10,678 matches
-
această perioadă, se îndrăgostește de o tânără lenjereasă, Antoinette Champion, cu care se căsătorește fără acordul tatălui. Ca urmare a întâlnirii sale cu Rousseau, Diderot se apucă de scris. La început traducător, se întâlnește, de asemenea, cu Condillac. Pe măsură ce își hrănește spiritul, gândirea sa se îndreaptă spre ateism. Deja, odată cu "Cugetări filosofice", în 1746, tinde spre noțiunea de deism și de religie naturală. Această primă lucrare este condamnată. Atunci când scrie "Scrisoare despre orbi", ultima etapă către ateism este străbătută. Astfel, Diderot
Denis Diderot () [Corola-website/Science/298727_a_300056]
-
cinstit, ca fermier sau muncitor. Un exemplu al acestei filozofii a fost detaliat în povestea populară "„Doi bătrâni”". Astfel, pentru a sluji din tot sufletul divinitatea, mai degrabă decât de a pleca în pelerinaj la Ierusalim, este important să îi hrănești pe cei flămânzi, să duci o viață simplă și onestă lucrând pământul. În ultimii ani, Tolstoi, în dorința de a aprofunda educația populației cu privirea la filozofia sa, l-a ales ca partener pe Certkov. Foarte asemănător cu Tolstoi, Certkov
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
alungat. Se face nevăzut și se refugiază la Milano, dar acolo, de asemenea, arienii domină și Martin este din nou izgonit. Împreună cu un preot, el își găsește adăpost pe o insulă pustie, Gallinara, nu departe de portul Albenga, unde se hrănește cu rădăcini și ierburi sălbatice. Martin se otrăvește cu spânz și este cât pe ce să moară. În 360, cu canoanele sinodului de la Niceea, trinitarii își recâștigă definitiv influența politică, iar Ilarie se întoarce la episcopia lui. Martin este informat
Martin de Tours () [Corola-website/Science/299681_a_301010]
-
care era în inundație, s-a ridicat și a purtat ușor coșul în care erau gemenii în aval. Romulus și Remus sunt salvați de către zeul râurilor, Tiberinus, care îi plasează pe Dealul Palatin. Acolo, sunt îngrijiți de către o lupoaică și hrăniți de o ciocănitoare sub un smochin, două animale sacre pentru Marte. Romulus și Remus sunt apoi descoperiți de către Faustulus, un păstor al lui Amulius, care duce copiii la casa sa. Faustulus și soția sa, Acca Larentia, cresc băieții ca și cum ar
Romulus și Remus () [Corola-website/Science/299706_a_301035]
-
Pisica sălbatică ("Felis silvestris"), numită și mâță sălbatică, mârtan sălbatic sau cotoi sălbatic, este o felină mică, nativă Europei, părții vestice a Asiei și Africii. Specia este carnivoră și se hrănește cu mamifere mici precum rozătoare, pasări și alte animale de mărime asemănatoare. Se disting câteva subspecii răspândite în regiuni diferite. Pisica de casă ("Felis silvestris catus") este inclusă în aceeași specie. Toate pisicile domestice provin din subspecia nord-africană - Pisica sălbatică
Pisică sălbatică () [Corola-website/Science/299719_a_301048]
-
toate acestea, densitatea acestor păsări poate fi mult mai mare, dacă există hrană suficientă. Ca și populațiile de vulpi și pisici sălbatice și populația de bufnițe depinde direct de populațiile de rozătoare (șoareci, șobolani, iepuri, bizami etc). La nevoie se hrănește și cu insecte. Răspândită în Eurasia și nordul Africii, buha se găsește la noi mai ales în Lunca Dunării și zonele de câmpie, mai bogate în rozătoare. Superstițiile occidentale au atribuit bufniței și celorlalți reprezentanți ai ordinului Strigiformes tot felul
Bufniță () [Corola-website/Science/299721_a_301050]
-
