12,849 matches
-
trăiește-n trecut Toată miniunea minune fie capul nu-mi Idee pală. - Gândire *** a Dumnezeirei sau voi {EminescuOpXV 1066} din ochiul meu iese o lacrimă de otravă, din a lui una din nectar, oare nu e tot lacrimă?... 1869 Apa lumină apa-ntuneric marea zi marea noapte Cum ar putea să esiste o iubire dacă n-ar esista ura, cum aș putea urî toată lumea dacă nu te-aș iubi pe tine. viața cuib al morței Două lumi sunt - una a ochilor
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
noi și evaluând corect buzunarele noastre plate, i se făcu milă și îi dărui un fir anemic, amintind de o garoafă pleoștită și parțial cheală, pe care Edy imediat și-a agățat-o cu mândrie la butonieră. Felinarele pe bulevard luminau spasmodic refugiul, unde ne adăpostisem. Așteptam nerăbdători fetele în colțul rotund, vineții, rebegiți de frig, clănțănind din măsele și privind cum cucoanele își fâțâie tropăind zgomotos pantofii cu capișoane de metal la tocuri. Giulia avea deci, misiunea ingrată să vină
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
trupul cunoscut al mamei, întinde mânuțele, apucă strâns sânul plin cu lapte și lacom, începe să-l sugă; șoaptele bucuroase ale femeilor s-au transmis bărbaților, - Mănâncă... Laur mănâncă! Agitația tăcută a urbei și vifornița se potoliseră. Pe stradă felinarele luminau simptomatic casele și salcâmii nemișcați în gerul care se muiase. Fulgii mari de nea, așterneau zăpada uniform și peste locurile unde nu se depusese omătul. În casă era liniște și cald. Prea multe lucruri nedezlegate și prea puține aflate străbăteau
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
parcă nu singur. Mă întreb de ce. De ce nu-ți vine să stai în casă mai ales când ai o casă în care te simți bine? Pe vremea când locuiam prin tot felul de gazde, înțeleg, că aveam niște camere prost luminate cu becuri gălbui de 25 de wați, care-ți tăiau orice urmă de bună dispoziție, mai ales dacă era frig. Acum am tot ce-mi trebuie. Și totuși nu sânt cel mai fericit din țara asta, dacă nu din orașul
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
să le spun că eu sânt vampir ilegalist și trebuie cu orice preț să dispar înainte de aprinderea luminii? L-am văzut cu sughițuri, numai cu gândul la cum ies eu din fundul sălii la finalul filmului. Blocat de gloată, înfrunt lumina făcîndu-mi de lucru pe sub scaune, căutîndu-mi cele două sute de lei pe care nu le-am avut niciodată în perioada aia, așteptând să se golească sala de lume, care parcă de a dracului comenta zborul lui Nicholson peste cuibul de cuci
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
cu smalțul sărit? Era comică și excitantă în același timp. Mai ales că nici nu se putea opri și nici măcar nu se putea acoperi, deoarece cu ambele mâini se ținea de spătarul scaunului. Urla la mine: Stinge în pula mea lumina că te omor!" în partea cealaltă a camerei, eu stăteam în cur în pat cu cuțitul în mână, fără respirație de la râs. Râdea și ea și urla la mine în timp ce urina: "Te rog, te rog, stinge lumina. Ce te holbezi
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
-ului. Mă dădeam ore în șir cu Piticul, așa îi spuneam prietenului meu din România care aștepta și el să plece din țară. Era mic de statură, nu dădeai doi bani pe el dacă-l vedeai pe stradă, dar se lumina totul când se suia pe schiuri sau pe planșa de surf. Avea o aureolă de talent pentru sporturile de alunecare cum nu am mai văzut la nimeni. Se transforma ca o fiară. Tuns în permanență aproape zero, cu nasul acvilin
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
a treia. 14. Dumnezeu a zis: "Să fie niște luminători în întinderea cerului, ca să despartă ziua de noapte; ei să fie niște semne care să arate vremurile, zilele și anii; 15. și să slujească de luminători în întinderea cerului, ca să lumineze pămîntul." Și așa a fost. 16. Dumnezeu a făcut cei doi mari luminători, și anume: luminătorul cel mai mare ca să stăpînească ziua, și luminătorul cel mai mic ca să stăpînească noaptea; a făcut și stelele. 17. Dumnezeu i-a așezat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
a fost. 16. Dumnezeu a făcut cei doi mari luminători, și anume: luminătorul cel mai mare ca să stăpînească ziua, și luminătorul cel mai mic ca să stăpînească noaptea; a făcut și stelele. 17. Dumnezeu i-a așezat în întinderea cerului, ca să lumineze pămîntul, 18. să stăpînească ziua și noaptea și să despartă lumina de întuneric. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun. 19. Astfel, a fost o seară, și apoi a fost o dimineață: aceasta a fost ziua a patra. 20
