10,806 matches
-
Troțki să se stabilească în Norvegia. În 1940, când Norvegia a fost ocupată de trupele Germaniei Naziste, a ordonat vaselor norvegiene să navigheze către porturile aliaților iar ulterior a ocupat postul de Ministru al Afacerilor Externe al guvernului norvegian în exil. A fost ales în postul de Secretar General în urma unui compromis între marile puteri, iar în calitate de șef al organizației a obținut terenurile pe care se află actualul sediu ONU. A susținut înființarea Israelului și a Indoneziei și retragerea trupelor sovietice
Trygve Lie () [Corola-website/Science/304931_a_306260]
-
(în limba poloneză: "Proces szesnastu") a fost o înscenare judiciară a 16 lideri ai Statului Secret Polonez, în cadrul unui proices ținut la Moscova în 1945. În februarie 1945, Delegatul guvernului din exil, alături de cei mai importanți membri ai Consiliului Unității Naționale și de comandantul suprem al Armia Krajowa (Armatei Teritoriale), au fost invitați din partea lui Stalin de generalul sovietic Ivan Serov la negocieri asupra eventualei lor participării la un guvern provizoriu, care
Procesul celor șaisprezece () [Corola-website/Science/304935_a_306264]
-
presei străine și observatori din Regatul Unit și Statele Unite. Data procesului a fost aleasă cu grijă, în același timp fiind organizată o conferință pentru crearea unui guvern-marionetă susținut de sovietici. Imediat după răpirea liderilor din țară loiali guvernului polonez în exil, oficialii acestuia au protestat în scris la Washington și Londra, cerând eliberarea celor 16. La început, sovieticii au declarat că întregul caz este o dezinformare a „guvernului fascist polonez”. Când au recunoscut până la urmă că cei 16 se află în
Procesul celor șaisprezece () [Corola-website/Science/304935_a_306264]
-
de cei mai importanți conducători. Structurile sale organizatorice au fost rapid refăcute, dar nu și-au mai revenit niciodată după lovitura dată de sovietici. Pe 6 iunie 1945, englezii și americanii și-au retras sprijinul politic pentru guvernul polonez în exil. În Polonia, comuniștii locali, cu sprijunul sovietic, au trecut la vânarea altor lideri ai Statului Secret Polonez și ai Armatei Teritoriale, proces care a durat până în deceniul al șaptelea.
Procesul celor șaisprezece () [Corola-website/Science/304935_a_306264]
-
în Anglia, iar mii de polonezi au scăpat prin România, sau peste Marea Baltică și au continuat lupta. Numeroși polonezi au luat parte la luptele din Franța, din Anglia sau în alte operațiuni, altele decât cele ale armatei britanice. Guvernul în exil, cu sediul în Paris și mai târziu în Londra, a fost recunoscut de toate guvernele aliate. După ce Germania a atacat Uniunea Sovietică în 1941, guvernul polonez în exil a stabillit relații diplomatice cu URSS-ul, în ciuda rolului lui Stalin în
Istoria Poloniei (1939-1945) () [Corola-website/Science/304932_a_306261]
-
sau în alte operațiuni, altele decât cele ale armatei britanice. Guvernul în exil, cu sediul în Paris și mai târziu în Londra, a fost recunoscut de toate guvernele aliate. După ce Germania a atacat Uniunea Sovietică în 1941, guvernul polonez în exil a stabillit relații diplomatice cu URSS-ul, în ciuda rolului lui Stalin în dezmembrarea Poloniei. Sute de mii de soldați polonezi, care erau prizonieri în Uniunea Sovietică, deportați polonezi și civili aflați în lagărele de muncă din Siberia, au fost eliberați
Istoria Poloniei (1939-1945) () [Corola-website/Science/304932_a_306261]
-
și că aceștia fuseseră uciși cu arme de producție sovietice. Guvernul sovietic a afirmat că germanii au înscenat totul cu scopul de a produce disensiuni între aliați. Guvernele aliate au acceptat declarațiile sovietice din motive diplomatice, dar guvernul polonez în exil a refuzat să accepte explicațiile oficiale. Stalin a luat decizia de a îngheța relațiile cu guvernul polonez din Londra și a hotărât să sprijine comuniștii polonezi aflați în Uniunea Sovietică pentru a forma un guvern alternativă și o armată. În