anterioară fiind vizibile dungi în nuanțe de alb combinat cu negru sau galben. Are aripile lungi, iar coada și picioarele sunt scurte. Ghearele puternice îi sunt necesare pentru a se agăța bine pe crengile copacilor și pentru a vâna. Se hrănește cu șoareci, crabi, broaște, lilieci mici, insecte sau chiar iepuri. Deși această pasăre și-a atras un renume negativ din cauza sunetului lugubru, asemănător cu un vaiet, ea este foarte folositoare, vânând într-un an aproximativ 10 000 de șoareci care
Bufniță () [Corola-website/Science/299721_a_301050]
-
din cauza problemelor cu dantura. Profesorul a studiat fracturi de dinți și la alte animale preistorice, precum și la speciile de acum de lei, tigri, leoparzi și lupi. Se pare că mamiferele străvechi de dimensiuni mari, își rupeau deseori dinții atunci când se hrăneau, în special pentru că spărgeau oasele prăzii. Animalele din zilele noastre preferă în schimb să smulgă carnea, evitând oasele. Înainte de această cercetare, nu se știa dacă lupii gri din Alaska sau din alte zone ale globului erau descendenți direct ai lupilor
Lup cenușiu () [Corola-website/Science/299707_a_301036]
-
europene, s-a impus încă din cele mai vechi timpuri. El a fost primit ca simbol de daci, de licaoni și de alte popoare antice, chiar și romanii avându-l ca semn al începuturilor lor (legenda lupoaicei ce i-a hrănit pe Romulus și Remus). În munții din Transilvania mai trăiesc lupi în număr mare, fapt ce a dat naștere numeroaselor legende despre oameni-lupi. La români există o veche tradiție în ceea ce privește lupul, privit cu teamă și admirație. În unele zone, ca
Lup cenușiu () [Corola-website/Science/299707_a_301036]
-
În apropierea așezărilor omenești se transformă în fiare de temut, atacând atunci când sunt înfometați și mamifere mari. Urșii sunt animale omnivore în sensul cel mai strict al cuvântului, hrana fiind de origine atât animală, cât și vegetală. Pot să se hrănească timp îndelungat exclusiv cu vegetale, cu fructe de toate felurile, boabe, semințe, grăunțe de cereale, rădăcini, frunze, ierburi suculente, muguri de arbori și miere de albine. După trecerea peste iarnă mănîncă o serie de ierburi, rădăcini, mușchi de pământ și
Urs () [Corola-website/Science/299725_a_301054]
-
muguri de arbori și miere de albine. După trecerea peste iarnă mănîncă o serie de ierburi, rădăcini, mușchi de pământ și furnici, toate cu efecte laxative. În tinerețe urșii sunt probabil numai erbivori, iar unele specii și mai târziu se hrănesc mai bucuros cu vegetale decât cu carne. Dintre animale mănâncă tot ce pot prinde: pești, foci, cerbi, mamifere mici, păsări, ouă de păsări, insecte și chiar cadavre care încă n-au intrat în putrefacție. Reproducerea are loc o singură dată
Urs () [Corola-website/Science/299725_a_301054]
-
a extins, fiind întâlnit sporadic în întreaga țară. Face parte din familia Canidae, alături de lup, vulpe, șacal etc. Lungimea corpului este de 60-90 cm, coada de 15-25 cm și poate ajunge până la 10 kg. Este un animal omnivor, putându-se hrăni cu fructe și plante de apă, deși preferă o alimentație carnivoră, cuprinzând broaște, insecte acvatice, șoareci, bizami, păsări și ouăle acestora etc. Este un animal de amurg și noapte, aparițiile diurne fiind întâmplătoare. Blana are o culoare între gălbui-roșcat și
Câine enot () [Corola-website/Science/299710_a_301039]
-
ficat (varză crudă sub formă de cataplasme) și ulcerului gastric. Varza albă acționează ca laxativ, vitaminizant (pentru pacienții care se refac după o perioadă în care au zăcut) și ajută la prelungirea vieții (vitamina A conținută în varză întârzie îmbătrânirea, hrănind țesuturile). Varza albă poate fi consumată ca varză murată, și în acest caz constituie un remediu excelent în tratarea alcoolismului, întărirea gingiilor și tratarea infecțiilor intestinale; ceai de varză: acesta ajută la vindecarea bronșitelor cronice, dar și la tratarea diareei
