51,240 matches
-
numește frecvență fundamentală iar ν1, ν2 . . , νn armonice superioare . Se observă că νf =nνn-1 adică frecvența fundamentală este un multiplu întreg al frecvenței armonicelor superioare. Aceste armonice formează o serie armonică. Se observă ușor că pentru n = 1 se obține frecvența νf adică frecvența sunetului fundamental, pentru n = 2 se obține a doua armonică pentru n = 3 — a treia armonică ș.a.m.d. Fiecare dintre frecvențele relației de sus corespunde la un mod normal de mișcare. Aceasta înseamnă că fiecare particulă
ACUSTICÃ MUZICALÃ. In: Acustică muzicală by Aurora Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/343_a_615]
-
iar ν1, ν2 . . , νn armonice superioare . Se observă că νf =nνn-1 adică frecvența fundamentală este un multiplu întreg al frecvenței armonicelor superioare. Aceste armonice formează o serie armonică. Se observă ușor că pentru n = 1 se obține frecvența νf adică frecvența sunetului fundamental, pentru n = 2 se obține a doua armonică pentru n = 3 — a treia armonică ș.a.m.d. Fiecare dintre frecvențele relației de sus corespunde la un mod normal de mișcare. Aceasta înseamnă că fiecare particulă a coardei se
ACUSTICÃ MUZICALÃ. In: Acustică muzicală by Aurora Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/343_a_615]
-
Aceste armonice formează o serie armonică. Se observă ușor că pentru n = 1 se obține frecvența νf adică frecvența sunetului fundamental, pentru n = 2 se obține a doua armonică pentru n = 3 — a treia armonică ș.a.m.d. Fiecare dintre frecvențele relației de sus corespunde la un mod normal de mișcare. Aceasta înseamnă că fiecare particulă a coardei se mișcă sinusoidal, toate particulele având aceeași frecvență de oscilație. Din cele de mai sus reiese că există o infinitate de moduri normale
ACUSTICÃ MUZICALÃ. In: Acustică muzicală by Aurora Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/343_a_615]
-
obține a doua armonică pentru n = 3 — a treia armonică ș.a.m.d. Fiecare dintre frecvențele relației de sus corespunde la un mod normal de mișcare. Aceasta înseamnă că fiecare particulă a coardei se mișcă sinusoidal, toate particulele având aceeași frecvență de oscilație. Din cele de mai sus reiese că există o infinitate de moduri normale, fiecărui mod normal corespunzându-i o frecvență caracteristică. Comparând coarda vibrantă cu un oscilator armonic simplu, format dintr-un resort elastic fixat la o extremitate
ACUSTICÃ MUZICALÃ. In: Acustică muzicală by Aurora Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/343_a_615]
-
mod normal de mișcare. Aceasta înseamnă că fiecare particulă a coardei se mișcă sinusoidal, toate particulele având aceeași frecvență de oscilație. Din cele de mai sus reiese că există o infinitate de moduri normale, fiecărui mod normal corespunzându-i o frecvență caracteristică. Comparând coarda vibrantă cu un oscilator armonic simplu, format dintr-un resort elastic fixat la o extremitate, la cealaltă extremitate punând un corp de masă m, constatăm o deosebire fundamentală, acesta din urmă având numai un singur mod normal
ACUSTICÃ MUZICALÃ. In: Acustică muzicală by Aurora Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/343_a_615]
-
cu un oscilator armonic simplu, format dintr-un resort elastic fixat la o extremitate, la cealaltă extremitate punând un corp de masă m, constatăm o deosebire fundamentală, acesta din urmă având numai un singur mod normal și deci o singură frecvență. Să presupunem că scoatem coarda vibrantă din poziția de echilibru, astfel ca deformarea ei să corespundă uneia intre armonice, după care o lăsăm liberă. Evident, coarda va vibra cu frecvența armonicii 16 respective pro-ducând un sunet, cu această frecvență, care
ACUSTICÃ MUZICALÃ. In: Acustică muzicală by Aurora Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/343_a_615]
-
