11,537 matches
-
om în Dumnezeu, să descifrăm misterul chipurilor care îl înconjoară pe omul contemporan 82. Această frumusețe pe care icoana ne‑o arată este adevăratul chip al omu‑ lui, acela la care el este chemat să devină; este chipul său pentru eterni tate, pentru că omul plin de Duh Sfânt este chemat să devină asemănător frumuse‑ ții înseși a lui Cristos, nu în fuziune, dar în comuniunea cea mai profundă. 7.2. Icoana‑artă sau obiect sacru? Nu s‑a urmărit niciodată ca
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
50 metri de la tambur și 119 metri de la sol, cu diametru interior de 41,47 metri), ca și volumul pe care îl exprimă, cu caracteristicile sale sculpturale proprii arhitecturii lui Michelangelo, îi conferă o siluetă care proiectată pe fondul orașului etern, îi atribuie un aspect ce pare să sublinieze ideea că este integrată într‑un ansamblu dăltuit dintr‑o rocă gigantică. Către sfârșitul vieții sale, Michelangelo, datorită faimei sale pe care o do‑ bândise prin lucrările executate, a mai realizat proiectele
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
teologia creștină cu prototipurile clasice. Frescele din capela Sixtină cuprind atât perfecțiunea formelor și ordinea divină reprezentate de exemplu în crearea lui Adam, una din frescele principale ale tavanului, cât și în imagi‑ nile contorsionate ale sufletelor duse spre pedepsele eterne, aflate în scena cataclismică a Judecății de Apoi care se află deasupra altarului. Interesant e că puțini artiști reușesc să redea gama de extaz spiritual și de suferință fizică, speranța mântuirii și remușcarea păcatului. Numai un artist adevărat care credea
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
misterioasa atmosferă a edificiului antic și transformându-ne în martorii dansului „inițiatic” al celor trei muze grațioase. La nivel conceptual, opțiunea pentru extinderea cadrului metric () corespunde intenției de a sugera dilatarea spațiului temporal, de a crea senzația opririi Timpului în loc, eterna aspirație a ființelor pământene. Cea de-a doua ipostaziere a motivului cromatic conduce la accentuarea afirmației inițiale (expunerea în octave), manifestând o tendință evidentă de expansiune spre zone tot mai îndepărtate (ambitus extins - fa contraoctavă - sol3). În mod evident animată
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
simplă descriere a acelei urne mortuare întruchipându-l pe zeul Osiris (divinitate a civilizației egiptene), ci se dorește a fi „scânteia” ce atrage după sine explorarea în taină a adâncurilor puterii de imaginație și de profundă simțire a auditorului. „Ascultăm” eterna întrebare despre marele mister al Vieții și al Morții, ce pare să-și mai caute încă răspunsul în Infinitul unei lumi transcendentale. Ceremonia antică învăluită într-un exotism ermetic așterne atmosfera calmă a unei tristeți mărturisite cu austeră demnitate. Aceeași
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
tulburării, a destrămării imaginii revelatoare. La nivel interpretativ, sunetul re din vârful acordului de încheiere necesită o subliniere dinamică suplimentară în scopul de a fi menținut prezent, ca o iluzie acustică, în auzul interior al auditorului, în momentul tăcerii „de după”. Eterna „interogație” despre condiția umană adresată imensității sterile a Timpului nu își află răspunsul într-o realitate sonoră, ci în vibrația și liniștea „de după” odată cu risipirea vieții invocate. Astfel, evitarea cadenței finale gest elocvent al acelui „cuvânt” debussyist rămas „nerostit” lasă
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
moment, a abandonat trupul și a predat morții ceea ce era muritor, pentru a arăta că trupul este muritor prin natură, dar după aceea, a sustras morții trupul muritor pentru a demonstra propria putere divină prin care a dovedit că viața eternă promisă de el era supremă morții. 57 d. rousseau, o.c., 87. 58 2Cor 5,16. 59 Ch. von SChönborn., Die Christus‑Ikone. Eine theologische Hinführung, Ed. Novalis, Schaffhausen 1984, 75. CaP. i. arTa CreșTină: imaginea și iCoana 35 Consecințele
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
om în Dumnezeu, să descifrăm misterul chipurilor care îl înconjoară pe omul contemporan 82. Această frumusețe pe care icoana ne‑o arată este adevăratul chip al omu‑ lui, acela la care el este chemat să devină; este chipul său pentru eterni tate, pentru că omul plin de Duh Sfânt este chemat să devină asemănător frumuse‑ ții înseși a lui Cristos, nu în fuziune, dar în comuniunea cea mai profundă. 7.2. Icoana‑artă sau obiect sacru? Nu s‑a urmărit niciodată ca
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
