecou popular. Între 1824 și 1830 apar cele 5 volume Despre religie considerată în funcție de izvoarele, de formele și de evoluția sa. CUSTINE, ASTOLPHE LOUIS LÉONOR, marchiz de ăLorena, 1790-1858), scriitor și călător. Este nepotul contelui Adam Philippe de Custine, general în
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
principiile schimbării educaționale au următoarele trăsături esențiale: * caracter general, rezultat din esențialitatea lor, din faptul că vizează toate componentele structural-funcționale ale procesului de schimbare educațională; * caracter normativ, asigurat de însăși funcția lor de orientare și reglare și care își găsește ecou în stabilirea obiectivelor, în structurarea procesului propriu-zis, în alegerea strategiilor optime etc.; * caracter dinamic, deschis și flexibil, ce rezidă din faptul că principiile schimbării nu au nici caracter de permanență, nici un număr fix, ele modificându-se în funcție de cerințele contextului social
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
care indivizii doresc să se implice în promovarea schimbării; c) resursele necesare sau existente la nivel personal și organizațional. 2. Implementarea sau transpunerea în acțiuni concrete a măsurilor de reformă; 3. Instituționalizarea care reflectă măsura în care schimbarea a avut ecou; 4. Consecința care vizează efectele obținute în urma schimbării și care se reflectă în calitatea rezultatelor profesorilor, elevilor și organizației în ansamblu. Analizând majoritatea încercărilor de etapizare a schimbării organizaționale planificate constatăm că se poate vorbi de trei momente de bază
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
fiecărei școli sau a fiecărui individ în parte. Ceea ce se reproșează, în general, programelor de formare este tocmai caducitatea acestora, absența unor analize reale a nevoilor de formare, faptul că uneori abordează teme "la modă", dar care nu-și regăsesc ecoul în trebuințele reale ale școlilor și cadrelor didactice. Prin urmare, și la acest nivel devine operabilă strategia planificării conținutului activităților de formare. Considerăm că analiza nevoilor de formare a cadrelor didactice poate fi realizată atât din exterior, de către instituțiile acreditate
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
adevărate obstacole în procesul de formare, de armonizare a noilor cunoștințe cu cele anterior dobândite. La acestea se mai adaugă: stilul sociocognitiv care poate influența stilul de învățare, teama de eșec, știut fiind faptul că pentru adulți eșecul are un ecou și o semnificație mult mai puternice, fiind coroborate cu rolul și statutul acestora, imaginea de sine a formabilului etc. Aceste aspecte impun, în opinia noastră, evaluarea raportului dintre formator și formabili. Relația nu trebuie să fie structurată pe principiul superiorității
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
după clișee, rutine profesionale, nu reprezintă un mediu stimulativ pentru cei care doresc să se împlinească profesional, să-și demonstreze competențele. Implicarea în promovarea unui act educațional calitativ va fi pe măsura motivării personalului. Atunci când nevoile individuale nu-și găsesc ecoul în preocuparea școlii de a le satisface există tendința abandonării acesteia. Absența strategiilor schimbării se va reflecta și în "sănătatea" organizației școlare. Pentru construirea unui climat și a unei culturi organizaționale pozitive este nevoie de împărtășirea acelorași valori, de comunicare
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
casnice și educative, ce se repetă zi cu zi. Aparent nimic spectaculos, dar dacă s-ar cumula volumele zilnice de muncă și s-ar raporta la rezultatele finale obținute în timp, am constata că și cantitatea generală de muncă și ecoul realizărilor materne sunt cel puțin egale cu cele paterne, dar bărbații s-au obișnuit cu ele, iar femeile în superioritatea lor subconștientă, conciliantă, au acceptat "partea leului" pentru bărbați, spre liniștea și binele familiei. Mama (alături de tata) la 7 ani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
spun că, deși ad-hoc, a fost o acțiune reușită. Pelerina albastră pe care o luasem tot de la școală pentru caz de ploaie, pusă pe umerii popii și cădelnița înjghebată dintr-o cutie goală de conserve au asigurat ritualul obișnuit ... iar ecoul grozav al văii Bistrița din acea însorită dimineață de vară a amplificat vocea preotului și invariabilul meu "Doamne miluiește" încât a rezultat cea mai înălțătoare slujbă duminicală la care am participat vreodată. Despre acest lucru ne-am dat seama când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
toată răspunderea pe care o presupune. Am insistat asupra conjuncturilor de mai sus spre a convinge și a mă convinge că munca este singura calitate pe care mi-o atribui în activitatea mea ... și nici aceasta în întregime ..., ea fiind ecoul educației sănătoase a muncii primită de la lumea țărănească răzășească a părinților mei și a școlii copilăriei mele ..., restul fiind rezultanta unei succesiuni de întâmplări favorabile ... a hazardului ce poate hotărî drumul în viață al unui om. Cum să nu crezi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
cumpărate, cum spuneam, la plecarea din aeroportul moscovit, cu ultimele ruble. Nici n-au vrut să audă ... valizele ... să desfac valizele ... Când s-au convins ... toată pledoaria mea că probele de pământ sunt pentru teza de doctorat n-a avut ecou nici în fața copiilor ..., care, dezamăgiți, au plecat la culcare ... nici în fața soției ... care, și mai dezamăgită, s-a scuzat că nu are mâncare întrucât nu mi-am anunțat sosirea ... așa că am dormit pe sofa ... lângă valize ... nemâncat. Ultima mea deplasare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]