10,628 matches
-
să perforeze majoritatea tancurilor folosite de către Aliați. Explozibilul era amplasat în spatele unui con metalic. În momentul impactului, la baza conul era concentrată toată puterea explozivă. Jetul de plasmă care rezulta în urma vaporizării conului metalic era capabil să perforeze turela unui tanc Sherman și să iasă prin partea cealaltă. După tragere, tubul de metal putea fi aruncat, arma fiind de unică folosință. Aruncătoarele de grenade Panzerfaust au fost folosite în număr mare începând cu luna august 1943. Deși propaganda germană înfățișa arma
Panzerfaust () [Corola-website/Science/321630_a_322959]
-
și eficientă, Panzerfaust necesita un curaj sinucigaș pentru a fi folosit corect. Primele versiuni aveau o bătaie maximă de 30 de metri. Ținta trebuia să fie foarte aproape. Din cauza designului ciudat, proiectilul avea tendința de a ricoșa, mai ales dacă tancul avea blindaj înclinat. Primele versiuni nu aveau un sistem de ochire, iar modelele ulterioare aveau un simplu înălțător mecanic cu distanțe prestabilite. Poziția de tragere era atipică: arma trebuia ținută ferm la subraț. Norul de praf și fum rezultat în urma
Panzerfaust () [Corola-website/Science/321630_a_322959]
-
("Mașina de Luptă a Infanteriei Model 1984") este un vehicul de luptă blindat, amfibiu, șenilat, destinat protecției, transportului și ducerii luptei de către grupa de infanterie împotriva personalului, transporturilor logistice, blindatelor ușoare, tancurilor și elicopterelor inamice, folosind armamentul instalat pe vehicul și armamentul portativ al grupei. Republica Socialistă România a obținut în 1982 de la URSS licența pentru construirea a 178 de vehicule BMP-1 adaptate nevoilor Armatei Române și posibilităților industriei autohtone. Vehiculele, denumite
MLI-84 () [Corola-website/Science/321644_a_322973]
-
care patrulau pe partea israeliană a graniței, în apropiere de Zar'it, și au ucis trei soldați isrelieni, au rănit doi și au capturat alți doi(Ehud Goldwasser și Eldad Regev). Alți cinci soldați israelieni au fost uciși, iar un tanc a fost distrus pe teritoriul libanez de frontieră într-o încercare nereușită de a-i salva pe soldații capturați. Hezbollah a denumit atacul „Operațiunea Promisiuni Sincere” după promisiunile publice ale liderului Hassan Nasrallah făcute de-a lungul perioadei de un
Războiul din Liban din 2006 () [Corola-website/Science/321636_a_322965]
-
luptând din poziții fortificate, adesea în zonele urbane, prin executarea unor atacuri cu unități mici, bine înarmate. Au produs probleme grave Armatei Israeliene, mai ales prin folosirea unor rachete antitanc ghidate fabricate în Rusia (ATGM). Potrivit programului de administrare a tancurilor Merkava, un număr de 52 de tancuri principale de luptă (MBT) Merkava au fost avariate, din care 45 de diferite tipuri de rachete antitanc ghidate. Rachetele au penetrat blindajul a 22 de tancuri, dar numai 5 au fost total distruse
Războiul din Liban din 2006 () [Corola-website/Science/321636_a_322965]
-
urbane, prin executarea unor atacuri cu unități mici, bine înarmate. Au produs probleme grave Armatei Israeliene, mai ales prin folosirea unor rachete antitanc ghidate fabricate în Rusia (ATGM). Potrivit programului de administrare a tancurilor Merkava, un număr de 52 de tancuri principale de luptă (MBT) Merkava au fost avariate, din care 45 de diferite tipuri de rachete antitanc ghidate. Rachetele au penetrat blindajul a 22 de tancuri, dar numai 5 au fost total distruse (2 dintre acestea de dispozitive explozive improvizate
Războiul din Liban din 2006 () [Corola-website/Science/321636_a_322965]
-