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
filosofie nu își pune în paranteză propria credință, ca și cum Revelația nu ar fi avut loc. Poziția sa este o formă de apărare a „primatului credinței”. El privește lumea cu ochii credinței. Rațiunea este un instrumentum fidei; rațiunea citește ceea ce credința luminează; rațiunea este o gramatică scrisă cu alfabetul credinței. Ținând cont de toate acestea, se poate înțelege că filosofia sfântului Bonaventura și cea a sfântului Toma - cel puțin într-o anumită tradiție interpretativă - sunt, într-un fel, ca să folosim o expresie
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
aceleași, dar se văd într-o lumină diferită. În 1879 Leon al XIII-lea vorbea despre Toma și Bonaventura ca despre duae olivae et duo candelabra in domo Dei lucentia. Însă ceea ce trebuie evidențiat este că lumina celor două candelabre luminează diferit lucrurile. Acordul dintre ele nu este unul de identitate, fiind clar că aceste două tipuri de gândire sunt dezvoltate plecând de la două preocupări diferite; nu văd niciodată aceleași probleme sub același aspect. E vorba de două filosofii complementare: credința
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
de dascăl, și de vraci. Doctorul ca să-ți aline suferința, Dascălul, ca să-ți trateze neștiința. Omagiu Școlii Normale de odinioară De la înființare, ca școală de elit-ai pregătit Învățători ce munca și țara și-au iubit. Cu devotament, ei satele au luminat, Și, cu prețul vieții, Patria și-au apărat. Greșeală Când copilului prea mult îi dai Și nu-l pui să ridice nici un pai, Degeaba te întrebi, nedumerit, Când și unde ai greșit. Noblețe În vremea monarhiei, cei care fumau, Țigări
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
fleașcă, înfășurată în spumă și-n duhoarea săpunului de rufe verzui, cu sânii goi și părul ud încîlcit peste spatele lung și slab, cu omoplații ascuțiți, era ca o statuie de o mărime neomenească, umplând cu totul 18 singura odaie luminată din univers. Da, Bucureștiul meu o avea în centru pe mama. Abia terminând cu ambițiile primelor mele proze, peste nucleul ăsta primitiv s-a suprapus alt oraș, cel emoțional, pentru ca abia în facultate, așa cum peste teleencefal s-a suprapus mezencefalul
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
de execuție. îmi amintesc acum o farfurie zburătoare de carton, în interiorul căreia trebuiau să încapă două baloane umplute cu gaz de la țeava aragazului. Farfuria trebuia să se-nalțe pe cerul serii și să pară reală, mai ales că era și luminată de un beculeț alimentat de-o mică baterie. A doua zi după lansare aveam să citesc în ziare relatările martorilor oculari care ar fi jurat că au văzut deasupra Bucureștiului un OZN adevărat! Totul a rămas însă în faza de
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
vroia să se ducă acasă. Băuse cu prietenii, dar nu le suflase o vorbă. Eram primul care afla. Am stat vreo patru ore de vorbă, camera s-a umplut de miros de țigară, de cutii goale de bere. S-a luminat afară și am stins lampa. Am încercat să-l liniștesc, deși eu însumi eram tulburat. A plecat cu gândul să meargă oriunde, dar nu acasă. De-atunci am fost mult mai apropiați. Am făcut Revelionul în familia lui, ne-a
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
fi o insulă izolată a spiritului, asemeni Laputei lui Swift sau Provinciei Pedagogice a lui Goethe, în care cultura înaltă, "tot ce s-a spus și s-a gândit mai elevat de-a lungul istoriei" (după definiția lui Mathew Arnold), luminează totul cu o lumină orbitoare. Și nu este nici o utopie noocratică și joculatorie, ca în "Jocul cu mărgele de sticlă" al lui Hesse. Tradiția noastră greco-iudaică e, de fapt, alcătuită din mult mai multe fire întrețesute, care duc spre lumile
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
parte din moștenirea împărțirii Europei, iată ce reunificarea ei va trebui să elimine. Un român la Bruxelles (sau la Haga?) Bineînțeles, stând la coadă la aparatul de cafea, cu nasul proptit între omoplații geneticianului maghiar de reputație internațională, m-am luminat tot la față când l-am văzut pe Predrag apărând în ușă. La-nceput nu-1 putusem suferi, ba chiar, după primul lunch în comun cu noii mei colegi, îi spusesem Ioanei că e printre ei un tip care seamănă perfect
