10,288 matches
-
în timp ce Picioare negre o numesc „Față de câine”. Cherokee o cuplează pe Sirius cu Antares ca un câine gardian a stelelor din toate colțurile „Căii Sufletelor”. Pawnee din Nebraska au avut mai multe asociații; Triblul Lup (Skidi) îl știau ca „Steaua Lup”, în timp ce alte ramuri îl cunoșteau ca „Steaua Coiot”. Mai la nord, inuiții din Alaska din Strâmtoarea Bering îl numest „Câinele Lună”. Mai multe culturi asociază steaua, de asemenea, cu un arc și săgeți. Chinezii antici l-au vizualizat ca un
Sirius () [Corola-website/Science/303223_a_304552]
-
Mai multe culturi asociază steaua, de asemenea, cu un arc și săgeți. Chinezii antici l-au vizualizat ca un arc mare și săgeată de pe cerul sudic, format din constelațiile Pupa și Câinele Mare. În acestea, vârful săgeții este îndreptat către lupul Sirius. O asociere similară este descrisă la Templul lui Hathor din Dendera, unde zeița Satis a atras săgeată la Hathor (Sirius). Cunoscut ca „Tir”, steaua a fost ilustrată ca fiind însăși săgeata în cultura persană târzie. Sirius este menționat în
Sirius () [Corola-website/Science/303223_a_304552]
-
Nr.5 din 6 martie 2000 (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a -III-a - zone protejate" să fie declarată arie protejată de interes național. La baza desemnării acesteia se află mai multe specii de animale (urși, râși, lupi, fluturi - 35% din totalul speciilor din țara noastră, păsări) și plante rare (crucea voinicului, obsiga bârsană) protejate la nivel european. Sextil Pușcariu și-a pus problema etimologiei cuvântului astfel: "„cum se face însă că românii, care au de obicei pentru
Tâmpa () [Corola-website/Science/303239_a_304568]
-
piperul-lupului ("Asarum europaeum"), flămânzică ("Draba nemerosa"), clopoțel de munte ("Campanula carpatica"), vinariță ("Asperula odorata"), steliță vânătă ("Aster amellus"), gălbinele ("Lysimachia punctata"), sânziene albe ("Galium mollugo"), dumbăț ("Teucrium chamaedrys"), sugărel ("Teucrium montanum"), strașnic ("Asplenium thricomanes"). Specii faunistice: porc mistreț ("Sus scrofa"), lup cenușiu ("Canis lupus"), căprioară ("Capreolus capreolus"), râs ("Lynx lynx"), vulpe roșcată ("Vulpes vulpes"), veveriță ("Sciurus carolinensis"), corb ("Corvus corax"), acvilă-țipătoare-mică ("Aquila pomarina"), pupăză ("Upupa epops"), cuc ("Cuculus canorus"), mierlă ("Turdus merula"), codobatură ("Motacilla alba"), fluierar-de-zăvoi ("Tringa ochropus"), huhurez-mare ("Strix uralensis
Tâmpa () [Corola-website/Science/303239_a_304568]
-
Primula vernis"), coada șoricelului ("Achillea millefolium"), țintaura ("Centaurium umbellatum") sau pâștița ("Anemone nemerosa"). Fauna rezervației este una diversificata și bine reprezentată de mai multe specii (unele aflate pe lista roșie a IUCN) de mamifere, păsări, reptile sau amfibieni (cerb, căprioara, lup cenușiu, mistreț, vulpe, râs, acvila de munte, acvila țipătoare mică, cristel de câmp, mierla, sfrancioc roșiatic, codobatura, bufnita, șopârla de munte, salamandra) În vecinătatea rezervației naturale se află mai multe obiective de interes turistic (lăcașuri de cult, monumente istorice, arii
Creasta Cocoșului () [Corola-website/Science/303376_a_304705]
-
prezenta diferitelor genuri de monștrii în spațiul înconjurător. Au fost înzestrați cu o profundă cunoaștere a naturii și utilizează în joc nu numai săgeți și capcane, ci și un animal de vânătoare care poate fi îmblânzit; acesta poate să fie lup sau mai exotic un crocodil sau rinocer.Imblanzirea se face cu abilitatea numită Tame Beast.Ramura de talente de îmblânzire a animalelor exotice se numește "Beast Mastery" și se bazează mai mult pe puterile animanului decât pe cele ale hunter
World of Warcraft () [Corola-website/Science/303407_a_304736]