Rusia (ATGM). Potrivit programului de administrare a tancurilor Merkava, un număr de 52 de tancuri principale de luptă (MBT) Merkava au fost avariate, din care 45 de diferite tipuri de rachete antitanc ghidate. Rachetele au penetrat blindajul a 22 de tancuri, dar numai 5 au fost total distruse (2 dintre acestea de dispozitive explozive improvizate). Organizația Hezbollah a produs și alte pagube prin folosirea rachetelor antitanc ghidate pentru a dărâma clădirile în care se adăposteau trupele israeliene. După primul răspuns al
Războiul din Liban din 2006 () [Corola-website/Science/321636_a_322965]
-
acest conflict cu războiul de Iom Kippur din 1973, când la început, ceea ce părea o retragere a israelienilor, s-a transformat mai târziu într-o victorie a Israelului și o înfrângere a arabilor. El a declarat și că, deși câteva tancuri israeliene au fost lovite de rachete, acestea au limitat în mare parte numărul victimelor israeliene. De asemenea, a arătat că Hezbollah-ul nu a reușit să producă pierderi masive Armatei Israeliene și să ucidă un număr mare de israelieni prin atacurile
Războiul din Liban din 2006 () [Corola-website/Science/321636_a_322965]
-
fi putut ținti și umilirea generalului Panić, deoarece demiterea sa, în august 1993, a fost făcută la mai puțin de trei luni de data la care oricum acesta s-ar fi pensionat. Absolvent al școlii militare iugoslave în calitate de comandant de tanc, a urcat rapid în ierarhia Armatei Populare Iugoslave în anii 1970 și 1980, ajungând în funcția de comandant al Primului District Militar din Belgrad și la comanda trupelor iugoslave care au asediat Vukovarul, în timpul ofensivei sârbe în Croația din toamna
Života Panić () [Corola-website/Science/321736_a_323065]
-
orașul și apoi să avanseze spre Zagreb, prin Vinkovci și Osijek. Spre sfârșitul lui august 1991, Vukovar era complet înconjurat, însă apărătorii croați au opus o rezistență neașteptată și înverșunată, în ciuda intenselor tiruri de artilerie, a bombardamentelor și asalturilor cu tancuri ale JNA. Colonelul la acea vreme era comandantul Brigăzii 1 Mecanizată de Gardă și a fost numit comandant al „Grupului de Operațiuni Sud”, aflat în subordinea directă a generalului Života Panić. Brigada condusă de colonelul Mrkšić a fost principala forță
Mile Mrkšić () [Corola-website/Science/321741_a_323070]
-
Corps a armatei indiene și a mai multor batalioane britanice. Deși Armata a 25-a era în inferioritate numerică în fața forțelor Aliaților din Malaya și Singapore, comandanții japonezi și-au concentrat forțele. Japonezii erau superiori din punctul de vedere al tancurilor, al suportului aerian, al coordonării, al experienței și al tacticii militare. Forțele britanice, în schimb, s-au lăsat flancate în mod repetat, crezând—în ciuda numeroaselor atacuri prin învăluire ale japonezilor—că jungla malayană este impenetrabilă. Forțele aeriene japoneze erau mai
Bătălia de la Singapore () [Corola-website/Science/320772_a_322101]
-
mai bine pregătite decât slaba combinație de piloți nepregătiți și echipament inferior care rămăsese în Malaya, Borneo și Singapore. Avioanele de luptă japoneze superioare, în special Mitsubishi A6M Zero, le-au dat acestora superioritatea în aer. Aliații nu aveau deloc tancuri și doar câteva blindate, ceea ce i-a pus în dezavantaj. Navele de luptă HMS "Prince of Wales" și HMS "Repulse" împreună cu patru distrugătoare ("Force Z") au ajuns în Malaya înainte ca japonezii să-și înceapă bombardamentele. Se credea că această
Bătălia de la Singapore () [Corola-website/Science/320772_a_322101]
-
debarcările cu amfibii. Forțele japoneze au izolat rapid, au înconjurat și au obligat unitățile indiene ce apărau coasta să se predea. Ele au avansat de-a lungul peninsulei Malaya, în ciuda inferiorității numerice. Forțele japoneze au folosit infanteria pe biciclete și tancurile ușoare pentru a se deplasa cu ușurință prin junglă. Deși campaniei i s-au alăturat și alte unități Aliate, inclusiv din Divizia 8 Australiană, japonezii au împiedicat regruparea Aliaților, au cucerit orașele și s-au îndreptat spre Singapore. Orașul era
