15,723 matches
-
alerg", du läufst, er läuft. Prin urmare, în vreme ce în gramatica limbii latine și a unor limbi romanice există declinarea întîi, a doua sau a treia la germanici există declinarea tare, slabă sau mixtă. Se poate apoi constata că, așa cum în latină repartizarea substantivelor în funcție de declinări era independentă de gen, același lucru se întîmplă la declinările din germană, căci declinarea tare cuprinde substantive masculine, feminine și neutre, declinarea slabă cuprinde substantive masculine și feminine, iar declinarea mixtă substantive masculine și neutre. În
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
de vrouw. De gen neutru sînt, în limba germană, și substantivele colective, îndeosebi dacă sînt forma-te cu prefixul ge-: das Gebirge "lanț de munți", das Gepäck "bagaj". În sfîrșit, sînt de genul neutru substantive cu sufixe neologice de origine latină precum -tum, -in (accentuat), -(i)um, -ment: das Altertum, das Aspirin, das Stipendium, das Museum, das Dokument. Prin urmare, spre deosebire de celelalte limbi din familie, germana are un număr însemnat de mijloace pentru a marca genul la nivelul formei, situație explicabilă
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
relevă faptul că limbile-bază ale celor două grupuri de idiomuri prezentau două direcții deosebite: germanica o opoziție binară, iar latina o opoziție ternară. În gramatica limbilor germanice nu este operantă clasificarea verbelor în conjugări, așa cum se întîmplă în cazul limbii latine și a descendentelor ei, pornind de la vocala tematică a infinitivului și de la unele particularități ale flexiunii. De altfel, această clasificare a verbelor latine și romanice lasă necuprinse o serie de elemente precum verbele neregulate și deponente din latină sau adună
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
În gramatica limbilor germanice nu este operantă clasificarea verbelor în conjugări, așa cum se întîmplă în cazul limbii latine și a descendentelor ei, pornind de la vocala tematică a infinitivului și de la unele particularități ale flexiunii. De altfel, această clasificare a verbelor latine și romanice lasă necuprinse o serie de elemente precum verbele neregulate și deponente din latină sau adună în același grup verbe cu un comportament flexionar și funcțional foarte diferit, precum conjugarea a treia din limba franceză. Verbele din limbile germanice
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
în italiană există figlio di (del) re, iar în franceză fils de (du) roi. Chiar în română, unde s-au păstrat unele redări sintetice desinențiale la cazuri, nu este admisibilă decît ordinea fiul regelui, fiindcă modelul romanic prevalează în raport cu cel latin 65. Există în aceste contexte două situații distincte, deși ambele au aceeași cauză: renunțarea treptată la redarea sintetică a unora dintre categoriile gramaticale (în special a categoriei cazului) și preferarea construcțiilor prepoziționale au creat condițiile renunțării la folosirea desinențelor, iar
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
relevant și, de aceea, latina avea regula ca prepoziția să fie plasată înaintea cuvîntului al cărui caz îl indică. Totuși, acest aspect, care are manifestare exclusivă în cazul limbilor analitice, poate fi încălcat în limbile sintetice, căci, de exemplu, limba latină avea conjuncția enclitică que, care realiza coordonarea unor elemente ce prin desinență aveau marcată funcția sintactică, dar care trebuiau să fie în vecinătate: arma virumque cano..."cînt armele și pe bărbatul..." (Virgilius). Aceeași poziție enclitică și în aceleași condiții păstra
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
produs un orator desăvîrșit") a fost depășită. De altfel, nu trebuie pierdut din vedere faptul că limbile romanice descind din latina populară, din aspectul vorbit al latinei, care avea desigur unele obișnuințe și tendințe ce nu se regăsesc în gramaticile latine și în opera clasicilor latini, redactată în limba selectată și normată de aceste gramatici. Pe de altă parte, faptul că există deseori un paralelism între tendințele manifestate în evoluția de la latină la limbile romanice și de la germanica comună la limbile
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
fost depășită. De altfel, nu trebuie pierdut din vedere faptul că limbile romanice descind din latina populară, din aspectul vorbit al latinei, care avea desigur unele obișnuințe și tendințe ce nu se regăsesc în gramaticile latine și în opera clasicilor latini, redactată în limba selectată și normată de aceste gramatici. Pe de altă parte, faptul că există deseori un paralelism între tendințele manifestate în evoluția de la latină la limbile romanice și de la germanica comună la limbile germanice poate întemeia opinia că
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