Varză () [Corola-website/Science/299085_a_300414]
-
romanțelor” s- a dezvoltat ca reacție atât la trivializări, cât și la “romanțele” multi-volum. Povești precum "Nemaipomenitele peripeții ale neînfricatului cavaler Amadis de Gaula" "(Amadis de Gaula)" și-au condus cititorii în lumi de vise despre cavaleri și i-au hrănit cu idealuri despre trecut, pe care nimeni nu le mai putea însufleți, după cum se plângeau critici. Autorii italieni, cum ar fi Machavelli, au fost printre cei care au adus romanul la un nou format: deși rămânea o poveste cu intrigă
Istoria romanului european () [Corola-website/Science/299178_a_300507]
-
calului s-a realizat pe baza studiului fosilelor. Strămoșul îndepărtat al calului, "Propalaeotherium", era un animal de mărimea unui câine, având mai multe degete la picioare decât calul actual (care are numai unul, celelalte fiind atrofiate), ce trăia în păduri, hrănindu-se cu frunze. Într-o perioadă de timp de aproximativ 50 de milioane de ani, calul devine animalul erbivor, cu forma și mărimea din zilele noastre, atrofierea degetelor de la picioare fiind o adaptare la fugă. Evoluția calului s-a putut
Cal () [Corola-website/Science/299202_a_300531]
-
loc treptat, fiind documentată de fosilele descoperite. Astfel, procesul de evoluție a calului începe din perioada eocenă, cu aproximativ 555 de milioane de ani în urmă. Strămoșul calului din aceea perioadă era "Hyracotherium" numit de unii și "Eohippus", care se hrănea cu frunze și fructe din pădure. Mărimea sa era de 20 de cm înălțime la umăr. "Hyracotherium" se deosebea mult de calul de azi: era de mărimea unei vulpi sau căprioare, avea spinarea încovoiată, gâtul, botul și picioarele erau scurte
Cal () [Corola-website/Science/299202_a_300531]
-
jos și pe cele de jos sus. Urcă-te dacă vrei, dar cu condiția ca să nu ți se pară nedrept să te cobori, când rațiunea jocului meu o va cere” - vorbește însăși soarta prin intermediul lor. De oamenii aleși, de cei hrăniți „cu învățături eleatice și academice”, aceste curtezane n-au voie să se apropie . Problema raportului între cultura filosofică și cultura literar-retorică nu este nouă la Boethius, nici măcar la Augustin (care „optase” și el pentru „convertirea la filosofie”, după o îndelungă
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
tigris sondaica"), specie aproape pe cale de dispariție. Insulele Mentawai, lângă coasta de vest a Sumatrei sunt căminul maimuței beruk, specie de dimensiuni mari, care este deseori antrenată pentru a culege nuci de cocos, și al maimuței negre lutung, care se hrănește cu frunze. Rinocerul cu un corn, Badak Jawa ("Rhinocerus sondaicus") se întâlnește în Parcul National Badak Jawa în Java de Vest, insă rinocerul cu doi corni ("Dicerorhinus sumatrensis"), mai mic, se întâlnește în Parcul National din Muntele Leuser (cel mai
Fauna din Indonezia () [Corola-website/Science/299238_a_300567]
-
trăi după sfârșitul lumii. Dintre oameni, doar doi vor supraviețui, și anume Lif și Lifthrasil, și asta datorită faptului că s-au ascuns printre crengile arborelui Yggdrasil unde flăcările lui Surtur nu i-au putut atinge și unde s-au hrănit cu rouă. Ei vor deveni sorgintea unei umanități noi care va venera un panteon de zei total schimbat și condus de Baldur. După cum spune și Edda Poetica: "Se vede iar iesind pentru a doua oara" "Pământul din mare gingaș înverzit