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
și de aceea tragice - de a pătrunde în spirit prin (vorbe de) spirit. Cu încetul, lumea filmului prinde contur. E o lume îngustă și artificială ca aceea produsă de oceanul gânditor din "Solaris", străbătută de șinele căruciorului de traveling și luminată de reflectoare. Naturalismul ei nu e genuin, ci sintetic, recreat la modul postmodernist, cu mare discreție însă. Câteva clădiri risipite pe maidane și legate prin drumuri clisoase. Paragină și mizerie de necrezut, în care se complace subumanitatea personajelor. Kitsch-ul
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
el veșnic viu, sănătos și puternic, v-a poruncit până acum să mergeți la lumina dăruită de marele Zeu al Soarelui. Țara aceasta e fierbinte. De aceea, căutând sclavi și aur, zeii nu vor să fiți istoviți, soldați! Faclele vor lumina drumul nostru în fiecare noapte, iar ziua veți dormi. La capătul drumului vă așteaptă prăzi bogate și lauda slăvitului nostru stăpân, fie el veșnic viu, sănătos și puternic. Apoi armata porni. În frunte, între scaunele lui Puarem și Tefnaht, mergea
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
clipă de toropeală picioarele se vor îndoi din genunchi și trupul va cădea în nisip, zăngănind din arme, și acolo va adormi ca leșul unui mort. După socoteala timpului, nu mai era însă mult până în zori. Merseră astfel până când soarele lumină tot deșertul. Razele dimineții înviorară armata, dar curând aerul începu să se înfierbînte. Atunci Puarem porunci oprirea, și așezarea taberei începu numaidecât. Mâncară toți, dar apa li se dădu cu măsură. Și fiecare ar fi vrut mai degrabă să nu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
lui și l-au scăpat. Totuși, aceea a fost o întîmplare nefericită. Uneori sunt robi și regii străini. Iahuben era însă atlant, nu negru. Robii cei mulți sunt negri, ei sunt robii cei adevărați. Și copiii lor... Păru că se luminează. Acest sclav sau nu era chiar atât de înțelept cum i-a mers faima, sau îl mințea. - Cum nu se nasc robi? zise soldatul. Dar copiii roabelor născuți în robie... - Se nasc oameni. Robia îi face robi îndată după ce au
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
se păru ciudat că acest sclav nu rostește urarea de care nimeni în Atlantida nu e scutit. Îl întrebă: - Tu de ce nu spui așa? Sclavul zîmbi: - Ai spus tu și pentru mine. Iahuben îl privi lung. Lumina faclei nu-i lumina îndeajuns ochii. Ce se putea ascunde în ei? Dispreț sau batjocură? Sclavul nu știa că acest soldat este înarmat și îl poate ucide dacă se răzvrătește? - Tu nu te-ai gândit că e primejdios pentru tine să nu rostești urarea
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
de flacără și nisip era răsuflarea morții, care le lovea cu cruzime pielea și nările, intrîndu-le aspră în plămâni și stomac. De câteva ori Iahuben crezu că moare. Dar nu muri. După vreo trei ceasuri de vânt sălbatic, cerul se lumină în câteva clipe și plămânii se încărcară de aer aproape curat. Soldatului i se păru că trecuse un an, dar acum se mira că e neașteptat de sănătos și chiar vioi, după atâta timp. Avea din nou chef de vorbă
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
fie singur. Numai către dimineață îl toropi somnul, acolo lângă foc. Nu apucă să doarmă prea mult, când deodată îl trezi un zgomot ciudat, ca o grindină. Sări în sus și ascultă. Era sunet de tobe. Focul era stins. Se lumina de ziuă. Îi era frig. Ascultă cu mai multă luare aminte. Tobele nu erau ale armatei lui Puarem. De după dâmburile de nisip veneau oameni negri și înalți, cu lănci și cu arcuri. Mergeau atât de repede, încît acum era prea
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
știe! murmură Auta, însă și glasul lui era acum nehotărât. Cerul începea să-și topească și bezna și stelele în spuza apoasă a dimineții. Încă puțin și steaua străină nu se mai văzu. Soarele începu să se ridice din nisipuri, luminând baobabul și curmalii oazei. Iahuben ocoli gardul și intră în țarc. Acum ședeau toți patru pe iarbă. - Cum ați venit prin pustiul de nisip? întrebă Agbongbotile, ca să îndepărteze gândurile arcașului de la pierduta Ntombi. - Greu am venit! răspunse Auta. Poate era
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]