având numai un singur mod normal și deci o singură frecvență. Să presupunem că scoatem coarda vibrantă din poziția de echilibru, astfel ca deformarea ei să corespundă uneia intre armonice, după care o lăsăm liberă. Evident, coarda va vibra cu frecvența armonicii 16 respective pro-ducând un sunet, cu această frecvență, care se propagă în mediul ambiant. în momentul când se lovește o coardă de țambal sau pian, vibrația acesteia, care se propagă, cuprinde pe lângă frecvența fundamentală și o serie de frecvențe
ACUSTICÃ MUZICALÃ. In: Acustică muzicală by Aurora Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/343_a_615]
-
singură frecvență. Să presupunem că scoatem coarda vibrantă din poziția de echilibru, astfel ca deformarea ei să corespundă uneia intre armonice, după care o lăsăm liberă. Evident, coarda va vibra cu frecvența armonicii 16 respective pro-ducând un sunet, cu această frecvență, care se propagă în mediul ambiant. în momentul când se lovește o coardă de țambal sau pian, vibrația acesteia, care se propagă, cuprinde pe lângă frecvența fundamentală și o serie de frecvențe corespunzătoare armonicelor superioare. Se spune că în acest caz
ACUSTICÃ MUZICALÃ. In: Acustică muzicală by Aurora Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/343_a_615]
-
liberă. Evident, coarda va vibra cu frecvența armonicii 16 respective pro-ducând un sunet, cu această frecvență, care se propagă în mediul ambiant. în momentul când se lovește o coardă de țambal sau pian, vibrația acesteia, care se propagă, cuprinde pe lângă frecvența fundamentală și o serie de frecvențe corespunzătoare armonicelor superioare. Se spune că în acest caz are loc o suprapunere (superpoziție) de moduri normale, ceea ce înseamnă că, simultan, coexista mai multe moduri de mișcare și frecvențe, iar deplasarea unui punct al
ACUSTICÃ MUZICALÃ. In: Acustică muzicală by Aurora Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/343_a_615]
-
frecvența armonicii 16 respective pro-ducând un sunet, cu această frecvență, care se propagă în mediul ambiant. în momentul când se lovește o coardă de țambal sau pian, vibrația acesteia, care se propagă, cuprinde pe lângă frecvența fundamentală și o serie de frecvențe corespunzătoare armonicelor superioare. Se spune că în acest caz are loc o suprapunere (superpoziție) de moduri normale, ceea ce înseamnă că, simultan, coexista mai multe moduri de mișcare și frecvențe, iar deplasarea unui punct al corzii este dată de suma deplasărilor
ACUSTICÃ MUZICALÃ. In: Acustică muzicală by Aurora Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/343_a_615]
-
care se propagă, cuprinde pe lângă frecvența fundamentală și o serie de frecvențe corespunzătoare armonicelor superioare. Se spune că în acest caz are loc o suprapunere (superpoziție) de moduri normale, ceea ce înseamnă că, simultan, coexista mai multe moduri de mișcare și frecvențe, iar deplasarea unui punct al corzii este dată de suma deplasărilor care se asociază modurilor individuale. II.5.2. Tuburi sonore. Prin tub sonor înțelegem un tub cu pereți rigizi, care produce sunete dacă aerul din el este făcut să
ACUSTICÃ MUZICALÃ. In: Acustică muzicală by Aurora Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/343_a_615]
-
poate fi considerat ca un mediu mai puțin dens, la ambele capete trebuie să avem ventru și deci condiția de rezonanță este ca lungimea tubului să fie egală cu un număr întreg de λ/2 . S-a și dovedit că frecvența sunetului produs de vibrația aerului dintr-un tub sonor depinde numai de lungimea acestuia. Ea nu va depinde de forma axei tubului, de diametrul tubului sau de materialul din care sunt confecționați pereții (cel puțin dacă sunt suficient de groși
ACUSTICÃ MUZICALÃ. In: Acustică muzicală by Aurora Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/343_a_615]
-
ceva mai departe, în mediul exterior. În acest fel, apare o mărire aparentă ∆l a lungimii geometrice a tubului. Pentru un tub deschis, cu o secțiune circulară de diametru d, Helmholtz a arătat că putem lua ∆l = 0,41 d. Frecvența sunetui emis va fi dată atunci tot de relația de sus, în care în loc de l, vom pune l' = l + ∆l . II.5.3. Vergi, bare si diapazoane Vergile sau barele pot vibra longitudinal și transversal. În muzică sunt utilizate numai
