10,776 matches
-
Ben Laden și mâinii lui drepte, că pământul necredincioșilor sau Casa războiului, comportă două satrapii: una dincolo de Atlantic, unde cuvântul îi face pe oameni să roșească de plăcere, și alta în cealaltă parte, unde i-ar face să roșească de rușine pe responsabili și să izbucnească în hohote de râs pe cei răi. Școala și cărțile m-au învățat despre existența soldaților Anului II, a voluntarilor din Brigăzile Internaționale din Spania și a luptătorilor din Franța Liberă. Viața m-a făcut
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
acceptabilă, chiar dacă această specie pe cale de apariție este pentru regnul politic ceea ce hipogriful sau sfinxul sunt pentru animalele dintr-un parc zoologic. Sau cam ce reprezintă un basm al lui Perrault față de Germinal. Și atunci trebuie oare să ne fie rușine că ne place miracolul? Harta 6. Între ieri și azi Capitolul IV Prin Galileea, Iudeea și Samaria Și după cele două zile, a plecat de acolo în Galileea. Căci Iisus însuși a mărturisit că un prooroc nu e cinstit în
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
joc. La aeroport, ultima dată, mi s-a cerut să-mi dau jos pantalonii. Atunci m-am dezbrăcat de tot și am rămas gol-goluț în fața tuturor, de nu mai știau polițiștii unde să se mai ascundă. Nu mie îmi era rușine, ci lor. Tot ce fac ei pentru a aduce atingeri demnității mele, eu încerc să fac să se întoarcă împotriva lor. De exemplu, dacă, în închisoare fiind, ei te obligă să te dezbraci complet, ei bine, tu nu te mai
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
mea dar mă bate iar la cap cu cauza lui dreaptă. Vă dați seama? Biserica noastră a fost fondată în '53 de apostolul Iacob, când a debarcat pe coasta noastră la Malabar, iar noi n-avem loc aici! E o rușine! 53! Primii creștini au fost indieni! Nu-i nedreptățiți pe siriaci. Regele Abgar i-a oferit regatul său lui Isus în ajunul Vinerei Mari. El este primul. Toma venea de la Edessa. El era trimisul lui Tadeu Dirianul. El a fost
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
unde vezi nevastă tânără și bărbat bătrân să nu găzduiești: la asemenea loc se adună oameni de toată mâna... La vreme de nevoie, un ciomag mai degrabă ia foc decât o pușcă. Câteodată minciuna pornește de la o simțire nobilă, de la rușine. Omului i-i rușine să-și mărturisească unele fapte așa cum le-a săvârșit, și atunci le înfățișează așa cum ar fi trebuit să le îndeplinească. Dar cu vremea rușinea piere și obiceiul rămâne. 1. ISTORIA DE LA PODUL DUMBRĂVIȚEI 2. Istoria din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și bărbat bătrân să nu găzduiești: la asemenea loc se adună oameni de toată mâna... La vreme de nevoie, un ciomag mai degrabă ia foc decât o pușcă. Câteodată minciuna pornește de la o simțire nobilă, de la rușine. Omului i-i rușine să-și mărturisească unele fapte așa cum le-a săvârșit, și atunci le înfățișează așa cum ar fi trebuit să le îndeplinească. Dar cu vremea rușinea piere și obiceiul rămâne. 1. ISTORIA DE LA PODUL DUMBRĂVIȚEI 2. Istoria din drumul Hârlăului, cu armeanul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
foc decât o pușcă. Câteodată minciuna pornește de la o simțire nobilă, de la rușine. Omului i-i rușine să-și mărturisească unele fapte așa cum le-a săvârșit, și atunci le înfățișează așa cum ar fi trebuit să le îndeplinească. Dar cu vremea rușinea piere și obiceiul rămâne. 1. ISTORIA DE LA PODUL DUMBRĂVIȚEI 2. Istoria din drumul Hârlăului, cu armeanul cel speriat. "Mergând spre Hârlău." Și cu bătrâna care secera în genunchi. Cineva nu cunoaște pe Herbert Spencer; bine, nu cunoaște. Dar unii cunosc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
soția nu demonstrează nimic și face totul. Dumas-fils. Adesea, în fața oamenilor, jucăm valsul, pe când în inima noastră răsună marșul funebru! Ibsen. Din Omul de geniu de Lombroso. Geniul, această unică putere omenească înaintea căreia poți să-ți pleci genunchii fără rușine, a fost clasat, de cătră mai mulți psihiatri, alături cu crima, printre formele teratologice ale spiritului omenesc, printre varietățile nebuniei... Aristot marele străbun al filosofilor noștri, și din nenorocire încă maestrul lor remarca deja că subt accesul congestiilor cerebrale "mulți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
