10,034 matches
-
s-au folosit drept urne vase de uz comun, întregi sau fragmentare îndeosebi oale de factură romană, cu și fără toarte, lucrate din pastă fină roșie sau din pastă cenușie-brună, zgrumțuroasă, precum și oale de factură dacică, lucrate cu mâna din pastă grosieră, de culoare cenușie-negricioasă și cu ornamentele specifice ceramicii dacice: butoni mici, brâuri alveolate sau crestate. Cele mai multe urne erau acoperite cu capace speciale sau cu capace improvizate din cești dacice, lespezi de gresie, farfurii, străchini, funduri de oală. Urnele erau
Soporu de Câmpie, Cluj () [Corola-website/Science/300356_a_301685]
-
În Soporu de Câmpie s-a cercetat pentru prima dată o necropolă care poate fi atribuită autohtonilor din provincia Dacia. Materialul ceramic de factură dacică este format dintr-un lot de aproximativ 42 de vase, lucrate exclusiv cu mâna, din pastă cu multe impurități, combinând nisip și pietricele. Principalele forme sunt oalele fără toarte. Decorul este sărac, format din ornamente în relief: brâuri alveolare sau crestate, brâuri simple, butoni mici rotunzi sau ornamente incizate: striuri superficiale, neregulate, făcute cu măturica, linii
Soporu de Câmpie, Cluj () [Corola-website/Science/300356_a_301685]
-
tehnici, materiale și motive tradiționale în arta prelucrării textilelor. Cele mai faimoase și mai complexe textile din Indonezia sunt batikul, ikatul și Songket. Tehnică de desenare cu ceară sau cu alte tipuri de substanțe rezistente la apă ( că de ex. pastă de orez) pe haine sau pe materiale pentru a produce un design, se întâlnește în multe părți ale lumii. Javanezii făceau "batik" încă din secolul al XII-lea, dar originea lui este greu de găsit. Se crede că batik derivă
Arta și cultura Indoneziei () [Corola-website/Science/299538_a_300867]
-
artele decorative (inclusiv în design-ul vestimentar) dar și în arta populară, fiind astăzi, în variantele ei simplificate, chiar și un procedeu casnic. "Batik" (cuvânt indonezian pronunțat ) definește tehnică indoneziana de aplicare a unor substanțe rezistente la apă (ceară sau pastă de orez), pe materiale textile în prealabil pregătite pentru a fi vopsite cu culori naturale și desenate manual, cu modele specifice zonelor în care sunt create. Una dintre explicațiile date privind originea termenului "batik" susține că acesta provine din cuvântul
Batic () [Corola-website/Science/299605_a_300934]
-
sau fierte în apă, sau sub formă de turte, făcute din făina grosieră rezultată prin măcinarea lor între două pietre. Grâul se impune ca aliment de bază în cultura occidentală, fiind prezent în mesele zilnice sub formă de pâine, griș, paste făinoase, produse de patiserie, biscuiți, etc. Cultura grâului nu este la fel de dificilă precum cea a orezului, câmpurile cultivate nu necesită o amenajare specială sau lucrări laborioase de întreținere. Spre deosebire de orez, grâul nu trebuie supus unor operații speciale (decorticare) după recoltare
Grâu () [Corola-website/Science/299675_a_301004]
-
țările cu ierni aspre. Aceste specii de grâu au permis Siberiei și Canadei să devină mari producători mondiali de grâu. Grâul dur ("T. turgidum" var. "durum", vezi mai jos) are un conținut mare de gluten și este folosit la fabricarea pastelor alimentare. Este cultivat mai ales în zonele calde și uscate (sudul Europei - Italia, sudul Franței). Grâul comun ("Triticum aestivum"), de departe cel mai important, este cultivat la latitudini mai ridicate (Canada, Ucraina) și este principala sursă de făină de panificație
Grâu () [Corola-website/Science/299675_a_301004]
-
