12,028 matches
-
de înlocuit. * S-a inventat un nou concurs: „Profesorul întreabă și tot el răspunde”. * „Cântarea României” a fost înlocuită cu Festivalul Național „Un pas înainte și doi înapoi / Uite-așa se joacă pe la noi”. * Serbările școlare nu mai sunt dedicate tovarășilor „El” și „Ea”; sunt anonime. * Prin unele orașe, lucrurile au rămas ca în epoca de aur: ziua nu curge apa, noaptea nu arde lumina, caloriferele nu merg nici ziua, nici noaptea. * Pescărușii doar anunță furtuna, nu o provoacă. * Nu ștergeți
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
Boldea Velișcu, directorul Centrului de Creație o comandă pentru tipărirea unui pliant cu care m-am prezentat la tipografie. Am ignorat, din neștiință, faptul că era necesară aprobarea pliantului, a cărei machetă am realizat-o personal, de către organul de partid. Tovarășul Filimon, directorul tipografiei, n-a observat acest amănunt obligatoriu, a preluat macheta după discutarea ei a stabilit ca în data de....să ridic coletul cu pliantele gata tipărite. Între timp am înrămat tablourile și am vopsit ramele pentru a mă
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
el acasă" în patologie. "La el acasă", însă la propriu, a fost în modestul său cabinet de la subsolul clădirii, cu mobile vetuste și, mi se pare, desperecheate, cu cărți vechi și noi; aproape totdeauna cabinetul era împărțit cu un coleg, tovarăș de meserie. Ușa era deschisă. Oricine intra, fără nici o formalitate, oricine ajungea acolo se simțea împăcat și liniștit. Cred că dacă H. Sellye ar fi avut acest cabinet nu ar fi inventat vorba modernă stres. Longeviv, nu doar prin numărul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
ridicat din scaun și, după executarea deplină a mișcării, de acolo de sus, s-ar fi putut spune, privind în dreapta sa peste umăr, a pro nunțat fără grabă, rotunjind liniștit fiecare cuvânt, următoarea frază: — Așa ceva nu se cuvenea să spuneți, tovarășe Ceaușescu, așa ceva am auzit de prea multe ori în anii ’50. Și s-a așezat, cu aceeași lentoare, desfășurând mișcarea în sens invers. Surprinși, ca și Ceaușescu, de nemaipomenita cutezanță, am așteptat într-o grea tăcere reacția acestuia, care a
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
gunoaie, umezeală și mucegai, îngheț peste tot. El, împreună cu un medic, poet, probabil cu Vasile Voiculescu, amândoi incomozi, destinați ca să moară. După ce gardienii le-au ferecat ușile, până la împlinirea celor 8 zile cât dura recluziunea totală, Daniil și-a privit tovarășul, s-a scufundat în rugăciune, după care s-a așezat pe burtă, cu mâinile întinse, în semn de sfânta cruce cu trupul și i-a zis doctorului, blând și poruncitor: „Punete pe mine!” Doctorul s-a așezat cu spatele pe
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
al UTC. De asemeni, nu ar fi exclus ca si Dan Marțian, care în 1990 era președintele Camerei Deputaților din Parlament - care l-a urmat pe Ion Iliescu, în 1971, la conducerea UTC, să fi fost unul din susținătorii fostului tovarăș Adrian Nastase la fotoliul ministrului de Externe. Înaintea numirii în această funție, Adrian Nastase a fost, chiar în primele zile după "revoluția" din decembrie 1989, consilierul personal al lui Ion Iliescu, iar la formarea Consiliului FSN, el a fost purtătorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85068_a_85855]
-
Note biografiche tratte da documenti", Rivista delle biblioteche e degli archivi, XVI, 1905, pp. 91-100, 136-154, 158-174; Idem, Note ed appunti, tratti da documenti, sulla vită politică di Neri Capponi, ivi, XX, 1909, pp. 15-31, 33-56. Pentru scurte informații asupra tovarășilor săi din regiunea muntoasă pistoiesă vezi D. Kent, The Rise of the Medici, cît., p. 266. Făcea parte dintr-o rețea de interese ai Capponilor în teritoriul pistoiez, fiind patronul unei capele din Pistoia dedicată Sfanțului Nicolae, care apare în
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
de vedere psihologic". Factorii externi sunt însă determinanți. În acest sens este analizată relația cu tatăl său, Gheorghe Eminovici, un om "autoritar, brutal, îndărătnic și grandoman, lipsit de delicateță și de orice tendință de a-i face pe copiii săi tovarăși de muncă (subl. aut.), astfel că i-a împins pe toți cu fața în poalele și atmosfera sufletească a mamei necăjite, care nici ea nu-și putea lega afecțiunea decât de copiii ei". Așa se face că acel părinte "vajnic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
