11,090 matches
-
în camera asta pe care am mobilat o pentru tine. N-am deschis încă sertarul biroului tău; poate într-o zi am să-mi afund fața în sertarul deschis, unde lucrurile mai păstrează încă atingerea ușoară a degetelor tale subțiri... Scumpa mea. Nici un cuvânt nu-mi îmbracă perfect gândul, nici un cuvânt nu poate cuprinde tandrețea dureroasă pe care ți-o port. Nu am primit a șasea scrisoare. Unde o fi? Am s-o văd vreodată, așezată ca un mesaj de pace
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de vândut etc. Așa; îmi reiau refrenul: te iubesc și mi-e dor de tine, un dor nebun, de nesuportat. Fii mai clară despre Cinci. Transmite-i lui Georges bunele mele gânduri prietenești și vechea, calda mea tandrețe. Fii frumoasă, scumpa mea. Gluma aceea a mea vanitoasă nu era decât dorința de-a cârcoti nițel. Fii frumoasă și, dacă ți se spune asta, să crezi, dar să nu te lași prinsă în capcană. Cu atâta duioșie alături de tine, că mă prăpădesc
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de gâscă în untură!!... Dacă găsești vreo cale, sugerează-mi-o. Moïca, draga mea dragă, nu mă gândesc decât la tine. E drept că luna asta e greu de trecut și poate și noiembrie va fi la fel, dar sper, scumpa mea, că într-o zi ai să primești scrisoarea cea bună, în care ai să citești „astăzi în sfârșit ți-am putut trimite...“. Nu trăiesc decât pentru clipa aceea, toate eforturile mele se îndreaptă spre acest scop. Te iubesc, puștoaică
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
în sfârșit ți-am putut trimite...“. Nu trăiesc decât pentru clipa aceea, toate eforturile mele se îndreaptă spre acest scop. Te iubesc, puștoaică atât de mititică și atât de fermecătoare. Sunt fericită să știu că poate ai să te încălzești, scumpa mea friguroasă. Sunt fericită să te știu în casa unor ființe plăcute, cu fetițe în preajma ta. Îți scriu și pe sub geamul tău, sub balcon, trece regimentul spre câmpul de instrucție; știi că îi spuneam „garda reginei“ în cinstea ta, fiindcă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
și-a pus pasionat gândul lui de halucinat? Așa aș putea vedea fața ta brună înscrisă pe hârtie și, în fundal, decorul camerei tale, iar eu ți-aș trimite „ce-i mai dulce pe la noi“ din toată inima mea, mamina scumpă și mult dorită. Am scris mereu, sunt puțin obosită; culc capul pe hârtia asta; suflu cald și trist; îți trimet sufletul meu, îți trimet gândul meu cu un capăt fixat aici, ca o coardă, și cu celălalt capăt prins în
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
incomplete care este un strigăt de tandrețe dezlănțuită. Te iubesc și trăiesc de mai bine de cincisprezece zile într-o prăbușire ideologică plină de suferință. Dar o să-i învingem, totuși. Curaj! Bunul Dumnezeu are să îngăduie să ne revedem, noi două, scumpa mea fetiță preaiubită! Tandrețe. Sâmbătă, 1 noembrie [1947] Astăzi o zi plină, Monica, draga mea mult iubită și atât de îndepărtată. De dimineața - azi e ziua mea liberă, așa-zis - am plecat la coafeur, unde am stat până la 11, când
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Frumoasa mea, fata mea iubită, am speranță. O să ne revedem, noi două, nu-i așa, Monica? O să pot să-ți sărut iar ochii, fața așa de dragă, părul ars de soarele Mangaliei, în vacanțe - nenumăratele noastre va canțe însorite. Curaj, scumpa mea copilă. Te binecuvântez din toată inima mea îngrijorată și adesea istovită. Să știi că sunt fericită că ești la Paris și că aș mai face iar acest sacri ficiu, cu bucurie și durere, dacă ar trebui să-l mai
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
partea dinspre bibliotecă, Mihai și Lucie în partea cealaltă. Am stat până la 11½. Nu a fost veselie. [...] Vineri, 21 noiembrie [1947] Astăzi am fost copleșită: scrisoarea ta din 30 octombrie și cea din 16 noiembrie au sosit cu același curier. Scumpa mea, comoara mea, e oare cu putință ca ceea ce e atât de viu să nu poată da un contur fizic, să nu poată realiza concret ființa umană? N-ai să știi niciodată ce caraghioasă sunt când primesc o scrisoare de-
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ei (care, în paranteză fie spus, o ațâță împotriva mea și o învață să fie obraznică și să-mi poarte pică), închid ușa camerei și ușa cabinei telefonice, mă instalez și te iau lângă mine posesiv, ca și cum ți-aș spune „Scumpa mea, hai să vezi ce mi scrie ea“. Azi, draga mea dragă, sunt singură, dar am primit vești de la tine, și casa, toată casa ta, se bucură; astăzi bunul Dumnezeu și-a deșertat sacul cu minuni, în camera ta: fac