necesar pentru realizarea icoanelor ortodoxe. În mod tradițional tempera este creată manual prin amestecul pigmenților cu un mediu cum ar fi ou, lipici, miere, apă sau lapte (sub formă de cazeină). Pictura tempera începe prin plasarea unei cantități mici de pastă de pigment pe o paletă, farfurie sau vas și adăugând un volum aproape egal de liant după care se amestecă. Unii pigmenți necesită o cantitate mai mare de lianți, alții o cantitate mai mică. Sunt adăugate și câteva picături de
Tempera () [Corola-website/Science/299242_a_300571]
-
din 1907. Înainte de primul război mondial, între 1908 și 1914, expune în cadrul "Tinerimii Artistice", numărându-se printre primii membri ai acestei asociații. În picturile din acea vreme, Șirato este preocupat de probleme de compoziție și caută să obțină, prin intensitatea pastei și prin alăturări contrastante de culori, o anumită lumină capabilă să imprime mișcare unei scene. Experimentează și diviziunea de tonuri caracteristică neoimpresionismului, dar este nemulțumit cu reducerea picturii la efectele optice. În căutarea mijloacelor celor mai potrivite pentru exprimarea conținutului
Francisc Șirato () [Corola-website/Science/299388_a_300717]
-
istoria vechilor palate, cu poezia lor gravă și fascinantă". Într-o dezlănțuire a tonurilor dure, Petrașcu realizează o massă de culori tumultuoase, printr-o juxtapunere insolită a roșului stins, cu tonalități de albastru, cenușiu și brun. Această suprapunere succesivă dă pastei lui Petrașcu o structură aproape sculpturală, rugozitățile culorii influențează regimul de umbre și lumină ca accentele unui relief. Portretele - în special cele pictate în perioada 1923-1927 - produc o impresie de austeritate majestuoasă. "Autoportretul" din "Muzeul Zambaccian" pare a descinde din
Gheorghe Petrașcu () [Corola-website/Science/297843_a_299172]
-
colorat cîte un pisoi zgîria în lădița vreunui dafin și în berării ospătarele se lăsau deșurubate de vii contra cost. să ne iubim, unamuno, nebuno, să ne iubim, chera mu, și-apoi să ne-nșelăm cu chibritele, cu patentul, cu pasta de dinți să ne sfîșiem de pe noi concepția despre lume și viață să ignorăm influența exercitată în psihicul nostru de complexul lui grozăvești. primăvara privește galbenă din stratosferă, gîdilată de ozon și de ioni să ne cunoaștem mai bine, melcule
Aer cu diamantele lui Cărtărescu, Iaru, Coşovei şi Stratan by Simona Tache () [Corola-website/-/18749_a_20074]
-
elemente de vodevil, umorul filmului nu este gratuit, ci construiește mai degrabă transgresiunea lui Toni în a dejuca absurdul și plasticul lumii fiicei sale. Într-o altă scenă deosebit de emoționantă acesta intepretează în fața unei familii reunite la masa de dinainte de Paste, o piesă la pianul de jucărie al unui copil - ”Greatest Love of All”, situația împingând-o și pe Ines să-l acompanieze, așa cum probabil o făceau pe vremuri. Versurile piesei vorbesc despre exact ce nu este, sau ce-ar trebui
Elefantul din cameră. Scurtă cronică a filmului Toni Erdmann, de Maren Ade () [Corola-website/Science/296144_a_297473]
-
a linden, pear trees, a wax cherry tree and fours plum trees. My mother would make plum jam în a big laundry cauldron that a Romă tin-man would prepare every year. She would fill it up with a grinded plum paste, and then puț it on the fire în the yard. A big wooden shovel was used to știr the paste until it would get thick enough. The jam would be stored în the pantry, în big glass jars covered with
(English) A Subjective History of Housing in Romania as Seen by the “Moses Rosen” Rest Home Residents. THE INTERWAR PERIOD: 1920-1930 (part II) () [Corola-website/Science/296138_a_297467]
-