5 Stuche-l tu, că mie mi-e greață! Rozmarin și cânele lui Haret Controlul lui Murat la Putna Sacă când a făcut proces de contravenție unui individ și se adunase lumea în gară ca la urs și lui îi era rușine de situația în care se pusese aplicând legea! Ciobanul Vasile Roșu și altul au găsit în 1921 toamna 4 zimbri pe poleiu în muntele Fluturul, jud. Ciuc, Transilvania miază noapte de Bicaz pe când se duceau să caute pășune în pustietăți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
te-am așteptat Când văzui că nu mai vii Pusei dorul căpătâi Cu dragostea mă-nvelii Doamne rău mă hodinii. Strigă-mă lumea că-s lotru, Mândra joară că sunt șotru (șodu) Joară, mândro, pentru mine Și mă scoate din rușine. negură hodină a o tuli a probozi 27 August. Salonta, orășel în majoritate unguresc, în câmpie. Locul de naștere al lui Arany Iános care a cântat pe eroul Toldy Miclos. Este aici un turn, care cuprinde și muzeul Arany. Fondatorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Aumont! Domnul Dumnezeu te-a făcut bun gentilom; majestatea sa te-a făcut duce; fă și domnia-ta ceva pentru tine în lumea asta: bărbierește-te." Un golan întinde trufaș pălăria cerșind, la una din porțile Madridului. Nu ți-e rușine, îl mustră un neguțător, să faci asemenea meserie? Doar ești om cât un munte și ai putea lucra. Domnule negustor, răspunde mândru cerșetorul; îți atrag atenția că nu-ți cer sfaturi, ci monede. Virtuțile sunt instituții omenești; pasiunile, divine. Patima
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
napalmul care transformă în torță ființa umană, gazele asfixiante, vibrionii, microbii, mâni mașinile atomice..." Față de amenințarea unor asemenea acțiuni criminale, indiferența noastră, a celor ce trăim în aceste zile dramatice, ar fi o greșeală care ar apăsa ca o veșnică rușine generația noastră. 9 dechemvrie. În sala Ciaikovski, la 7 1/2 sara, festival în onoarea premianților pentru pace în 1952 atât cei care au primit medalia păcii din partea consiliului mondial, cât și premiile internaționale Stalin, "pentru consolidarea păcii între popoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
părere au învățătorii cei mai harnici față de chestia țărănească. Mulți mi-au spus limpede: dreptatea este a muncitorului obijduit. Arendașii și proprietarii, fără deosebire de naționalitate, își bat joc de munca Românului. Toți surtucarii satului, primar, notar, scriitoraș, mulg fără rușine, fără milă, această vacă lăptoasă. Se adaogă la aceștia și preotul care aproape în toate părțile e în discordie cu învățătorul. Aprig la câștig din pricină că are familie grea, om care ajunge la oarecare avere și oarecare greutate, care, prin faptul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
așază-i-te Cămașa-i pălălăiască Din somn să-l trezească, La mine să pornească Din lume, peste lume, La mine să vie anume Să nu aibă loc, nici stare Pânla mine a plecare Să umble fără de sine Și fără rușine. Să nu poată făr de mine Precum n-a putut Mă-sa când l-a făcut, Cu poatele smute Cu sudori pe frunte Cu buzele mușcate Cu cozile despletite pe spate. CU CUȚITUL Eu nu-nfig acest cuțit Nici în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
la inimă i-l așază. De le-i găsi dormind, De le-i găsi mâncând, Din somn să mi-l trezești, De la masă să-l stârnești, Să-l aduci, să mi-l grăbești, Prin păduri fără sine Prin sat fără rușine Prin poieni fără drum Prin câmpii fără cărări Pe drumuri cu gloduri Peste ape fără poduri Peste garduri Fără pârleazuri. Și de le-i găsi La mese-ntinse, Cu făclii aprinse, La neveste grase Și fete frumoase Să-i pară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ajunge la nouă. Dacă nu le-i întâlni, Dacă nu mi le-i găsi, Să te duci peste hotară Până-ntr-a noua țară, Și mi-l adă în ia-sară Și mi-l adă fără sine Și fără bai de rușine. Nu-i îngădui a trăi, Nu-l lăsa a grăi, Cu văduve grase Cu fete frumoase Cu părinți în casă. De-i pe pat, Dă-l sub pat; De-i la masă, Dă-l sub masă; De-i pe laiță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mâinile sale binecuvântate, a dat pinteni calului să înainteze. Cei din oastea de Poartă, la rândul lor, atacând cu toții dintr-o parte, nu s-au despărțit de scara sultanului lor. Ienicerii, căindu-se de ceea ce au făcut, pentru a șterge rușinea lor, au pornit să-l nimicească pe dușman. De asemenea și spahii de Anatolia și Rumelia, s-au scurs ca un râu și s-au năpustit asupra carelor ghiaurului.” Kemal-Pașa-Zade precizează: „Bătălia a început pe la amiază, în ziua de vineri
