10,542 matches
-
acestea, chiar des în unele perioade și cu unele persoane, pe care, inevitabil, ulterior, le-am perceput cu un plus de acuitate, dar nu cu sentimentul adversității perpetue. Așa-numita mea cronică e un mozaic de „constatări provinciale”. Despre Capitală pomenesc rar, o dată sau de două ori, după vizite în ea, în rest ca ecouri. Centrul majorității însemnărilor e Bacăul și, din el, redacția revistei „Ateneu”, care, în anii la care mă refer, nu era numai „loc de muncă”, ci și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
arc prea încordat. Lîngă el toate spaimele îmi păreau ridicole, dispăreau. „Dom’ Costică - mi-a spus Zahari, cumnatul lui Radu - o întîmplare ca asta, să moară doi dintr-o casă în mai puțin de o săptămînă, nu s-o mai pomenit pe la noi de la tifos încoace, așa că ar merge la ziar!” Nu i-am răspuns, supărat că vede în ea doar „faptul divers”. În fața tăcerii mele s-a simțit obligat să adauge: „Nu-i nevoie s-o scrii mata; scriem noi
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
natura mesajului de definitivă despărțire în puținele lui cuvinte: mîhnit, pur și simplu, a întors spatele vieții, și a trecut mut dincolo. Moartea lui a fost ca o retragere în tăcere. Deși, probabil, a simțit-o aproape, inexorabilă, n-a pomenit nici un cuvînt despre ea. Iar eu, respectîndu-i discreția, nu l am iscodit ce gîndește. Eram atît de derutat, încît nici nu m-aș fi priceput. *Ca să preîntîmpin reproșul lui Anani Mihăescu fiindcă n-am scris încă despre Grigore Filimon, un
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
contur coapsele. Lungită lîngă el, nevastă-sa, Ghizela, îi mîngîia brațul stîng, bolborosind, cu ochii închiși, versete din psalmi. Într-un monolog paralel, mama lui Mișu repeta, cu o voce bătrînă și amară: „Mișulică, dragul meu!... Cînd s-a mai pomenit ca un părinte să-și îngroape unicul fiu... N-am murit, dar nici nu mai trăiesc... Aș vrea să-ți dau din nou viață, viața mea, însă nu se mai poate!...” Dărîmat în scaun, taicăsu își plimba cînd o mînă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
în fața ușii. Ascultînd „reportajul”, eu am prizat latura comică, în schimb Bălăiță s-a pronunțat compătimitor: „își răzbună și el insuccesele...” În timp ce stăteam de vorbă cu Mircea Filip (colegul de facultate, Filip Leteanu, nu scriitorul) și nu mult după ce-i pomenisem numele, a apărut lîngă noi Sp.: arăta rău, încercănat, palid, cu o grimasă scîrbită, puțin aplecat de spate, înfrigurat. M-am despărțit de F. și am mers împreună cîțiva pași: el la o ședință, eu la redacție. „știi că au
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
vitrege ale mamei. Fost croitor, e astmatic, cu crize care s-au repetat și l-au obligat să stea de mai multe ori în spital. Deși și-a „aranjat” cei patru copii, e necăjit, ca și vecinii de care am pomenit, că nu mai poate munci. M-am interesat de ereditatea lui, mai exact cîți ani i-au trăit părinții. Maică-sa - mi-a spus - numai 50, dar sfîrșitul nu i s-a tras din vreo boală, ci dintr-o spaimă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
despre pictor: Carmen Mihalache Popa și Mihai Drișcu (Drișcă, a pronunțat V.F.). În alocuțiunile lor (iată încă un lucru care m-a contrariat), ei au citat numeroase nume străine (Apollinaire, Poussin, Corot, Matisse, Goethe, Picasso, Baudelaire ș.a.), dar nu au pomenit o singură dată pe Corneliu Baba, al cărui elev a fost expozantul. Ciudată hipermetropie critică! Frazele sunau frumos, citatele alese erau de bună calitate, dar totul părea extrem de căutat, prețios, inadecvat. M-am uitat la public: asculta neîncrezător. Mult mai
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
peste nume ca șt. Aug. Doinaș, Geo Bogza, șerban Cioculescu și alții. În punerea lor alături cu acest gen de „colaborări” e, desigur, o demonstrație răutăcioasă. „Iată-vă, deci mai tăceți din gură!...”, vrea să sugereze „montajul”. Dacă tot am pomenit de lăudători, să notez aci următoarea frază dintr-un text cules cu 16 verzale: „Trăim deplin, muncim deplin, / omagiind conducătorul, venerînd / bărbatul păcii, solul nostru fără egal în lume”. Mă întreb cum se împacă verbul a venera (în șăineanu, „venerațiune