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
mă faci să retrăiesc în tine. [...] Spune-i lui Georges că mi-e foarte drag; că e chiar foarte frumos din partea lui să vrea ca eu, cu silueta mea rotunjoară și bătrâioară, să urâțesc masa tinereții voastre nostalgice. Te iubesc, scumpa mea Mouette. Mamina 16/1947 I 23 noembrie [1947], duminecă [...] Mamy dragă, te rog numerotează-ți scrisorile, pentru ca să-mi pot da seama dacă s’a pierdut vreuna. Câtă vreme putem să ne scriem, chiar cu întârzieri în primirea lor, e
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
mine mereu, dulcea mamei. Eu aici în fond nu pot conta pe nimeni; fiecare își are viața lui proprie întâi, și nu o pot face să devieze spre mine, nici măcar în cazuri mai grave, cum a fost ieri; să știi, scumpa mamei, că eu voi lupta cu strășnicie pentru a-mi păstra viața pe care o vreau tenace, pentru că ți-o închin mai departe ție. Să știi că mă voi feri de primejdii, fără lașități [...]. Tu du-ți drumul vieții curajos
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
nu am intenția să te iubesc mai puțin și chiar de m’aș sili să o fac - spre binele nostru - nu aș putea, draga mea Monica. Decât asupra unui lucru va trebui să ne hotărâm: să ne silim, copilul meu scump, să privim întâmplările și uneori lipsa de vești mai potolit. Nu pentru mine, ci pentru tine. Te poți îmbolnăvi de „dor“. Și asta nu trebuie. Nici eu nu am primit vești o lună de zile, afară de micul bilet cu articolul
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
gândesc, alteori îmi fac planuri, și alteori cred că voi rămâne întemnițată aici. Dar oricum, te iubesc cu desnădejde, Mamina III Miercuri, 14 ianuarie [1948] [...] Nu pot să-ți spun ce frumoase discursuri am avut ocazia și plăcerea să ascult; scumpa mea, cu fiecare zi ce 196 1. Subl. aut. 2. trece îmi dau seama că minunata domnie a poporului este definitivă. Sunt ca în familie și mă simt bine; din toate părțile sunt interpelată familiar și cu sentimente de egalitate
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
gafa pe care deja am menționat-o, cotcodăcind ca o găină - își scoate pașaport ca să vină să se îngrijească, are ceva la șira spinării, săraca -, cealaltă îmi vorbea de „Mircică“ spunând că i-a scris două cărți poștale cu „Muți scump, Muți iubit, kilogramul de porto cale costă 100 de franci“. Nu erau indiferente, erau normale, dar eu, îmi dau seama, sunt - din cauza vârstei poate - anormală, stupidă... Însă dacă sunt pregătită să ajung la un moment când co respondența dintre noi
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Azi dimineață am cumpărat trei cărți: Marx-Engel (sic!), Manifestul Partidului Comunist, Lenin, Imperialismul, stadiul cel mai înalt al capi talismului, [și] Platforma Partidului Unic Muncitoresc. [...] Aici toate sunt bune. Uneori continui: „Madame la Marquise“, cântecul cu care ne amuzam amândouă. Scumpa mea, dacă ai fi lângă mine! Câtă nevoie aș avea de prezența ta, de sfatul tău, de flecărelile noastre. Așa, sunt ca o biată mamă orfană. 15 februarie [1948], duminică, ora 5 [...] Tu continuă-ți munca fără să-ți faci
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
îmi place mult munca mea, și în special aceasta, însă mă tem să nu mă risipesc fără să apuc să adâncesc ceea ce fac. Dar mă simt deja mai bine, „Doamnă Marchiză“. Ți-aduci aminte cum ne amuzam cu refrenul ăsta? Scumpa mea fetiță, sunt fericită că am avut în seara asta câteva momente ca să-ți povestesc cum mi-a fost ziua. 2 martie [1948], marți Mouetta mea, abia m-am întors de un sfert de oră; e zece și un sfert
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
și comunicări ale consilierului educativ, întoarcere acasă, cină, lecție de franceză cu Iani și doar aceste cinci minute ca să-ți spun că te iubesc în ciuda oboselii și dincolo de ea, cu dragostea mea febrilă și exasperată. Te iubesc din toată inima, scumpa mea. Mă apuc iar de lucru, fiindcă mâine am de prezentat două rapoarte, unul politic, altul despre clasa mea, a IV-a B, ca dirigintă. Fii binecuvântată, dulcea mea. Miercuri, 3 martie [1948] Nu, zău așa, asta a fost cea