ani, să te ții de el. Mai figurau în ceata noastră colonelul Gadela, supranumit Vădana, fiindcă era lat în șele ca o vădană; Costache Tucidide, poreclit Cățeaua, fiindcă era rău de gură, gata să clămpănească 57 și să împroaște pe tovarășii săi cu felurite glume pipărate; Petrache Lochman, un bătrân cu inimă de copil, victimă vecinică a Cățelei; colonelul Grigorie Sturdza, vânător egoist care la goane ieșea totdeauna din linia pușcașilor, ca să-i vie lui mai întăi dihăniile; în fine, Costică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
cum nu s-a mai pomenit. Când petreceam noaptea în pădure, ceea ce ni se întâmpla des, el străjuia focul pănă aproape de ziuă. La conacuri, el își lua patul cel mai prost. La frig, el împrumuta șuba59, cerga 60, mănușile, căciula, tovarășilor lui, rezervându-și pentru dânsul mai puțin chiar decât strictul necesar; căci el avea mai puține trebuinți decât oricine, se bucura de o sănătate de fer, nu suferea de frig, și umbla pe gerul cel mai mare numai în palton
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
la distanță de câțiva metri. Nu mai era un vânat de ghibăcie, ci un adevărat măcel. Sătul de atâtea rățe împușcate fără nici un merit, am plecat spre casă cu luntrea încarcată, dar când am ajuns la mal, ce să văd? Tovarășul meu Proca, îmbrăcat într-o cămașă țărănească lungă pănă la călcăi, ședea pe prispa casei fumând din lulea, iar hainele și albiturile lui toate erau înșirate la soare pe-o frânghie. Ce-ai pățit, Proca? îl întrebai eu. Ia, am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
mai venit gust să se expuie de a măsura a doua oară adâncimele Vladnicului. Am continuat ani de zile a vâna la câmp și la pădure, vara la pene66, iarna la păr67, după vorba Cățelei, însă de la o vreme ceata tovarășilor noștri de pușcă a început a se rări. Unul câte unul, spre marea noastră durere, au trecut pragul vieței și astăzi din cei vechi am rămas numai doi, mari și lați: Dimitrie Rosetti și eu. Ne uităm unul la altul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ce mișcările-mi păndea Cu isteața lui privire, vesel parcă îmi zicea: Sunt și eu pe-aici, stăpâne, gata să-ți dau ajutor, Și vânatul ce împușca-vei să-l aduc l-al tău picior. Condus, deci, de-al meu tovarăș, urmărita-m în sudoare Vietățile viclene pe la miriști, prin mohoare; Când și când în cuibul tainic pitpalacul se vestea; Mierla-n frunză mistuită când și când îi răspundea. Iată că, ajuns pe-o culme, eu mă uit și văd în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Cu un strop de vin de țară, cu o veselă urare, Am sărbătorit frățește împrejurul mesei mari Sfânt-a anului rodire ca și harnicii plugari. Dar s-a întâmplat adesea cu-ntristare de-am văzut Cum pe brazda răsturnată dragi tovarăși au căzut Dintre chiar fruntașii noștri, chipuri ce ne amintesc Munca din copilărie și amorul cel frățesc. Și rărită a fost ceata vrednicilor lucrători Ce adună-n stup de miere hrana suptă de pe flori. .............................................................................. Apoi iarăși, altă dată, am văzut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
fruntașii noștri, chipuri ce ne amintesc Munca din copilărie și amorul cel frățesc. Și rărită a fost ceata vrednicilor lucrători Ce adună-n stup de miere hrana suptă de pe flori. .............................................................................. Apoi iarăși, altă dată, am văzut, și mai mâhniți, Drepți tovarăși de ai noștri, cum la dușmani pribegiți, Pusu-s-au în văzul lumii să ne-mproaște cu ocări, Uitând dintr-o zi la alta ale noastre-mbrățoșări Și cercând să nimicească roiul harnic de albine, Pentru că, invidioșii, nu puteau face mai bine. Astfel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Este o vorbă că omul cum și-o face singur nici dracul nu i-o face. Tocmai așa am pățit-o și eu. Ca să nu mă arăt fricos, deși cam cu sfială la inimă, m-am prins al 7-lea tovarăș și mi-am dat apoi întâlnire cu ceilalți pentru a doua zi în zori de ziua dinaintea Otelului "Cerbul". A doua zi, pe când aburii ieșeau valuri din pepturile noastre de răcoarea ce ne cam strângea în spate, noi câteșișapte călări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
o amenințare asupra capului meu, îmi reveni, ca după orice primejdie trecută, curajul la loc, ba încă îmi reveni mai mare, ca și când m-aș fi luptat cu fiarăle și le-aș fi răpus. Apoi, pentru a nu da de bănuială tovarășilor mei că mi-a fost frică, am luat eu prăjina înainte și am început să mă leg de Codreanu tocmai pe tema fricei. Da' bine, Codrene, nu ți-ai pus o pelcică la fundul pantalonilor? Eu, pelcică!... Ha! Ha!... răspunse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