-
perigon petaloid, cu trei piese. Fructul este o capsulă, cu semințe triunghiulare mici. Sunt plante toxice, ce conțin uleiuri eterice, acizi organici, alcaloizi etc., unele fiind utilizate în fitoterapie pentru proprietățile lor emenogoge, antireumatismale etc. "Aristolochia clematitis" L. (cucurbețică, mărul lupului). Crește frecvent prin locuri cultivate sau ruderale. în pământ are un rizom galben-brun, cilindric, iar tulpina ierboasă, erectă, înaltă de 20-50 (100) cm, este îndoită în zig-zag în partea superioară. Frunzele sunt mari, profund cordate iar florile sunt galbene, situate
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
dialog cu Emil Șimăndan", Editura Fundației "Ioan Slavici", Arad, 2013 (ediția I) și Ediția a II-a, revizuită și adăugită, 2014 2014 - "Batalioane arădene la Timișoara" (În decembrie 1989) (coautor), Editura Fundației "Ioan Slavici", Arad, 2014 2003 - Melente Nica, "Ultimul 'lup de mare' al presei arădene la sfârșit de secol 20: Emil Șimăndan", Ed. “Ioan Slavici” Arad - 2003. George Gorce, INTERVIURI. Călătorie prin veac - Gabriel Țepelea în dialog cu Emil Șimăndan, Observator cultural (nr. 65, mai 2001) Melente Nica, "Ultimul "lup
Emil Șimăndan () [Corola-website/Science/302411_a_303740]
-
lup de mare' al presei arădene la sfârșit de secol 20: Emil Șimăndan", Ed. “Ioan Slavici” Arad - 2003. George Gorce, INTERVIURI. Călătorie prin veac - Gabriel Țepelea în dialog cu Emil Șimăndan, Observator cultural (nr. 65, mai 2001) Melente Nica, "Ultimul "lup de mare" al presei arădene la sfârșit de secol 20: Emil Șimăndan", Ed. “Ioan Slavici” Arad - 2003. Prezent în: "Dicționarul scriitorilor arădeni de azi", ediție realizată de conf. univ. dr. Iulian Negrilă, Editura MIRADOR și Uniunea Scriitorilor din România, Filiala
Emil Șimăndan () [Corola-website/Science/302411_a_303740]
-
de următoarele caracteristici: În anul 1642, navigatorul olandez Abel Tasman a întreprins câteva călatorii pe coasta sudică a Tasmaniei. El nu a făcut observații consistente asupra faunei, semnalând doar urmele unui animal ce se asemăna cu tigrul, fiind poate semnele lupului tasmanian. Adevărata cunoaștere a faunei australiene a debutat la sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea. Coloniștii europeni denumesc exemplare aduse din Australia "cârtiță-rață", "cioc de rață". Disecarea lor îi surprinde pe savanți; englezul Everard Home
Ornitorinc () [Corola-website/Science/302972_a_304301]
-
după moarte și care ia înfățișarea unor animale. Ca și strigoii, ei sunt spirite malefice, trezite din morminte spre a face rău oamenilor. În timp ce strigoii se aseamănă cu forma pe care au avut-o în viață, pricolicii apar întotdeauna ca lupi sau câini mari și fioroși. Se crede că oamenii cu adevărat răi se transformă în pricolici după moarte și continuă să le facă rău altor oameni nevinovați. De asemenea pricolicii sunt cunoscuți în lumea vie ca și copii făcuți între
Pricolici () [Corola-website/Science/299525_a_300854]
-
satului Optășani se află o parte a rezervației forestiere de gârniță Seaca-Optășani, întinsă pe aproximativ 124 ha. Alături de acest arbore vegetează și gorunul, unele exemplare având peste un secol vechime. Fauna este compusă din diferite specii de animale sălbatice (vulpea, lupul, mistrețul, dihorul de stepă, viezurele, hârciogul, pisica sălbatică) și din păsări (ciocârlia de câmpie, privighetoarea, cucul, fazanul, bufnița etc.) specifice zonei de deal. Bălțile au de asemenea o mare varietate de pești (carasul, crapul, roșioara ș.a.) iar în albia râului
Comuna Spineni, Olt () [Corola-website/Science/298965_a_300294]
-