germanice poate întemeia opinia că, de fapt, aceste tendințe existau deja în limbile bază, latina populară și germanica comună, numai că ele nu deveniseră preponderente și nu înlăturaseră situațiile ce reprezentau supremația sintetismului originar. În aceste condiții, structura din propoziția latină, care începea cu subiectul urmat de determinanții lui și sfîrșea cu verbul predicat precedat de determinanți, a fost substituită de o structură în care atît subiectul, cît și verbul-predicat erau urmați de determinanți. Aceasta presupune faptul că la nivelul propoziției
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
germanisme fac parte și cuvinte precum lat. sapo, -onis77 și spuma din care au rezultat rom. săpun, it. sapone, fr. savon, sp. jabon, respectiv rom. spuma, it. spuma, sp. espuma. Acestea par a fi însă singurele dintre cele 300 elemente latine atribuite influenței germanicii din perioada relativei ei unități care au avut descendenți în limba română 78. Cel mai important aspect al înrîuririi germanice asupra latinității a avut însă caracter zonal și este consecința pătrunderii triburilor de germanici pe teritoriul imperiului
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
Apus a renăscut în Germania sub sceptrul lui Carol cel Mare, avînd la granița vestică regatul francilor și la cea estică regatul vikingilor ce întemeiaseră Rusia Kieveană. Totuși, ca urmare a contactelor cu triburile germanice, în vorbirea populațiilor de limbă latină au pătruns încă de timpuriu un număr mare de cuvinte germanice, iar, prin latină, s-au transmis unor limbi romanice: bandum "steag" > it. bandiera, sp. bandera; aringus "scrumbie" > it. aringa, fr. hareng etc. Influența germanică a fost însă deosebit de intensă
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
statut decît cele vechi și repartizate pe cele două niveluri ale fiecărei limbi romanice: nivelul popular și nivelul literar, căci, de data aceasta, la nivel popular, influența germanică a fost exclusiv regională și exercitată în zone restrînse ale romanității. Adstratul latin al limbilor romanice După constituirea lor, limbile romanice au cunoscut, în diferite faze ale evoluției, influența limbii latine literare, care reprezenta corespondentul cult al aceluiași idiom pe care îl moșteniseră în elementele lui de bază la nivel popular, corespondent care
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
literar, căci, de data aceasta, la nivel popular, influența germanică a fost exclusiv regională și exercitată în zone restrînse ale romanității. Adstratul latin al limbilor romanice După constituirea lor, limbile romanice au cunoscut, în diferite faze ale evoluției, influența limbii latine literare, care reprezenta corespondentul cult al aceluiași idiom pe care îl moșteniseră în elementele lui de bază la nivel popular, corespondent care constituia un model de limbă de cultură pentru întreaga lume europeană. După ce s-a format un aspect literar
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
desfășurarea unei activități intelectuale coerente și extinse sub aspectul domeniilor și al personalităților antrenate, s-a simțit nevoia dezvoltării mijloacelor de expresie printr-o îmbogățire a vocabularului, iar principalul mijloc pentru satisfacerea acestei necesități era preluarea de elemente din limba latină. Deși acest fenomen de perfecționare a limbilor romanice s-a produs, în primul rînd, la nivelul aspectului lor literar, deseori elementele preluate astfel au ajuns și la nivelul vorbirii obișnuite, prin influența exercitată de aspectul literar asupra celui popular. Rămîne
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
limbilor romanice s-a produs, în primul rînd, la nivelul aspectului lor literar, deseori elementele preluate astfel au ajuns și la nivelul vorbirii obișnuite, prin influența exercitată de aspectul literar asupra celui popular. Rămîne însă ca trăsătură determinantă a influenței latine asupra limbilor romanice faptul că s-a exercitat asupra aspectului literar al acestor limbi. Fiecare limbă romanică are o istorie proprie a relațiilor cu latina, istorie cu multe similitudini în cazul limbilor romanice occidentale și foarte diferită în cazul romanității
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
unor cuvinte, sintagme și fraze ale limbilor romanice vestice se găsesc în unele texte latinești. Pe de altă parte, aceste limbi au făcut împrumuturi din latină foarte de timpuriu și au cunoscut în faza lor veche perioade în care cuvintele latine împrumutate au fost modificate analogic în procesul adaptării, încît au primit forme ce nu le diferențiază în suficientă măsură de cuvintele moștenite. Uneori, chiar și în timpurile moderne (îndeosebi în italiană, dar, rar, și în spaniolă, portugheză și, mai tîrziu
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
moștenite. Uneori, chiar și în timpurile moderne (îndeosebi în italiană, dar, rar, și în spaniolă, portugheză și, mai tîrziu, în română), împrumuturile din latină au fost supuse unor schimbări analogice 79. Limba franceză, care a recurs de timpuriu la fondul latin pentru a se îmbogăți, cunoaște la împrumuturile foarte vechi modificări față de original, dar în epoca modernă (după secolul al XVI-lea) latinismele sînt păstrate foarte aproape de forma inițială, scrierea etimologică avînd un rol însemnat în acest sens. În operele religioase