en haut, et trop hautes par en bas135. Dar să vă spun eu o altă ciudățenie, care ar fi de necrezut, dacă nu mi s-ar fi întâmplat chiar mie. Să vedem ciudățenia, adause Codreanu, făcând un semn din ochi tovarășilor săi. Eu cetisem nu demult cartea lui Odobescu Pseudo-Cynegeticos și fără mustrare de cuget îmi însușii următoarea anecdotă vânătorească, localizând-o după trebuință; alții au făcut mai rău decât mine, au braconat prin codrii literaturei și au tăcut pitic. Închipuiți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
la gură, avea în fața lui un aer de reculegere, de nedomerire, parcă să creadă, parcă să nu creadă cele ce auzea. Eu care mă rădicasem prin ultimul pahar dat pe gât la un diapazon de veselie mai presus de ceilalți tovarăși ai mei, mă sculai în picioare și, adresându-mă lui Catrințaș, îi zisei: Măi Catrințaș!... Ia spune și tu ce întâmplări ai avut în viața ta de vânător? Ce să am, cinstiți boieri? răspunse pristavul, scărpinându-se în cap. Ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
să istorisească că au văzut lupi pe jumătate jupiți fugind prin pădure, și alte de asemenea parascovenii 138 bune de adormit copiii în ajunul Crăciunului. Catrințaș merită o recompensă națională! BOALĂ CU LEAC De trei ceasuri eu și cu patru tovarăși de vânătoare băteam miriștele și popușoaiele de pe șesul Șomuzului într-o zi din luna august, pe un soare care ne frigea pielea. Cutrierasem mai bine de o poștă pe jos, căci vorba ceea, unde te duce pușca și femeia nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
fi trebuit două ceasuri bune ca să ne întoarcem prin arșiță până acasă cu puștele în spate și cu torbele pline de cartușe. Așa ceva nimene nu avea curajul să întreprindă. Da ce vă bateți capul degeaba, ne zise Vasile, unul dintre tovarășii noștri. Iaca colo peste deal la 15 minute departare avem pe prietinul nostgru Manolucă, holtei 139 ca și noi, cu casă încăpătoare și cu tot ce trebuie la camară. Hai la dânsul că vom mânca cât ne-o încăpea în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
fel de îndoială, de teamă că n-o să primească tocmai cu brațele deschise, când o vedea în casa lui cinci guri de oameni și alte cinci guri de câni, care de al răsăritul soarelui n-au îmbucat 141 nimic. Ceilalți tovarăși ai mei, veseli și nepăsători, mergeau fără leac de grijă și își lingeau de mai înainte buzele, gândindu-se la oalele cu smântână și la puii fripți ce-i așteptau. Când am ajuns în capul țarinei, am întrebat pe jitarul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ne-am luat ziua bună de la el foarte prietinește, am pus câte un ban alb în palma babei Acsânia și am plecat spre casă, ce-i drept, sătui, dar nedumeriți de feliul cum Manolucă înțelegea ospitalitatea. .............................................................................................................................. Nu știu ce au făcut ceilalți tovarăși ai mei, dar eu unul, mărturisesc păcatul, că nu m-am putut stăpâni de a istorisi unuia și altuia caraghioaza noastră primire de la curtea lui Manolucă. Pișicherlâcul 151 nostru a părut multora, pesemne, așa de ciudat, încât i s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
masă. Colțata cea de babă a fost înlocuită cu slugi ca oamenii și, după câțiva ani de trai îndemânatec și fericit, el vroind să ne dovedească că s-a lecuit de patima zgârceniei, ne-a poftit pe cei cinci foști tovarăși de vânătoare la moșie la dânsul, unde de astă dată n-am avut nevoie să-i împușcăm găinile, ca să mâncăm în adevăr împărătește. Vra să zică zgârcenia se poate număra între boalele cu leac. Dacă voi fi contribuit și eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Un englez a zis odinioară: "De ce cunosc mai mult oamenii, de ce iubesc mai mult dobitoacele". Nu știu întrucât acest englez original era îndreptățit să-și plaseze astfel dragostele. Eu însă știu atâta că n-aș fi schimbat pe iubitul meu tovarăș de vânătoare pe mulți prietini de cei cu fața dulceagă, alifioși să-i legi la rană. El nu avea decât trei slăbiciuni: dragostea pentru mine, pentru vânat și pentru mâncare. Zic numai trei, fiindcă noi, regii creațiunei, avem mai multe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]