Petru cel Mare în 1725, orașul Sankt Petersburg era încă departe de a fi centrul a culturii și civilizației occidentale, pe care și-o imaginase țarul. Mulți aristocrați care fuseseră obligați de țar să locuiască la Sankt Petersburg au plecat. Lupii umblau prin piețele orașului pe timp de noapte, în timp ce grupurile de iobagi oprimați, aduși pentru a construi noul oraș al țarului și a fi încorporați în flota baltică, s-au revoltat frecvent. Petru I a fost urmat la tron de
Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/298930_a_300259]
-
trupele engleze sunt nevoite să se retragă în iunie 1563. După acest atac, Elisabeta nu a mai întreprins alte expediții militare pe continent până în 1585. Cu toate acestea, a dus o politică agresivă pe mare prin intermediul flotei sale și a "lupilor de mare" John Hawkins și Walter Raleigh, care au atacat comerțul spaniol din Caraibe și Oceanul Atlantic. Corsarul Francis Drake face înconjurul lumii în perioada 1577-1580 și va deveni celebru mai târziu pentru atacurile asupra porturilor și flotei spaniole. În 1585
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298980_a_300309]
-
de fierbere este al doilea ca mărime (după carbon). Utilitatea lui cea mai cunoscută este ca filament în becuri electrice. În secolul 16 mineralologul Georgius Agricola din Freiberg a descris existența unui mineral care îngreuna extracția de cositor. Segmentul "wolf" (lup) din denumirea wolframului de aici provine, deoarece "mânca" cositorul ca un lup. Georgius Agricola îl numea "lupi spuma". Denumirea de "tungsten" în engleză și franceză este derivată din "tung sten" (în suedeză "piatră grea"). În Suedia denumirea se referea însă
Wolfram () [Corola-website/Science/304472_a_305801]
-
mai cunoscută este ca filament în becuri electrice. În secolul 16 mineralologul Georgius Agricola din Freiberg a descris existența unui mineral care îngreuna extracția de cositor. Segmentul "wolf" (lup) din denumirea wolframului de aici provine, deoarece "mânca" cositorul ca un lup. Georgius Agricola îl numea "lupi spuma". Denumirea de "tungsten" în engleză și franceză este derivată din "tung sten" (în suedeză "piatră grea"). În Suedia denumirea se referea însă la wolframat de calciu. Wolfram pur a fost produs prima dată în
Wolfram () [Corola-website/Science/304472_a_305801]
-
în becuri electrice. În secolul 16 mineralologul Georgius Agricola din Freiberg a descris existența unui mineral care îngreuna extracția de cositor. Segmentul "wolf" (lup) din denumirea wolframului de aici provine, deoarece "mânca" cositorul ca un lup. Georgius Agricola îl numea "lupi spuma". Denumirea de "tungsten" în engleză și franceză este derivată din "tung sten" (în suedeză "piatră grea"). În Suedia denumirea se referea însă la wolframat de calciu. Wolfram pur a fost produs prima dată în 1783 de către frații spanioli Fausto
Wolfram () [Corola-website/Science/304472_a_305801]
-
cu cântăreața spaniolă Carolina Codina, cu care a avut doi copii. Datorită situației economice tot mai precare din Europa, Prokofiev a revenit în Rusia în 1936. A avut un succes în această țară - în special cu "Locotenentul Kijé", "Petrică și lupul", "Romeo și Julieta" și, poate cel mai important, cu "Alexandr Nevski". Invazia nazistă a Uniunii Sovietice l-a determinat să compună cea mai ambițioasă lucrare a sa, opera "Război și pace", după romanul lui Lev Tolstoi. În 1948 Prokofiev a
Serghei Prokofiev () [Corola-website/Science/304514_a_305843]
-
ele), Prokofiev a compus o serie de lucrări de propagandă (Op. 66, 79 și 89) care erau aprobate în mod oficial de poeți sovietici. În aceeași perioadă Prokofiev a compus muzică pentru copii ("Trei cântece pentru copii" și "Petrică și lupul", printre altele) precum și monumentala "Cantata pentru a 20-a aniversare a Revoluției din Octombrie", care a fost interzisă și a avut premiera parțială abia în 1966. În 1938 Prokofiev a colaborat cu Eisenstein pentru a compune muzica filmului epic istoric