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
această influență. Totuși, un nou val de neologisme latinești s-a fixat și în acest timp în limbă: complexe, exister, incendie, indiquer, subir etc. În secolele al XIX-lea și al XX-lea s-au făcut alte împrumuturi savante, sursa latină fiind acum secondată de cea grecească. În italiană, influența latinei literare a fost timpurie și deosebit de puternică, iar adaptarea împrumuturilor cu nume-roase modificări fonetice împiedică deseori distincția dintre elementele moștenite și cele împrumutate. Aici Renașterea s-a manifestat foarte de
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
la apogeu. Împrumuturile latinești le precedă în multe cazuri pe cele realizate de franceză, dar încep tot cu cele din domeniul religios: annunciare, apostolo, carità, confusione, imperio, pazienza, presentare, umile etc. Limba spaniolă a cunoscut, de asemenea, o puternică influență latină, determinabilă încă din primele texte, unde se întîlnesc împrumuturi ce aparțin cu preponderență tot domeniului religios: anunciar, apostol, avaricia, caridad, confusión, cristal, custodiar, deceso, emperador, humilde, martirio, paci-encia, presentar, virgen etc. Ulterior, s-au adăugat împrumuturi latine pentru tot mai
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
o puternică influență latină, determinabilă încă din primele texte, unde se întîlnesc împrumuturi ce aparțin cu preponderență tot domeniului religios: anunciar, apostol, avaricia, caridad, confusión, cristal, custodiar, deceso, emperador, humilde, martirio, paci-encia, presentar, virgen etc. Ulterior, s-au adăugat împrumuturi latine pentru tot mai multe domenii, îndeosebi din cele ale științei și filozofiei: abstracto, absurdo, articulo etc. Influența latină asupra limbii portugheze a avut mai multe aspecte, producînd, pe de o parte, pătrunderea multor cuvinte și, pe de altă parte, adoptarea
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
domeniului religios: anunciar, apostol, avaricia, caridad, confusión, cristal, custodiar, deceso, emperador, humilde, martirio, paci-encia, presentar, virgen etc. Ulterior, s-au adăugat împrumuturi latine pentru tot mai multe domenii, îndeosebi din cele ale științei și filozofiei: abstracto, absurdo, articulo etc. Influența latină asupra limbii portugheze a avut mai multe aspecte, producînd, pe de o parte, pătrunderea multor cuvinte și, pe de altă parte, adoptarea unor ortografii etimologizante, care însă au fost ulterior emendate. În general, latinismele preluate de timpuriu nu au suferit
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
XVII-lea, dar și în secolele următoare: directo, increduto, publico etc., unele sufixe neologice fiind asimilate în procesul adaptării la cele vechi, astfel încît, de exemplu, lat. -itatem a devenit pg. -idade (amabilitatem > amabilidade). În condițiile întreruperii legăturilor cu lumea latină timp de mai multe secole, limba română a fost scrisă la început (din secolul al XVI-lea) cu litere chirilice și abia după mijlocul secolului al XIX-lea a adoptat grafia latină (în zonele românești aflate sub ocupație ruseacă însă
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
amabilitatem > amabilidade). În condițiile întreruperii legăturilor cu lumea latină timp de mai multe secole, limba română a fost scrisă la început (din secolul al XVI-lea) cu litere chirilice și abia după mijlocul secolului al XIX-lea a adoptat grafia latină (în zonele românești aflate sub ocupație ruseacă însă, scrierea chirilică a fost urmată de cea cu litere rusești, care sînt derivate din cele chirilice). Descoperirea caracterului latin al limbii române, în zorii epocii moderne, a produs o orientare pronunțată spre
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
litere chirilice și abia după mijlocul secolului al XIX-lea a adoptat grafia latină (în zonele românești aflate sub ocupație ruseacă însă, scrierea chirilică a fost urmată de cea cu litere rusești, care sînt derivate din cele chirilice). Descoperirea caracterului latin al limbii române, în zorii epocii moderne, a produs o orientare pronunțată spre împrumutul de origine latină și, în ultimă instanță, s-a ajuns și în acest caz la o îmbogățire a limbii culte prin împrumuturi latinești. În legătură cu influența exercitată
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
aflate sub ocupație ruseacă însă, scrierea chirilică a fost urmată de cea cu litere rusești, care sînt derivate din cele chirilice). Descoperirea caracterului latin al limbii române, în zorii epocii moderne, a produs o orientare pronunțată spre împrumutul de origine latină și, în ultimă instanță, s-a ajuns și în acest caz la o îmbogățire a limbii culte prin împrumuturi latinești. În legătură cu influența exercitată de latină asupra limbilor romanice se poate constata posibilitatea de a recurge la modelul cuvintelor moștenite pentru
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]