ACUSTICÃ MUZICALÃ. In: Acustică muzicală by Aurora Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/343_a_615]
-
sunete. Ca și coardele și coloanele de aer din tuburile sonore, barele pot forma unde staționare cu un număr variabil de ventre și noduri, adică pot vibra și parțial, pe porțiuni. Ca atare, și ele vor produce sunete parțiale, cu frecvențe mai mari decât ale sunetului fundamental (care, ca de obicei, corespunde vibrației lungimii totale a corpului sonor). Cu cât se formează mai multe grupuri de ventre-noduri, cu atât se obțin mai multe sunete parțiale, de frecvență crescătoare. Dacă lungimea instrumentului
ACUSTICÃ MUZICALÃ. In: Acustică muzicală by Aurora Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/343_a_615]
-
produce sunete parțiale, cu frecvențe mai mari decât ale sunetului fundamental (care, ca de obicei, corespunde vibrației lungimii totale a corpului sonor). Cu cât se formează mai multe grupuri de ventre-noduri, cu atât se obțin mai multe sunete parțiale, de frecvență crescătoare. Dacă lungimea instrumentului este mare față de grosime, parțialele înalte au intensitate mare, de unde sunete stridente și uneori chiar țipătoare. Cea mai simplă formă de vibrație a unei vergele încastrate la un capăt este cea schițată în fig.4. La
ACUSTICÃ MUZICALÃ. In: Acustică muzicală by Aurora Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/343_a_615]
-
ventru de amplitudine, iar la cel fix un nod. Pe acest principiu funcționează mult populara drâmbă (sau drâng), instrument primitiv întâlnit în toată Europa și Asia. In cazul vergilor, plăcilor și membranelor, sunetele parțiale nu mai sunt sunete armonice, deoarece frecvențele lor nu se mai succed după regula acestora din urmă. În practică, vibrațiile vergelelor sunt folosite în binecunoscutul diapazon, ca și în așa-numitul „trianglu", o lungă bară de oțel îndoită în forma unui triunghi echilateral , acționat cu ajutorul unei baghete
ACUSTICÃ MUZICALÃ. In: Acustică muzicală by Aurora Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/343_a_615]
-
diapazonul poate fi considerat ca un instrument cu caracter muzical. Cu o serie de diapazoane construite cromatic se pot executa melodii ca la xilofon. Pentru laboratoarele de acustică și pentru alte scopuri se construiesc diapazoane într-o largă gamă de frecvențe, de la câțiva hertzi până la 90 000 Hz, deci cu mult în afara câmpului sonor audibil. Diapazonul a fost inventat în 1711 de John Shore, trompetist la curtea regelui George al Angliei. A trecut repede la Paris, adică într-un loc unde
ACUSTICÃ MUZICALÃ. In: Acustică muzicală by Aurora Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/343_a_615]
-
a da mai multă strălucire sonorității instrumentelor muzicale și în special celor de alamă. Un scop asemănător îl urmăresc chiar astăzi unii dirijori de cor „a cappella", când dau cântăreților un ton mai înalt decât cel scris în partitură. Variația frecvenței a putut fi constatată examinând diapazoanele din muzee și acordarea orgilor, adică măsurând lungimea de vibra-ție a coloanelor de aer din tuburile unor orgi construite în cursul secolelor și păstrate fără modificări. Acest mod de determinare a frecvenței are importanță
ACUSTICÃ MUZICALÃ. In: Acustică muzicală by Aurora Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/343_a_615]
-
partitură. Variația frecvenței a putut fi constatată examinând diapazoanele din muzee și acordarea orgilor, adică măsurând lungimea de vibra-ție a coloanelor de aer din tuburile unor orgi construite în cursul secolelor și păstrate fără modificări. Acest mod de determinare a frecvenței are importanță cu deosebire în cazul orgilor anterioare sec. XVIII. Reglementările în acest domeniu au fost impuse nu numai pentru a frâna creșterea continuă a frecvenței-etalon, dar și pentru a favoriza circulația dintr-o țară în alta a instrumentelor muzicale