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
tandru este pentru tine, Mamy! Vineri 5 martie [1948], ora 3 după-masă Mă crezi, draga mea, că umblu pe străzi beată de somn și de odihnă, că nu mai am timp să stau de vorbă cu tine ca înainte, dar, scumpa mea, nu mă plâng, fiindcă tot ce fac este pe gustul meu, este conform cu linia mea ideologică. Constat doar, așa cum scriai într-una din frumoasele tale scrisori. Azi-dimineață, programul indicat în susul paginii, apoi întoarcere la noi, unde casa se întrece
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ia buletinele de vot pentru data de 28, am vrut să-ți vorbesc, liber, ca și cum am fi amândouă libere și singure în casă. [...] Iarăși am întâlnit-o pe Ly; face minuni de economie, fiindcă banii sunt, ca peste tot, foarte scumpi și de negăsit; de când ai plecat, n-a avut decât două perechi de ciorapi, și închipuie-ți că au ținut-o 7 luni și mai bine: erau ciorapi de mătase vegetală. Biata Ly are încurcături, dar, pricepută cum este, s
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Sâmbătă seara, 6 martie [1948] Dulcea mea Mie preaiubită, îți scriu la ore neregulate, când pot și cum pot, fiindcă am intrat în nebunia alegerilor și, cum sunt responsabilă politică, trebuie să iau parte trup și suflet la succesul acestor scumpe idei care au devenit într-atâta ale mele, încât trebuie să lupt pentru izbânda lor, cu riscul de a crăpa de oboseală. Să știi că nu mă plâng: îmi place munca mea, Doamnă Marchiză, dar sunt îngrijorată fiindcă mi se
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
la pământ cu obezi de ocnaș. Ieri am bătut la toate ușile ca să fac propagandă pentru alegeri și pentru Constituție, mâine trebuie să continui propaganda la conferința de la liceu; nu mai pot da lecții particulare, ceea ce îmi pricinuiește grave prejudicii. Scumpa mea, încearcă să vorbești cu fostul tău profesor, cel care poartă numele proprietăresei primei tale case de la Paris; n-am să fiu liniștită decât când am să știu că ai, grație prelungirii bursei, jumătate din cât îți trebuie ca să trăiești
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
să începi să te inițiezi în doctrina materialismului dialectic și istoric, să citești istoria partidului bolșevic sau principiile sta linismului. Suntem mamă și fiică, ne putem scrie - poate o să trebuiască să ne schimbăm în fiecare lună vocabularul, dar să profităm, scumpa mea, și să scriem, atâta timp cât mai putem s-o facem [...]. De altfel, Mouette, nu mai cred în nimic și-ți spun că pro cesul nostru e definitiv pierdut. Și ca să ne putem revedea, o să trebuiască să renun țăm la tot
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
să-ți dau, căci totul se prăbușește de la o zi la alta și mi-e frică de ziua când se va lăsa grea și inexorabilă perdeaua de fier peste noi. Eu trec uneori prin deprimări imense; mai este și această scumpă și mizerabilă Ly, care în fiecare dimineață îmi apare desfigurată, de nerecunoscut. O port în mine cu spaimă și tristețe, ca pe un avertisment tragic. [...] Tu nu-ți poți închipui ce viață de câine ducem aici. Familia Pal. țipă, urlă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
exiști, te gândești la mine. Mă cheamă Lina la masă și în glumă îmi spune (ce glumă!): „Poftiți, domnișoară, la masă, că vă pleacă trenul spre Paris!“ Te strâng în brațe cu lacrimi și putere. Printre lacrimi nu pot zări scumpii tăi ochi frumoși, nici fața ta... Bâjbâi în întuneric. Te sărut, draga mea. Scrie-mi, te rog, tot pe coale, pentru ca să pot forma caetul al II-lea. Și iar te strâng în brațe, și iar îți sărut genele lungi, ca să
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
plecat eu se simțea foarte bine.) Îmi spunea: „Ah! Cocanàm, Cocanàm, dore gât! Musever spui la mine bolnav iestem gât, bola ruținem! Cocanàm, la mine durut inima. Asta copil la mine estem? Mama nu iestem?“ Și eu îți spun ție, scumpa mea: Mama nu iestem? ... 77/1948 Vineri, 17 septembrie [1948] Scumpa, scumpa mea heimatlos (apatridă), iată, după lege, nu mai ești cetățean român: e ca și cum am avea două patrii, două religii, două inimi, două mentalități, două aspi rații diferite, noi
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]