Bătălia de la Singapore () [Corola-website/Science/320772_a_322101]
-
trei divizii: Divizia Gărzilor Imperiale condusă de general-locotenentul Takuma Nishimura, Divizia a 5-a condusă de general-locotenentul Takuro Matsui și Divizia a 18-a condusă de general-locotenentul Renya Mutaguchi. Unitățile de elită ale Gărzii Imperiale conțineau și o brigadă de tancuri ușoare. Aruncarea în aer a digului întârziase atacul japonez cu peste o săptămână. La 8.30pm în ziua de 31 ianuarie, mitraliorii australieni au deschis focul asupra vaselor ce transportau un prim val de 4.000 de soldați din Diviziile
Bătălia de la Singapore () [Corola-website/Science/320772_a_322101]
-
și în contradicție cu ordinele primite de la Bennett - Maxwell a ordonat retragerea de la Kranji din partea central-nordică. Aliații au pierdut, astfel, controlul asupra plajelor de la vest de digul rutier. Deschiderea de la Kranji a făcut posibilă debarcarea fără opoziție a Gărzii Imperiale. Tancurile cu echipament de plutire au fost tractate peste strâmtoare și au avansat rapid spre sud, de-a lungul Woodlands Road. Aceasta i-a permis lui Yamashita să flancheze Brigada 22 pe linia Jurong și să ocolească Divizia 11 indiană la
Bătălia de la Singapore () [Corola-website/Science/320772_a_322101]
-
omologii lor germani care avansau din direcția opusă. Exemple de cooperare remarcabile au avut loc între cele două armate pe câmp. Wehrmacht-ul a trecut Fortăreața Brest care a fost capturată după Bătălia de la Brześć Litewski, de către Brigada 29 de Tancuri Sovietice la 17 septembrie. Generalul german Heinz Guderian și cel sovietic de brigadă Semion Krivoshein s-au reunit apoi la o paradă a victoriei în oraș. Liov a cedat la 22 septembrie, la câteva zile după ce germanii au predat operațiunile
Invazia sovietică a Poloniei () [Corola-website/Science/320802_a_322131]
-
a armatelor a început în perioada interbelică. Avantajele diviziilor motorizate au devenit evidente odată cu succesul Blitzkriegului german. Deși trupele motorizate nu erau mai eficiente în luptă decât cele pedestre, avantajul vitezei a fost decisiv. Infanteria putea să țină pasul cu tancurile germane, să protejeze flancurile diviziilor blindate și să apere mai eficient teritoriul cucerit de acestea.
Infanterie motorizată () [Corola-website/Science/320814_a_322143]
-
soldați și au nevoie de trei membri ai echipajului. Pentru a avea o eficacitate sporită, trupele mecanizate necesită un număr mare de mecanici specializați, ateliere mobile de reparații și vehicule de recuperare. Primele trupe mecanizate au fost cele transportate de tancul Mark V* în timpul Bătăliei de la Amiens din 1918. Tancurile au transportat în total 36 de grupe a câte doi soldați, însă contribuția lor a fost neobservată, fiind o bătălie de mare anvergură. Spre sfărșitul Primului Război Mondial, în faza mobilă a războiului
Infanterie mecanizată () [Corola-website/Science/320815_a_322144]
-
Pentru a avea o eficacitate sporită, trupele mecanizate necesită un număr mare de mecanici specializați, ateliere mobile de reparații și vehicule de recuperare. Primele trupe mecanizate au fost cele transportate de tancul Mark V* în timpul Bătăliei de la Amiens din 1918. Tancurile au transportat în total 36 de grupe a câte doi soldați, însă contribuția lor a fost neobservată, fiind o bătălie de mare anvergură. Spre sfărșitul Primului Război Mondial, în faza mobilă a războiului, armatele s-au confruntat cu problema menținerii ritmului de
Infanterie mecanizată () [Corola-website/Science/320815_a_322144]
-