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
au reușit să cucerească Hotinul, s-au retras și e posibil ca, în 8-9 august, să fi făcut joncțiunea cu oastea comandată de sultan. Dlugosz scrie că sultanul „fiind strașnic înfrânt sub amândouă cetățile, fu silit să se retragă cu rușine și să se apuce de altceva”. Datorită căldurii nemiloase din mijlocul verii, datorită lipsurilor, pe care oastea otomană a fost constrânsă de Ștefan să le îndure pe pământul Moldovei, izbucnește în rândurile acesteia ciuma. Spaima morții și a foametei îl
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
sabie”. Vladislav îl avertizează pe fratele său: „Căci dacă maiestatea sa va voi cu orice preț să persevereze în această hotărâre și nu va voi să-i pună capăt, poate fi sigur... că va decurge din aceasta cea mai mare rușine pentru noi amândoi, și chiar pentru regatele noastre, și nu numai rușine, ci și veșnică defăimare și, în cele din urmă, chiar și primejdie. Căci mai întâi (se va isca - n. trad) între noi și majestatea sa ură și discordie
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
voi cu orice preț să persevereze în această hotărâre și nu va voi să-i pună capăt, poate fi sigur... că va decurge din aceasta cea mai mare rușine pentru noi amândoi, și chiar pentru regatele noastre, și nu numai rușine, ci și veșnică defăimare și, în cele din urmă, chiar și primejdie. Căci mai întâi (se va isca - n. trad) între noi și majestatea sa ură și discordie, iar între aceste trei regate ilustre, anume Ungaria, Boemia și Polonia, un
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
tabăra regească: că sosesc oști mari de dușmani și că regele vrea să plece fără să știe nimeni”. Oștenii, neliniștiți „se căzneau să-și așeze sarcinile pe cai și, părăsind carele și celelalte bagaje, s-o ia la fugă cu rușine”. Bolnav cum era, regele a trebuit să încalece și să se arate oștenilor săi și l-a trimis și pe fratele său, Sigismund „să potolească mișcarea”. S-au aprins torțe, regele s-a arătat în mai multe locuri și spiritele
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
ar fi ieșit din această [nenorocire]”. Johannes de Komorowo consemna: „După cele petrecute, regele și tot poporul au plâns cu lacrimi amare în Leopole”. Ludovicus Tubero menționa că polonii „s-au întors în patrie, câștigând ca răsplată a expediției, doar rușine și aceasta încă cu mari pierderi”. Maciej Strykowski, mergând în solie la Constantinopol, scria: „Și astăzi, în anul 1574, am văzut însumi în acel loc [Codrii Cosminului] o movilă foarte mare de oase răspândite...” O impresie profundă a făcut asupra
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
prădat în această parte și pe sub munți, și au ars și au pustiit țara Podoliei”. Spaima provocată de năvala lui Ștefan i-a făcut pe unii să se gândească să părăsească regatul, dacă nu i-ar fi ținut pe loc rușinea și atunci, își continuă Wapowski relatarea, au început să întărească Cracovia, autorul descriind unele dintre lucrările făcute cu această ocazie. În legătură cu colonizarea rutenilor, se poate spune că au fost întemeiate mai multe sate cu ei. Nu trebuie exagerat numărul acestora
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
îl făcuse norocos, isteț și viteaz. El alungase din Moldova pe regele unguresc Matia, bătut în orașul Baia și lovit el însuși în trei locuri la spate ! Tot el - minunată faptă - înfrânse cu o mână de oameni și alungă cu rușine pe sultanul Mahomed, care avea 120.000 de ostași. Tot el, cu arma în mână, alungase peste hotarele Moldovei pe regele polon Ioan Albert, călcând învoiala prin care i-a fost asigurată mai înainte libera ieșire a acestuia din țară
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Furcenii Vechi, Galați: „până la cel mic cher rălili”. Trinitatea ființei câștigă puteri apotropaice și face haosul întrupat să se supună ordinii. De aceea, mireasa mezinului este cea specială, uneori aparența ei încadrând-o faunei. În balada Broasca Roasca I (32) rușinea inițială a mezinului ursit unei broaște se transformă în condiția superioară a „prințului consort” pentru ființa din altă lume. În basmul cules de Petre Ispirescu în București, mezinul simte fiorii iubirii pentru o broască țestoasă și suportă batjocura fraților mai
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]