ACUSTICÃ MUZICALÃ. In: Acustică muzicală by Aurora Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/343_a_615]
-
continuă a frecvenței-etalon, dar și pentru a favoriza circulația dintr-o țară în alta a instrumentelor muzicale cu sunet fix și utilizarea lor în ansambluri. Prima reglementare datează din 1834. Au urmat altele, în 1858, 1859, 1885, 1939 și 1951. Frecvența este marcată pe unul din brațe, de obicei cu 440 (Germania) și mai rar cu 880 (Franța). Câtă vreme diapazonul dă un sunet slab, netimbrat, dar atât de bine determinat încât poate servi ca etalon sonor, trianglul dă un sunet
ACUSTICÃ MUZICALÃ. In: Acustică muzicală by Aurora Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/343_a_615]
-
uitatul eufoniu al lui Chladni. II.5.4. Plăci sonore. Talgerele sau cinelele sunt exemple tipice de plăci utilizate pentru a da sunete prin lovire sau, mai precis, în cazul de față, prin „întrelovire". Vibrațiile obținute sunt complicate, astfel că frecvențele plăcilor nu mai pot fi stabilite prin formule simple ca acelea ale coardelor sau tuburilor. Poziția nodurilor și a ventrelor se determină practic fixând placa în centrul ei pe un suport rigid și presărând pe ea un praf foarte fin
ACUSTICÃ MUZICALÃ. In: Acustică muzicală by Aurora Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/343_a_615]
-
nisipul sau licopodiul adunat din zonele agitate de vibrații se numesc „figurile lui Chladni", după numele celui care le-a descoperit în 1787. Analiza sunetelor emise de plăci arată că parțialele lor nu sunt nici ele multipli întregi ai unor frecvențe fundamentale, deci nu stau în rapoarte numerice simple cu acestea. Gongul este o placă circulară de bronz dur (cum e și cel de clopote), suspendată de obicei în două puncte. Ca și talgerele, emite sunete parțiale intense, la fel de discordante între
ACUSTICÃ MUZICALÃ. In: Acustică muzicală by Aurora Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/343_a_615]
-
aceasta se formează unde staționare caracterizate prin puncte în care amplitudinea de oscilație este nulă (noduri) și puncte în care amplitudinea de oscilație este maximă (ventre). Și în cazul membranei se formează unde staționare, fiecare dintre ele având o anumită frecvență naturală, cea mai joasă frecvență fiind frecventa modului fundamental. Celelalte frecvențe sunt frecventele modurilor superioare. Aproape totdeauna în timpul vibrației unei membrane coexistă mai multe moduri. În figura de mai jos (a) se arată liniile în cazul frecvenței fundamentale νf (a
ACUSTICÃ MUZICALÃ. In: Acustică muzicală by Aurora Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/343_a_615]
-
caracterizate prin puncte în care amplitudinea de oscilație este nulă (noduri) și puncte în care amplitudinea de oscilație este maximă (ventre). Și în cazul membranei se formează unde staționare, fiecare dintre ele având o anumită frecvență naturală, cea mai joasă frecvență fiind frecventa modului fundamental. Celelalte frecvențe sunt frecventele modurilor superioare. Aproape totdeauna în timpul vibrației unei membrane coexistă mai multe moduri. În figura de mai jos (a) se arată liniile în cazul frecvenței fundamentale νf (a modului fundamental), iar în figurile
ACUSTICÃ MUZICALÃ. In: Acustică muzicală by Aurora Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/343_a_615]
-
de oscilație este nulă (noduri) și puncte în care amplitudinea de oscilație este maximă (ventre). Și în cazul membranei se formează unde staționare, fiecare dintre ele având o anumită frecvență naturală, cea mai joasă frecvență fiind frecventa modului fundamental. Celelalte frecvențe sunt frecventele modurilor superioare. Aproape totdeauna în timpul vibrației unei membrane coexistă mai multe moduri. În figura de mai jos (a) se arată liniile în cazul frecvenței fundamentale νf (a modului fundamental), iar în figurile b, c, d, e, f, frecvența
ACUSTICÃ MUZICALÃ. In: Acustică muzicală by Aurora Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/343_a_615]