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Matei Alexescu). Exact poate am reușit să fiu; pentru nuanțe n-a prea fost timp. Raportat la începutul lui, cuvîntul meu a lăsat, probabil, impresia de „un pas înainte, doi pași înapoi”. Motivele rugăciunilor mele au rămas secrete: n-am pomenit nimic despre grija ce-o am în legătură cu felul în care îmi sînt receptate și, mai ales, raportate lucrurile ce le spun. *„Dacă cămara țării va fi plină, nimeni, tovarăși țărani, nu va muri de foame”. Agricultura constituie o obsesie națională
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
vrea să-i fie numănui dator: pe un colț al mesei ține în toate zilele mărunțiș, pentru a achita imediat cumpărăturile pe care i le fac rudele sau vecinii. În viață - consideră -, ghinionul său au fost șefii obtuzi, inculți, răi. Pomenește de „unul Loghin, Dumnezeu să-l ierte!”, dar își ia vorba înapoi: „Am zis «Dumnezeu să-l ierte!»?” Amintirea învîrtiților și parveniților îl înfurie, la fel amintirea golanilor și hoților care speriau tîrgul în tinerețea sa. E atît de supărat
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și cutare lucrare. Totuși, cînd veți muri n-o să aveți parte decît (dacă vor fi și alea!) două-trei coroane”. Tulburat puțin de faptul că a fost pus în comparație cu unul deja plecat pe lumea cealaltă, Sp. a încercat să taie discuția, pomenindu-l nu tocmai de bine pe cel dispărut, deși habar n-avea cine a fost: „Ăsta a dat de mîncat și de băut la atîția, de aici elogiile”. Nu știu dacă are dreptate, dar oricum lipsa măsurii e indiscutabilă. Nu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
intenții ce nu au ajutat cu nimic memoriei sale, Înțelegeți de ce trebuie să am sfatul Dvs. În cele ce trebuie să fac. Despre scrisoarea primită nu i-am spus nimic Gabrielei și aș ruga ca nici Dv. să nu-i pomeniți nimic, deoarece nu vreau să-i produc noi stări emoționale În situația destul de grea În care se găsește cu suferința ei. Acestui lucru i se datorește și faptul că nu v-a răspuns la ultima scrisoare, lucru ce o afectează
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
care citea din scrierile sale. șeful gării era șiadbei, tatăl lingvistului de mai târziu, Ionel șiadbei, dispărut tragic În cutremurul din 1977 la București. 110 La „Galerie”, Înduram dimpreună cu colega Magdalena Butnaru, șicane ale directorului Ion Man. I-am pomenit vag doamnei Maria Mihăescu de aceste „amabilități colegiale”, pentru a nu o Întrista. 590 Timpul aci s-a răcit mult și cu vânt și ploaie. Ne-a luat prea repede și nici vara n-a fost prea... vară! Așa se
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
de la vara mea din București, ea Îmi scrie următoarele: „Mi-a spus Silvi Rau, la telefon, că soțul ei a asistat la o conferință, aici, ținută de Dl. Dimitriu, despre Fălticenii și orașul de altădată 148. Zice că te-a pomenit și pe tine printre „iluștri” și a vorbit mult și frumos de tine. Încă o dată vă mulțumesc mult! Așteptăm cu plăcere vara sau toamna, să poftiți din nou la Brașov, spre a profita mai mult de aerul ozonat, care și
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
sunt recunoscătoare. Sunt În stațiunea Amara, de unde vă scriu aceste rânduri, dorinduvă sănătate, bucurii și rodnică activitate În munca dvs. deosebită. Cele cuvenite doamnei. Cu stimă, Viorica Mihăescu 153 Muzeul din Suceava nu posedă mărturii despre Petru Gavrilescu. L-a pomenit Vasile Ciurea În scrierile sale, dar e Îndoielnic că actualii muzeografi din Fălticeni știu În ce mod ar putea iniția investigații asupra acestui remarcabil inventator de la Botești. 615 MIHĂILESCU, Viorica 154 1 C.P. ilustrată Buc., 6.I.1975 Str. Acvila
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
din ceva care nu veștejește prea repede. Transmiteți-i D lui Severin mult bine din partea mea și rugați-l dacă m-ar putea găzdui În ziarul dânsului cu un medalion despre Petre Comarnescu de Sf. Petru și Pavel, să-l pomenesc să mai știe lumea că el „a făcut cunoscute În lume mânăstirile Bucovinei”. O altă Întrebare - rugăminte o am la Dv., aș vrea să trimit din cărțile mele de după Revoluție câtorva din oamenii de cultură și creatori. E bun gândul
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Târzia o icoană pictată de soția lui, Întru pomenirea mamei lui și-mi spune, „tată, lumina asta am mai văzut-o la Florența, de pe dealul de-acolo, se vede orașul cu lumina de aici. Când În cartea Dv. dl. Severin pomenește de Fălticeni, Florența noastră, m-a cutremurat cum ies la lumină marile adevăruri”. Deci cum nu m-aș simți fericit Între asemenea oameni și locuri! Îmi spuneți, dacă aș avea material de călătorie prin Bucovina, am fost și răsfost În