transportat în total 36 de grupe a câte doi soldați, însă contribuția lor a fost neobservată, fiind o bătălie de mare anvergură. Spre sfărșitul Primului Război Mondial, în faza mobilă a războiului, armatele s-au confruntat cu problema menținerii ritmului de avansare. Tancurile, artileria și tacticile de infiltrare puteau fi folosite pentru a sparge defensiva inamicului, dar aproape toate acțiunile ofensive din 1918 se opreau după câteva zile. Infanteria care urmărea trupele inamice ajungea să fie rapid epuizată din cauza efortului fizic, iar artileria
Infanterie mecanizată () [Corola-website/Science/320815_a_322144]
-
reînarmării din anii 1930. Armata britanică a creat o forță mecanizată experimentală în 1927, dar nu a reușit să mențină acest trend din cauza bugetului restrâns. Deși unii susținători ai războiului mobil precum J.F.C. Fuller pledau pentru crearea unor "flote de tancuri", alți militari, precum Heinz Guderian din Germania, Adna R. Chaffee Jr. din SUA și Mihail Tuhacevski din Uniunea Sovietică au observat nevoia sprijinirii unităților de tancuri cu infanterie și alte arme, precum și nevoia ca aceste subunități de sprijin să mențină
Infanterie mecanizată () [Corola-website/Science/320815_a_322144]
-
unii susținători ai războiului mobil precum J.F.C. Fuller pledau pentru crearea unor "flote de tancuri", alți militari, precum Heinz Guderian din Germania, Adna R. Chaffee Jr. din SUA și Mihail Tuhacevski din Uniunea Sovietică au observat nevoia sprijinirii unităților de tancuri cu infanterie și alte arme, precum și nevoia ca aceste subunități de sprijin să mențină ritmul cu formațiunile blindate. În timpul reînarmării Germaniei naziste, unele unități de infanterie din cadrul noilor divizii Panzer au fost echipate cu semișenilatul SdKfz 251, care putea ține
Infanterie mecanizată () [Corola-website/Science/320815_a_322144]
-
și alte arme, precum și nevoia ca aceste subunități de sprijin să mențină ritmul cu formațiunile blindate. În timpul reînarmării Germaniei naziste, unele unități de infanterie din cadrul noilor divizii Panzer au fost echipate cu semișenilatul SdKfz 251, care putea ține pasul cu tancurile pe teren accidentat. Armata franceză a creat diviziile ușoare mecanizate (Légère Méchanique), în care unele unități de infanterie erau dotate cu șenilete. Aceste unități mecanizate, împreună cu cele motorizate, asigura celor două armate formațiuni interarme foarte mobile. Doctrina germană utiliza formațiunile
Infanterie mecanizată () [Corola-website/Science/320815_a_322144]
-
trupe ale armatei americane erau semișenilatele M2 și M3. Acestea au fost folosite și de către armatele aliate, precum armata britanică, franceză sau cea sovietică. Soldații britanici au folosit și transportoarele universale Bren sau cele de tip Kangaroo (construite pe șasiurile tancurilor prin conversie). Armata germană a folosit semișenilatele SdKfz 251 în cadrul unităților mecanizate. Din cauza producției insuficiente, primele divizii Panzergrenadier complet mecanizate au apărut abia la mijlocul războiului. Armata română a folosit și ea semișenilatele SdKfz 250 și SdKfz 251, însă acestea au
Infanterie mecanizată () [Corola-website/Science/320815_a_322144]
-
Din cauza producției insuficiente, primele divizii Panzergrenadier complet mecanizate au apărut abia la mijlocul războiului. Armata română a folosit și ea semișenilatele SdKfz 250 și SdKfz 251, însă acestea au fost livrate în număr mic de către germani. Infanteriștii sovietici foloseau de obicei tancurile (T-34 de exemplu era dotat cu mânere din fabrică pentru transportul soldaților) sau camioanele pentru transport. Singurele transportoare blindate erau cele de fabricație americană M2 sau M3, obținute prin sistemul Lend-Lease. În primii ani ai Războiului Rece, Armata Roșie
Infanterie mecanizată () [Corola-website/Science/320815_a_322144]