big laundry cauldron that a Romă tin-man would prepare every year. She would fill it up with a grinded plum paste, and then puț it on the fire în the yard. A big wooden shovel was used to știr the paste until it would get thick enough. The jam would be stored în the pantry, în big glass jars covered with cellophane. Part of the yard was paved. There were small spaces between the stones were tiny coloured flowers appeared în
(English) A Subjective History of Housing in Romania as Seen by the “Moses Rosen” Rest Home Residents. THE INTERWAR PERIOD: 1920-1930 (part II) () [Corola-website/Science/296138_a_297467]
-
cu brațele deschise de stăpâna casei, ospitaliera și încântată de prezență occidentalilor. Într-o scenă complet neverosimila, familia (despre care se înțelege că este urbană și relativ înstărita) se chinuie să le arate străinilor procesul de încondeiere a ouălor de Paste. În acest episod tipic exotizant, publicul (occidental) neavizat este lăsat să înțeleagă că acesta ar fi un obicei obișnuit în rândul clasei înstărite bucureștene. Mai departe, Winifried și Ines se apucă să cânte o piesă de Whitney Huston la un
Toni Erdmann – perspectiva sălbaticului () [Corola-website/Science/296145_a_297474]
-
foarte stufoasa și patru pruni, din care culegeam prune gustoase în sezonul de vară spre toamnă. Mama făcea magiun de prune într-un cazan mare de rufe pe care-l spoia anual un specialist, un țigan. Îl umplea cu o pastă de prune dată </spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO">prin</spân></spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO"> mașină de tocat
O istorie subiectivă a locuirii în România, din perspectiva rezidentelor și rezidenților căminului „Moses Rosen”. PERIOADA INTERBELICĂ: ANII 1920 - 1930 () [Corola-website/Science/296134_a_297463]
-
spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO"> mașină de tocat. Cazanul era pus în curte pe pirostrii și cu lopata mare de lemn se amestecă în interior până se îngroșa suficient pastă de prune. Magiunul</spân></spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO">,</spân></spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO"> astfel obținut, îndulcit
O istorie subiectivă a locuirii în România, din perspectiva rezidentelor și rezidenților căminului „Moses Rosen”. PERIOADA INTERBELICĂ: ANII 1920 - 1930 () [Corola-website/Science/296134_a_297463]
-
(, sau "Saorstát Éireann") a fost un stat independent autoproclamat cu ocazia Insurecției de Paste din 1916 și ce a luat ființă în 1919 odată cu înființarea parlamentului Dáil Éireann. Existența statului a coincis cu desfășurarea Războiului Irlandez de Independență dintre Armata Republicana Irlandeză (ÎRA) și forțele Regatului Unit. Republică și-a încetat existența odată cu intrarea
Republica Irlandeză () [Corola-website/Science/298506_a_299835]
-
cu cea dreapta se bate în ea cu un ciocănaș. Toaca portabila se bate cu o singură mâna, toaca fixă se bate cu ambele mâini (fiind susținută). Toaca de fier se bate la anumite sărbători mari, ca de exemplu la Paste (că și toaca de lemn portabila); atunci se bate împreună cu clopotele, iar cea de lemn nu se bate. Clopotul și clopotnița au fost introduse în primul mileniu al creștinismului. Dar, mai întâi, a apărut toaca și numai apoi clopotul. Simbolistică
Toacă () [Corola-website/Science/307050_a_308379]
-
des din lemn de fag, dar și din alte feluri de lemn, în funcție de rezonanță dorită, mai rar din fier. În general, toaca se folosește pentru a chema credincioșii la slujbă. În anumite perioade, cum ar fi între Joia Mare și Paste, nu se trage clopotul, ci se bate numai toaca. Toate bisericile românești au clopote, în timp ce numai o parte din ele au și toaca (mai ales bisericile vechi și mănăstirile). În "Peșteră comorilor", un text apocrif siriac din secolul al V
Toacă () [Corola-website/Science/307050_a_308379]