Serghei Prokofiev () [Corola-website/Science/304514_a_305843]
-
în grupe după o dublă manșă cu germanii de la Hamburger SV. A luat titlul în sezonul 2008-2009 cu un prim unsprezece care i-a costat pe ialomiteni 550.000 de euro. Unul din cei mai cunoscuți fani este Constantin Leonard ("Lupul singuratic"), care a rămas și singurul la mai multe meciuri din campionat. În sezonul 2009-2010, echipa ialomițeană a jucat în competiția inter-cluburi UEFA Champions League, reușind performanța de a învinge echipele Glasgow Rangers cu scorul de 4-1 pe Ibrox Park
FC Unirea Urziceni () [Corola-website/Science/304710_a_306039]
-
timpuriu prin ierarhia militară din cadrul tribului. Marile decizii erau adoptate într-un consiliu militar-aristocratic suprem, o adunare generală, cunoscută sub denumirea "„kuriltai”" (sau "kurultai", pe tătara "korîltai"). Kuriltaiul alegea și marele han. După legendă mongola, mongolii se trăgeau dintr-un lup și o ciuta (căprioara) care trăiau la izvoarele râului Onon la poalele muntelui sfânt "„Burhan Haldun”" (aflat la circa 170 km est de Ulan Bator). Temüügin aparținea tribului "„Mongghol”", clanul "„Borgighin”" („mongolii sălbatici”), fiind fiul cel mai mare al șefului
Ginghis Han () [Corola-website/Science/303513_a_304842]
-
Kogălniceanu nr.21) din Cluj-Napoca (în , în ) din imediata apropiere a bastionului Croitorilor este unul din cele mai valoroase edificii gotice din Transilvania, ridicat între 1486-1516. Biserica mai este cunoscută și sub numele de Biserica Reformată Centrală sau . Numele "Uliței Lupilor", una din cele mai vechi străzi ale Clujului, este menționat în documentele medievale ca "Platea Luporum". După unirea Transilvaniei cu România numele Uliței Lupilor a fost schimbat în "strada Mihail Kogălniceanu", care a rămas până în prezent denumirea oficială a străzii
Biserica Reformată de pe Ulița Lupilor () [Corola-website/Science/303727_a_305056]
-
între 1486-1516. Biserica mai este cunoscută și sub numele de Biserica Reformată Centrală sau . Numele "Uliței Lupilor", una din cele mai vechi străzi ale Clujului, este menționat în documentele medievale ca "Platea Luporum". După unirea Transilvaniei cu România numele Uliței Lupilor a fost schimbat în "strada Mihail Kogălniceanu", care a rămas până în prezent denumirea oficială a străzii. Pe lista monumentelor istorice din județul Cluj, biserica are codul . Primul document referitor la înălțarea lăcașului de cult este data 9 septembrie 1486. Atunci
Biserica Reformată de pe Ulița Lupilor () [Corola-website/Science/303727_a_305056]
-
care se sperie și o iau la fugă. Cei trei coboară pe pământ și mănâncă mâncarea hoților, dar sunt prinși de tâlharii care reveniseră la locul de popas. Păcală este introdus de hoți într-un butoi, în jurul căruia se adună lupii. Tânărul leagă coada unui lup de sfoara cu care era el legat, iar animalul o ia la fugă, rostogolind butoiul care se sparge. Tâlharii o prinseseră între timp pe Păcălița, iar căpetenia lor (Ion Besoiu) voia să o ia de
Păcală (film) () [Corola-website/Science/303861_a_305190]
-
iau la fugă. Cei trei coboară pe pământ și mănâncă mâncarea hoților, dar sunt prinși de tâlharii care reveniseră la locul de popas. Păcală este introdus de hoți într-un butoi, în jurul căruia se adună lupii. Tânărul leagă coada unui lup de sfoara cu care era el legat, iar animalul o ia la fugă, rostogolind butoiul care se sparge. Tâlharii o prinseseră între timp pe Păcălița, iar căpetenia lor (Ion Besoiu) voia să o ia de nevastă. Scăpat din butoi, Păcală
Păcală (film) () [Corola-website/Science/303861_a_305190]