Istoria Poloniei (1939-1945) () [Corola-website/Science/304932_a_306261]
-
în Uniunea Sovietică pentru a forma un guvern alternativă și o armată. În iuluie 1949, această armată, condusă de generalul Zygmunt Berling, avea 40.000 de membri. Printr-o conincidență nefericită, Sikorski, considerat de mulți cel mai talentat politician al exilului polonez, a murit într-un accident de avion lângă Gibraltar. S-au făcut numeroase supoziții cu privire la acest accident, care ar fi fost de fapt un atentat pus la cale de Stalin, de aliații deranjați de insistența cu care generalul polonez
Istoria Poloniei (1939-1945) () [Corola-website/Science/304932_a_306261]
-
făcut numeroase supoziții cu privire la acest accident, care ar fi fost de fapt un atentat pus la cale de Stalin, de aliații deranjați de insistența cu care generalul polonez se opunea cedării pretențiilor sovietice, sau chiar de anumite cercuri poloneze din exil. Lui Sikorski i-a urmat în fruntea guvernului din exil Stanisław Mikołajczyk. În 1943 și 1944, conducătorii aliaților, în mod special Winston Churchill, au încercat să aducă la masa tratativelor pe Stalin și pe liderii polonezilor din exil. Aceste eforturi
Istoria Poloniei (1939-1945) () [Corola-website/Science/304932_a_306261]
-
de fapt un atentat pus la cale de Stalin, de aliații deranjați de insistența cu care generalul polonez se opunea cedării pretențiilor sovietice, sau chiar de anumite cercuri poloneze din exil. Lui Sikorski i-a urmat în fruntea guvernului din exil Stanisław Mikołajczyk. În 1943 și 1944, conducătorii aliaților, în mod special Winston Churchill, au încercat să aducă la masa tratativelor pe Stalin și pe liderii polonezilor din exil. Aceste eforturi au eșuat din mai multe motive. Poate cel mai important
Istoria Poloniei (1939-1945) () [Corola-website/Science/304932_a_306261]
-
poloneze din exil. Lui Sikorski i-a urmat în fruntea guvernului din exil Stanisław Mikołajczyk. În 1943 și 1944, conducătorii aliaților, în mod special Winston Churchill, au încercat să aducă la masa tratativelor pe Stalin și pe liderii polonezilor din exil. Aceste eforturi au eșuat din mai multe motive. Poate cel mai important motiv era masacrul de la Katyn și soarta polonezilor dispăruți în Uniunea Sovietică, în închisori și lagărele de muncă ale Gulagului. Un alt motiv era chestiunea granițelor Poloniei postbelice
Istoria Poloniei (1939-1945) () [Corola-website/Science/304932_a_306261]
-
rămână în mâinile sovieticilor, iar polonezii să fie compensați cu teritorii cedate de Germania. Polonezii din occident conduși de Mikołajczyk, au refuzat această propunere, chiar și în condițiile în care Churchill amenința cu rupera relațiilor politice cu guvernul polonez în exil. Un al treilea motiv a fost insistența cu care Mikołajczyk cerea ca Stalin să se angajeze să nu impună un guvern comunist în Polonia postbelică. Problema fundamentală era aceea că liderii polonezi din exil doreau să păstreze independența țării lor
Istoria Poloniei (1939-1945) () [Corola-website/Science/304932_a_306261]
-
relațiilor politice cu guvernul polonez în exil. Un al treilea motiv a fost insistența cu care Mikołajczyk cerea ca Stalin să se angajeze să nu impună un guvern comunist în Polonia postbelică. Problema fundamentală era aceea că liderii polonezi din exil doreau să păstreze independența țării lor, în timp ce Stalin era hotărât să controleze total viitoarea Polonie. Polonezii au ajuns la concluzia că Statele Unite și Regatul Unit îl sprijină pe Stalin, nu pe ei, în rezolvarea celor trei chestiuni enumerate mai sus