-
o altă în colecția Simu de la Pinacoteca București. Colecția cuprindea circa 1.200 de piese din toate genurile artistice: pictură, grafică, sculptură, arta decorativă. Colecția de grafică cuprinde lucrări relizate în tehnici diverse, precum: creion, cărbune, tus, guașa, acuarela, guașa, paste, gravura, realizate de artiști români și străini. Colecția de grafică romanesca cuprinde lucrări de:Carol Popp de Szathmáry, Theodor Aman, Nicolae Grant, Mișu Tăisanu, Constantin Jiquidi, Alexandru Severin, Rudolf Schweitzer-Cumpăna, Apcar Baltazar, Vasile Dobrian, Nicolae Brâna,Ignat Bednarik, Ludovic Bassarab
Anastase Simu () [Corola-website/Science/307155_a_308484]
-
nou este sărbătorit ca în restul lumii pe 31 decembrie - 1 ianuarie. Japonezii mănâncă o serie de mâncăruri de Anul Nou numită osechi-ryōri, fiecare tip de mâncare având o semnificație simbolică. Lista include "kombu" (alge de mare), "kamaboko" (rulada de pastă de peste), "kurikinton" (piure de cartofi dulci și castane), "kinpira gobo" (rădăcini de brusture fierte) și "kuromame" (boabe de soia dulci). Multe din aceste tipuri sunt dulci, acre sau uscate, și pot sta mult timp fără a fi ținute în frigider
Cultura japoneză () [Corola-website/Science/308202_a_309531]
-
Azerbaidjan, rodia este folosită în mai multe moduri, mai ales sub formă de suc. În Turcia, sosul de rodie () este folosit la salate, la marinarea cărnii, sau este băut. Semințele de rodie sunt și ele folosite în salate, în "muhammara" (pastă turcească de usturoi cu nucă) și în "güllaç", un desert turcesc. În Azerbaidjan și Armenia, rodia este folosită și pentru producerea unui vin. În Grecia, rodia () este folosită în multe rețete, cum ar fi "kollivozoumi", o supă-cremă din grâu fiert
Rodie () [Corola-website/Science/308254_a_309583]
-
în Camera Fragonard din "Frick Collections", New York. În portrete, paleta lui Fragonard se concentrează în jurul albului, la care se adaugă tonurile de cafeniu, auriu, roșu intens și verde întunecat. Culoarea este atât de diluată, încât pe alocuri devine transparentă. Când pasta este groasă, se observă urmele firelor de pensulă după fiecare trăsătură energică. Printre cele mai cunoscute se numără portretul lui Denis Diderot, unul din cei mai mari reprezentanți ai Iluminismului, pictat în aceeași tehnică vibrantă. "Inspirația", sau "Portretul unui tânăr
Jean-Honoré Fragonard () [Corola-website/Science/306602_a_307931]
-
a artistului face din Veronese un reprezentant remarcabil al școlii venețiene. Bogăția culorilor, a nuanțelor și a tonurilor folosite îi permite să realizeze spațiul prin diversitatea cromatică, care formează - prin contrast sau prin armonia culorilor complementare - nivele distincte în cadrul compoziției. Pasta de culoare reprezintă la Veronese o sinteză între culoare și lumină, care reflectă atât modificările intensității ei, cât și modul în care lumina inundă realitatea sau atmosfera întegii reprezentări. Dintre artiștii venețieni, Veronese este probabil cel care se străduiește cel
Renașterea venețiană () [Corola-website/Science/306716_a_308045]
-
publicitară a deținut supremația între 1930 și mijlocul anilor '60, până în momentul apariției televiziunii în Franța și implicit a publicității televizate. Agenții de publicitate se concurau în atragerea atenției spectatorilor. Compania de băuturi aperitive Cinzano și o companie producătoare de pastă de dinți au optat pentru acrobații pe motociclete, în timp ce acordeonistul Yvette Horner a devenit una dintre cele mai populare imagini ale Turului, din momentul în care a cântat pe plafonul unei mașini Citroën Traction Avant. Regulile Turului Franței din ultimii
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]