Ragnarök () [Corola-website/Science/299811_a_301140]
-
ați primit; Gol am fost și m-ați îmbrăcat; bolnav am fost și m-ați cercetat; în temniță am fost și ați venit la mine. Atunci drepții Îi vor răspunde, zicând: Doamne, când te-am văzut flămând și te-am hrănit? Sau însetat și ți-am dat să bei? Sau când te-am văzut străin și te-am primit, sau gol și te-am îmbrăcat? Sau când te-am văzut bolnav sau în temniță și am venit la tine? Iar împăratul
Bisericile celor șapte concilii () [Corola-website/Science/299846_a_301175]
-
el a afirmat că animalele au apărut din apă sau din mare (reiterare a principiului thalesian al umidității), dar omul "s-a născut întru început din viețuitoare de altă specie", deoarece "progeniturile altor animale, curând după ce s-au născut se hrănesc singure, în timp ce numai omul pretinde o îngrijire îndelungată" (Fr. A10). Ideea lui Anaximandru nu este prin urmare una de tip evoluționist, deoarece el spune că omul a fost "născut" "ca om" de către alte animale. Ceea ce întâlnim aici este mai degrabă
Anaximandru () [Corola-website/Science/299855_a_301184]
-
locului. Căsătoria se celebra în căminm, sub auspiciile zeităților feminine Tellus și Ceres. Mai târziu, Iuno a devenit garanta jurământului conjugal. De două ori pe an, orașul sărbătorea culturile morților - Manii și Lemurii, care se reîntorceau pe pământ și se hrăneau cu mâncarea ce le era pusă pe morminte. Din sec. al III-lea î.Hr. romanii ofereau tot mai multe sacrificii zeilor grupați în perechi ale căror statui erau expuse în temple. Sacerdoții romani formau colegiul pontifical, care cuprindea pe rex
Roma Antică () [Corola-website/Science/299887_a_301216]
-
și Servius, la sfârșitul sec. al IV-lea, vor opune totalitarismului creștin o viziune religioasă pluralistă, străduindu-se să înglobeze și să recupereze toate credințele trecutului, chiar și acelea care, la prima vedere, repugnau rațiunii. Elita romană se va mai hrăni din aceste credințe până la căderea Imperiului, după care acestea își vor continua existența lor subterană în Bizanț. Dacii s-au aflat la Roma, împreună cu alte popoare aflate în regiunea cunoscută azi sub numele de Balcani, cum ar fi ilirii, încă
Roma Antică () [Corola-website/Science/299887_a_301216]
-
livezi cu pomi fructiferi: măr, păr, prun, cireș etc. Majoritatea caselor erau cu două camere, una pentru dormit, iar cealaltă pentru gătit, care avea o vatră din cărămidă. Ele erau iluminate cu opaițul, feștila și apoi cu lampa. Oamenii se hrăneau cu varză, cartof și fasole. Primăvara și vara se consumau urzica, dragaveiul, ștevia, însă alimentul de bază rămânea mămăliga și turta. Hidrografia joacă un rol extrem de important în viața și activitatea oamenilor și este compusă din apele Jiului și Jilțului
Turceni () [Corola-website/Science/299956_a_301285]
-
din punct de vedere rasial și să colonizeze zonele estice cu populație etnică germană. Toată populația urbană a Uniunii Sovietice urma să fie exterminată prin înfometare, ceea ce ar fi creat un surplus de produse agricole cu care ar fi fost hrăniți germanii. Ideologul german Alfred Rosenberg, pe timpul preparativelor de atac, în conformitate cu principiile lui Hitler, a propus împărțirea teritoriului sovietic în următoarele subdiviziuni administrative ("Reichskommissariate"): Naziștii aveau ca scop final distrugerea Rusiei ca entitate politică în conformitate cu ideea geopolitică a "Lebensraum-ului" („"Drang nach
Operațiunea Barbarossa () [Corola-website/Science/299218_a_300547]