Istoria Poloniei (1939-1945) () [Corola-website/Science/304932_a_306261]
-
lor, în timp ce Stalin era hotărât să controleze total viitoarea Polonie. Polonezii au ajuns la concluzia că Statele Unite și Regatul Unit îl sprijină pe Stalin, nu pe ei, în rezolvarea celor trei chestiuni enumerate mai sus. În 1944, guvernul polonez din exil considera că se află pe o poziție extrem de puternică, de vreme ce armata poloneză din occident contribuia din plin la succesul operațiunilor aliate. În mai, Corpul de armată de sub comanda generalului Władysław Anders s-a distins în luptele pentru cucerirea mânăstirii-fortăreață de la
Istoria Poloniei (1939-1945) () [Corola-website/Science/304932_a_306261]
-
bătălia de la Falaise, iar, în septembrie, Brigada poloneză de parașutiști comandată de generalul Stanisław Sosabowski a luptat cu dârzenie în bătălia de la Arnhem. În același timp însă, Armata Roșie intra în Polonia, sovieticii înăsprindu-și poziția față de guvernul polonez în exil la Londra, Stalin pretinzând acum nu numai recunoașterea liniei Curzon ca viitoare frontieră, dar cerând și demisia din guvernul lui Mikołajczyk a tuturor persoanelor ostile Uniunii Sovietice, inclusiv a președintelui Władysław Raczkiewicz. Rezistența poloneză fața de ocupația germană a început
Istoria Poloniei (1939-1945) () [Corola-website/Science/304932_a_306261]
-
inclusiv a președintelui Władysław Raczkiewicz. Rezistența poloneză fața de ocupația germană a început aproape imediat după declanșarea invaziei, deși relieful țării oferea puține posibilități pentru ducerea cu succes a luptelor de guerilă. Armia Krajowa (Armata Teritorială), loială guvernului polonez în exil la Londra, constituită în brațul înarmat al Statului Secret Polonez, a fost formată dintr-un număr de grupuri mai mici în 1942. Din 1943, Armia Krajowa a intrat în competiție cu Armia Ludowa (Armata Populară) sprijinită de URSS și controlată
Istoria Poloniei (1939-1945) () [Corola-website/Science/304932_a_306261]
-
codificat Operațiunea Furtuna și a început să fie pus în practică la sfârșitul anului 1943. Cele mai cunoscute acțiuni au fost Operațiunea Ostra Brama și Insurecția din Varșovia. În august 1944, în timp ce Armata Roșie se apropia de Varșovia, guvernul în exil a cerut Armatei Teritoriale să declanșeze insurecția în oraș, astfel încât să elibereze orașul și să prevină preluarea puterii de către comuniști. Armata Teritorială, aflată sub conducerea lui Tadeusz Bór-Komorowski, a declanșat Insurecția din Varșovia. Forțele sovietice se aflau la mai puțin
Istoria Poloniei (1939-1945) () [Corola-website/Science/304932_a_306261]
-
de soldați, cei mai mulți înarmați cu arme ușoare de infanterie, care au luptat împotriva armateri regulate germane și a trupelor SS. Bór-Komorowski a sperat că oamenii săi pot prelua controlul asupra Varșoviei și pot să apere capitala până la reîntoarcerea guvernului în exil la Londra. După 63 de zile de lupte foarte sângeroase, orașul a fost transformat în ruine, iar represaliile germane au fost cumplite. După capitularea lui Bór-Komorowski, luptătorii Armatei Teritoriale au fost tratați de germani ca prizonieri de război, dar polupația
Istoria Poloniei (1939-1945) () [Corola-website/Science/304932_a_306261]
-
Polski Komitet Wyzwolenia Narodowego)" în frunte cu Bolesław Bierut, având susținerea comuniștilor, a fost instalat de sovietici la Lublin, primul oraș polonez important eliberat de sub ocupația nazistă, și a început să preia treptat administrația țării, odată cu retragerea germanilor. Guvernul în exil de la Londra nu putea miza decât pe Armata Teritorială. De aceea, guvernul în exil a stabilit că dacă Armata Teritorială trebuie să colaboreze cu Armata Roșie la nivel tactic, în schimb, autoritățile clandestine ale Statului Secret Polonez trebuiau să preia