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
dând telefon, doamna cu care am vorbit nu era cea pe care o căutam. Strict Întâmplător, Smaragda, fiica mea, vorbind cu secretarul literar al teatrului, aflând că acesta se ocupă cu istoria oamenilor de cultură din Craiova, i s-a pomenit numele căutat. Urmează să ne dea mai multe date pe urma cărora să pornim și să vă punem În legătură. Eu, cu ajutorul lui Dumnezeu pot spune că am lucrat cu folos la povestirile pe care vreau să le includ În
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
nu-i ușor și aveți darul de a o face. Îmi vine În minte, la un telefon i-am spus fiului meu că afirmația lui despre lumina de deasupra Fălticenilor este sortită nepieirii prin cuvintele Dv., publicate. Mulțumesc. Când Îl pomeniți În scrisul Dv. spuneți-i Tudor, noi familie Îi spunem de când era copil Tudorel și În corespondența familiară cu Dv. Îi spun Tudorel, tocmai pentru că și Dv. vă este apropiat. Scrieți-mi, În interviul cu Mircea Dinescu, În același număr
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
de ms., ca să vedeți ce am citit eu, și cum voi corija ortografia, mulțumită dvs. Am intenția să Încerc și un contact cu dna Sanda Lovinescu, poate știe dânsa ceva În plus. Din Lovineștii l-am identificat pe Jenică Tatos, pomenit, cum veți constata În vara lui 1938; la fel, pe cumnatul Dragomirescu; nu știu Însă cine poate fi acel Drăgănescu - poate rudă cu Cecilia, pe care o pomeniți dvs.?, fiindcă apar pe aceeași pagină, dar sunt aproape sigur doi, și
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
dânsa ceva În plus. Din Lovineștii l-am identificat pe Jenică Tatos, pomenit, cum veți constata În vara lui 1938; la fel, pe cumnatul Dragomirescu; nu știu Însă cine poate fi acel Drăgănescu - poate rudă cu Cecilia, pe care o pomeniți dvs.?, fiindcă apar pe aceeași pagină, dar sunt aproape sigur doi, și nu o confuzie de lecțiune: vreau să spun că al doilea „Dră...” are mai multe piciorușe de litere - neclare - ca primul, deci e un nume mai lung. „La
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
sincer că mă interesează deosebit activitatea dvs. A fost genială trimiterea la Enciclopedia „Cugetarea”, unde cred că am depistat cu ce frați Naum a călătorit În tren E. Lovinescu. La Început, mă Întrebam dacă nu cumva Andrei Naum, tatăl poetului, pomenit și el În agendă, are vreun frate. Dar, datorită dvs., pista asta a căzut, căci Alexandru și Teodor Naum, ambii ieșeni, unul conferențiar la Universitatea din Iași, celălalt filolog clasicist, profesor la Cluj, sunt probabil, și prin 717 obârșie, și
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
am trimis o fotocopie. Sunt clare figurile și pot fi folosite, dacă familia nu are așa ceva. În ce privește Vas.(ile) Todicescu, acesta dacă trăia era să fie o mare personalitate Între filozofii noștri. Un Todicescu, cred fiul acelei doamne despre care pomenești În scrisoare trăiește undeva prin străinătate 280. Aci a activat numai câțiva ani și a locuit o cameră În apartamentul În care locuia și G-ralul Mihai Todicescu. Era un violinist care s-a remarcat din primul moment. Aștept știri tot
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
și ce ai mai dori. Mi-e frică că nu ai primit scrisoarea. La graba de a-ți face cunoscut ce aflasem, am folosit un plic mai mare și două mărci de 40 b. În loc de una de 55 b. Te pomenești că nu a ajuns la destinație. Aștept două vorbe. Până atunci vă doresc sănătate și numai bine. Al vostru, M. V. Pienescu 20 București, 21 oct. 1974 Dragă Eugen, Am primit scrisoarea care m-a Întristat foarte mult. Eu atribuisem tăcerea
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
pot menține Încrederea și să capăt cine știe ce lucruri interesante. Ce facem cu fotografia lui Matei Millo fălticeneanul? Cum o luăm de la D-na Millo? Să o iau la mine, sau vei veni D-ta sau altcineva să-l ia? A pomenit D-na de un fotoliu din Casa Millo, dar n-am reținut ce mi-a spus, fiind preocupat de alte lucruri ce mi le arătase. Voi lămuri și această chestiune. Matei din Fălticeni era nepotul lui Matei artistul și finul
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]