50 metri de la tambur și 119 metri de la sol, cu diametru interior de 41,47 metri), ca și volumul pe care îl exprimă, cu caracteristicile sale sculpturale proprii arhitecturii lui Michelangelo, îi conferă o siluetă care proiectată pe fondul orașului etern, îi atribuie un aspect ce pare să sublinieze ideea că este integrată într‑un ansamblu dăltuit dintr‑o rocă gigantică. Către sfârșitul vieții sale, Michelangelo, datorită faimei sale pe care o do‑ bândise prin lucrările executate, a mai realizat proiectele
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
teologia creștină cu prototipurile clasice. Frescele din capela Sixtină cuprind atât perfecțiunea formelor și ordinea divină reprezentate de exemplu în crearea lui Adam, una din frescele principale ale tavanului, cât și în imagi‑ nile contorsionate ale sufletelor duse spre pedepsele eterne, aflate în scena cataclismică a Judecății de Apoi care se află deasupra altarului. Interesant e că puțini artiști reușesc să redea gama de extaz spiritual și de suferință fizică, speranța mântuirii și remușcarea păcatului. Numai un artist adevărat care credea
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
calea la a evului minune. Fi-va oare dezlegarea celora nedezlegate? Fi-va visul omenirei grămădit într-o ființă? Fi-va brațul care șterge-a omenirei neputință Ori izvorul cel de taină a luminii-adevărate? Va putea să risipească cea neliniște eternă, Cea durere ce-i născută din puterea mărginită Și dorința fărde margini?... Lăsați vorba vă pripită, Mergeți regi spre închinare la născutul în tavernă. În tavernă?... -n umilință s-a născut dar adevărul? Și în fașe d-înjosire e-nfășat eternul
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
eternă, Cea durere ce-i născută din puterea mărginită Și dorința fărde margini?... Lăsați vorba vă pripită, Mergeți regi spre închinare la născutul în tavernă. În tavernă?... -n umilință s-a născut dar adevărul? Și în fașe d-înjosire e-nfășat eternul rege? Din durerea unui secol, din martiriul lumii ntrege Răsări o stea de pace, luminând lumea și cerul... Sarcini de-aur și de smirnă ei încarcă pe cămile Și pornesc în caravană după steaua plutitoare, Ce în aerul cel umed
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
opoziție cu acela care se vede constrâns să perceapă în personajele de pe scenă ființe reale. Corul tragediei primitive (sau cel al satirilor) trăiește într-un timp care îi este acordat sub sancțiunea mitului și a cultului. Satirul își duce viața eternă sub masca unei civilizații, rămânând mereu același, în ciuda generațiilor succesive sau a istoriei popoarelor. De aceea, raportul dintre el și omul-produs al culturii se aseamănă celui dintre muzica dionisiacă și civilizație, adică se anulează treptat. Corul aduce consolare durerii, conține
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
poate hotărî ce face pe drum, raportându-se la ceea ce cunoaște deja, la ceea ce a văzut. Uitarea provoacă suferință, la fel ca și rememorarea peste limite. A trăi din amintiri sau a trăi fără acestea sunt poli existențiali în legătură cu damnarea eternă. Folosim 7 până la 10% din capacitatea creierului nostru. În eventualitatea posibilității de a utiliza măcar 10% în plus, ar fi posibil să experimentăm numai o nebunie incurabilă, care să cadă în patologie. Dincolo de luminile raționale, susținute de autocontrol e gaura
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
și cu atât mai puțin impresionistă, ci e de sorginte românească, e o constantă a ethosului românesc, o vocație transmisă genetic, o calitate „etnopsihologică”, deși Eminescu lasă impresia tulburătoare că prefigurează aventura solară a impresionistului Claude Monet, atunci când spune „Nimic etern în tremurul sclipirii”. Balada Miorița, care are rădăcini precreștine, stă mărturie în ceea ce privește viziunea luminoasă asupra vieții și asupra morții a oamenilor din Carpați. Metaforele care deschid balada „picior de plai”, „gură de rai” sugerează un spațiu de lumină (vertical, terestru
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
sleeping bear”, un zeu al pământului. Am insistat asupra crizelor în adâncime și, mai ales, asupra momentelor creatoare ale diverselor tradiții, într-un cuvânt, am încercat să pun în lumină contribuțiile majore la istoria ideilor și credințelor religioase. În Mitul eternei reîntoarceri, scriitorul stabilește o ierarhie în care „l’uomo arcaico” este mult mai creativ decât „l’uomo moderno”, pentru că el are capacitatea de a regenera timpul: “Dezlănțuirea licenței, violarea tuturor interdicțiilor, coincidența tuturor contratiilor nu au altă intenție decât aceea
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
Iar pe piatra prăvălită, lângă marea ntunecată Stă Orfeu-cotul în reazim pe-a lui liră sfărămată ......................................................... De-ar fi aruncat în haos arfa-i de cântări umflată, Toată lumea după dânsa, de-al ei sunet atârnată, Ar fi curs în văi eterne, lin și-ncet ar fi căzut...”<ref id=”25”>Nicolaie Dabija, Pe urmele lui Orfeu, Editura Hyperion, Chișinău, 1990, p. 11</ref> Figura mitologică a lui Orfeu e controversată, e la limita dintre mit și legendă. Unii cercetători îl consideră