Istoria Poloniei (1939-1945) () [Corola-website/Science/304932_a_306261]
-
instalat de sovietici la Lublin, primul oraș polonez important eliberat de sub ocupația nazistă, și a început să preia treptat administrația țării, odată cu retragerea germanilor. Guvernul în exil de la Londra nu putea miza decât pe Armata Teritorială. De aceea, guvernul în exil a stabilit că dacă Armata Teritorială trebuie să colaboreze cu Armata Roșie la nivel tactic, în schimb, autoritățile clandestine ale Statului Secret Polonez trebuiau să preia puterea în zonele controlate de Aliați (vedeți Operațiunea Furtuna) pentru a preveni posibilitatea ca
Istoria Poloniei (1939-1945) () [Corola-website/Science/304932_a_306261]
-
aveau să devină cunoscute ca Teritoriile redobândite). Stalin era hotărât să facă în așa fel ca noul guvern comunist să fie unul de factură comunistă și prin acesta să controleze țara. El a înăsprit tonul în relatiile cu guvernul în exil la Londra, dar, pentru a păstra bunele relații cu Roosevelt și Churchill, a fost de acord la Ialta ca la Varșovia să se formeze un guvern de coaliție. Premierul guvernului polonez în exil, Stanisław Mikołajczyk, a demisionat și, împreună cu alți
Istoria Poloniei (1939-1945) () [Corola-website/Science/304932_a_306261]
-
înăsprit tonul în relatiile cu guvernul în exil la Londra, dar, pentru a păstra bunele relații cu Roosevelt și Churchill, a fost de acord la Ialta ca la Varșovia să se formeze un guvern de coaliție. Premierul guvernului polonez în exil, Stanisław Mikołajczyk, a demisionat și, împreună cu alți câțiva lideri ai exilului, s-au întors în țară, la Lublin, unde guvernul provizoriu controlat de comuniști își stabilise sediul temporar. Acest guvern era condus de socialistul Edward Osóbka-Morawski, dar comuniștii ocupau posturile
Istoria Poloniei (1939-1945) () [Corola-website/Science/304932_a_306261]
-
pentru a păstra bunele relații cu Roosevelt și Churchill, a fost de acord la Ialta ca la Varșovia să se formeze un guvern de coaliție. Premierul guvernului polonez în exil, Stanisław Mikołajczyk, a demisionat și, împreună cu alți câțiva lideri ai exilului, s-au întors în țară, la Lublin, unde guvernul provizoriu controlat de comuniști își stabilise sediul temporar. Acest guvern era condus de socialistul Edward Osóbka-Morawski, dar comuniștii ocupau posturile cheie ai cabinetului. Acest guvern a fost recunoscut de Aliați în
Istoria Poloniei (1939-1945) () [Corola-website/Science/304932_a_306261]
-
acceptat cu greu declanșarea unei noi conflagrații, dar și de o bună parte a clasei politice occidentale, mult mai interesată de refacerea economiilor apusene secătuite de război, decât de soarte țărilor est-europene. Mikołajczyk și colegii săi din guvernul polonez în exil au insistat pentru menținerea neschimbată a granițelor poloneze interblelice, sau măcar pentru schimbări teritoriale limitate, aceasta fiind o poziție imposibil de apărat în practică, deoarece sovieticii controlau teritoriul în chestiune, zona fiind deja promisă lui Stalin de Churchill și Roosevelt
Istoria Poloniei (1939-1945) () [Corola-website/Science/304932_a_306261]
-
granițelor poloneze interblelice, sau măcar pentru schimbări teritoriale limitate, aceasta fiind o poziție imposibil de apărat în practică, deoarece sovieticii controlau teritoriul în chestiune, zona fiind deja promisă lui Stalin de Churchill și Roosevelt încă din 1943. Refuzul guvernului în exil de a accepta noua graniță răsăriteană i-a iritat pe aliați, în mod special pe Churchill, care a devenit mult mai puțin dornic să se opună propunerilor lui Stalin cu privire la compozitia noului guvern postbelic al Poloniei. Până în cele din urmă
Istoria Poloniei (1939-1945) () [Corola-website/Science/304932_a_306261]