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
zi dul ce dă rî mă cu zgomot! Când cânta: o moarte se amînă și iarba se face mai verde... Cuvintelearar le ingîană ca și cum, de le-ar spune, le-ar pierde. Nemaiștiind în vechi lumine (o, îndoieli atîte cernu-l!)etern din urma-i, cine vine: Eurydice sau Infernul?!”(Nicolaie Dabija) Balada Miorița, prin ceea ce transmite, comunică, seamănă cu un poem orfic. Resemnarea în fața Destinului, dragostea pentru Natură, seninătatea cu care este întâmpinată moartea, aceasta venind ca o “mireasă”. “Nunta” ce
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
un dezechilibru interior din cauza faptului ca nu își putea găsi odihna. Aici este momentul când cele doua suflete ale sale sunt dezvăluite, moment capital al profilului acestuia: „Și iarăși se trezește în mine îndemnul Să zbor din nou, să beau eterna lui lumină În spate noaptea, înainte ziuna, Deasupra cerul, iar sub mine unda lină. Ah! Două suflete-s în mine! Cum se zbat în piept, să nu mai locuiască împreună! Unul de lume strâns mă ține încleștat Cu voluptate, celălalt
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
spectacolelor vieții. Contemplând clipa, Faust exclamă: „Rămâi, ești prea de tot frumoasă!”. Însă clipa nu putea fi oprită în loc deși Faust pare că ajunsese la punctul suprem al înnobilării firii sale setoase de universalizare. Invocarea Elenei va limpezi semnificațiile Frumosului etern și va dura cât spiritul faustic se va clarifica. Prin urmare clipa „elenică” pregătea saltul faustic către un ideal. Veștmântul și vălul Elenei, rămase în brațele lui Faust sugereaza nimic altceva decât dobândirea impulsului regenerării sale în vederea parcurgerii altor spații
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
faptul că s-a abătut la timp din fața capcanelor vieții, mai înainte ca „frumoasa clipă” să-l încătușeze. Mergând mai departe pe firul delicat al existenței goetheene, vom vedea cum, spre deosebire de eroul său faustic, poetul a rămas toată viața un etern îndrăgostit. În prima etapă a vieții, Goethe apare ca un individ cu o structură sufletească slab consolidată la fel ca și tabloul înfățișându l în chilia sa pe rebelul singuratic Faust. Goethe , prin existența sa și prin operă, nu a
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
semnului, dimensiunile timpului și ale spațiului. Eroul, înzestrat cu harul puterii absolute, călătorește într-un feeric spațiu lunar, creat prin voința sa demiurgică . „Eul uituc și deci neștiutor că este el însuși "vis al neființei", sau chiar "vis al vieții eterne", este impins de dorinta sa de eliberare la "energica lui afirmare, adică la dobandirea plenitudinii." Ruben, sub infatisarea linistita si blanda de dascal, este un Mefisto care nu-si dezvaluie intentiile demonice, dar se bucura nespus de faptul ca a
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
aspru, rezistent. „Eu stau uimit și palid... Mâna-mi involuntară Se mișcă tremurând pe coardele de fier, Ce caută-al meu suflet în acea sfântă oară De la tulburii creieri în van eu samă cer.” Arfa vijelioasă a durerii exprimă nucleul etern al eului, forța creației proiectată în imagini ascensionale: „Cântând pe a mea arfă sălbatecă, vibrândă, Am pus în ea o parte a sufletului meu. E partea cea mai bună. Mai pură și mai sfântă Ce într-o noapte albă, pe-
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
sterp și chiar pervers și crud. Zbuciumul inutil al lui Sandu și tristețea lui vine din superficialitatea de înțelegere și nuditatea seacă a inteligenței sale. Cultivat, inteligent, cazuist sentimental, masochist, torturat de dorința de a explica totul, ceea ce-l face etern nefericit în iubire, bărbatul se manifestă și în subconștient cu aceeași manie a analizei și autoanalizei: „Într-un colț Niki Mihail își rezimase capul pe gâtul de cocostârc și, în mijloc, mirii: domnul, rotofei (...) alături de Irina, dizgrațioasă în vălurile albe
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
cărții, un reprezentant având asupra sa toate scrisorile de acreditare.” <footnote Dana Dumitriu, Ambasadorii sau despre realismul psihologic, Editura Cartea românescă, București, 1976, p. 6 footnote> Romanul este epica unei psihologii masculine, de o extremă sensibilitate, alimentată mereu de prezența eternului feminin, în ipostaze succesive ale patimii, indiferenței, posesiunii, ipocriziei, simulării politicoase sau freneziei. Sandu este personajul- narator, omul matur, capabil de adorație, dornic de stabilitate și aflat într-un permanent provizorat al trăirilor interioare, datorită îndoielii, umilințelor, dorințelor și temerilor
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]