11,591 matches
-
a avut loc la catedrala Westminster din Londra la data de 29 aprilie 2011. Prințul William, Duce de Cambridge, care este al doilea în linia de succesiune la tronul britanic, a întâlnit-o prima dată pe Kate Middleton în 2001, în timp ce amândoi studiau la Universitatea Saint Andrews din Scoția. După căsătorie, cuplul, care a primit oficial titlul de "Ducele și Ducesa de Cambridge" cu doar cîteva ore înaintea căsătoriei
Căsătoria Prințului William, Duce de Cambridge, cu Kate Middleton () [Corola-website/Science/321232_a_322561]
-
tatăl reginei, Ducele de York (mai târziu a devenit regele George al VI-lea), pentru soția lui, Ducesa de York (mai târziu a devenit regina Elisabeta), cu trei săptămâni înainte să-i urmeze fratelui său Eduard al VIII-lea la tron. Prințesa Elisabeta (acum regină) a primit tiara de la mama ei la împlinirea vârstei de 18 ani. Shane Connolly a realizat buchetul miresei care a fost format din mirt, lăcrămioare, garofițe și zambile. Cerceii miresei au fost realizați de Robinson Pelham
Căsătoria Prințului William, Duce de Cambridge, cu Kate Middleton () [Corola-website/Science/321232_a_322561]
-
biscuiți a fost făcut după o rețetă a familiei regale și a fost special solicitat de către Prințul William. Există un singur caz când fiul cel mare al Prințului de Wales s-a căsătorit înainte ca tatăl său să acceadă la tron: viitorul George al V-lea care s-a căsătorit cu Mary de Teck în 1893. El fusese numit Duce de York cu un an mai înainte, la scurt timp după moartea fratelui mai mare. În ultimii ani, câțiva prinți regali
Căsătoria Prințului William, Duce de Cambridge, cu Kate Middleton () [Corola-website/Science/321232_a_322561]
-
cu viitoarea soție și cu socrul său. Spera să folosească căsătora în scopul de a asigura sprijinul Rusiei pentru planurile sale de recuperare a regiunii Schleswig de la Danemarca. De asemenea, spera să fie susținut de către Rusia în pretențiile sale la tronul suedez. Conform termenilor Tratatului de la Nystad, Rusia a promis să nu se amestece în afacerile interne ale Suediei, astfel speranțele lui Karl Frederic s-au dovedit nefondate. Un alt candidat posibil ca soț a fost nepotul regelui Ludovic al XIV
Marea Ducesă Anna Petrovna a Rusiei () [Corola-website/Science/321244_a_322573]
-
după Anna ca să-i dicteze ultima sa dorință. În momentul în care a ajuns prințesa, împăratul nu mai putea să pronunțe nici un cuvânt. Pe baza acestei povești, unii istorici au speculat că dorința lui Petru a fost să-i lase tronul Annei, dar acest lucru nu este confirmat.
Marea Ducesă Anna Petrovna a Rusiei () [Corola-website/Science/321244_a_322573]
-
de la Kompong Cham din 29 martie, însă, mulțimea înfuriată l-a ucis pe fratele lui Lon Nol, Lon Nil, i-au scos ficatul și l-au mâncat. Circa 40.000 de țărani au mărșăluit apoi spre capitală cerând readucerea pe tron a lui Sihanouk. Ei au fost împrăștiați de armată, cu multe victime. Majoritatea populației, urbană și rurală, și-a vărsat furia și frustrarea pe populația de etnie vietnameză. Apelul lui Lon Nol pentru adunarea de 10.000 de voluntari pentru
Războiul Civil Cambodgian () [Corola-website/Science/321212_a_322541]
-
de Stat danez, dominat de episcopii catolici și de nobili, au refuzat să-l accepte pe ducele Cristian ca rege și au apelat la contele Christopher din Oldenburg, în scopul de a-l restabili pe Cristian al II-lea la tronul danez. În opoziție cu regele Cristian al III-lea, contele Christopher a fost proclamat regent la Adunarea Ringsted și la Adunarea Skåne la St. Liber Hill de la Catedrala din Lund. Rezultatul a dus la un război civil timp de doi
Christian al III-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/321257_a_322586]
-
Hill de la Catedrala din Lund. Rezultatul a dus la un război civil timp de doi ani, cunoscut sub numele de Feuda Contelui, între forțele protestante și catolici, război pe care Cristian al III-lea l-a câștigat și a ocupat tronul Danemarcei, iar forțele catolice din Danemarca au fost supuse. Pericolele care îl amenințau pe Cristian din partea împăratului Carol al V-lea și ale altor rude ale întemințatului Cristian al II-lea, l-a convins de necesitatea de a reduce numulțumirea
Christian al III-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/321257_a_322586]
-
lui Pedro al II-lea ani de zile și nu au permis rivali care să le conteste pozițiile. Facțiunea curtenilor a încercat să exploateze ruptura familiei imperiale în propriul avantaj. Curtenii i-au făcut aluzii împăratului că Áquila complotează împotriva tronului, deși acest lucru nu era adevărat. Tânărul și nesigurul împărat a fost înclinat să accepte acest fapt iar contele a început să fie disprețuit și exclus de la curte. Áquila a reacționat plângându-se deschis față de lipsa de considerație și respect
Teresa a celor Două Sicilii () [Corola-website/Science/321264_a_322593]
-
de Afonso, Isabela, Leopoldina și Pedro. Nașterile s-au oprit după iulie 1848. În iunie 1847 a murit primul lor copil, Alfonso. După decesul fiului cel mic Pedro în ianuarie 1850 au rămas numai cele două fiice ca moștenitoare a tronului. Deși Constituția permitea unei femei să succeadă la tron, atitudinea în acel moment era că doar un bărbat era capabil să exercite autoritate asupra întegii nații. Teresa Cristina a fost conștientă de obligația ei de a produce un moștenitor de
Teresa a celor Două Sicilii () [Corola-website/Science/321264_a_322593]
-
oprit după iulie 1848. În iunie 1847 a murit primul lor copil, Alfonso. După decesul fiului cel mic Pedro în ianuarie 1850 au rămas numai cele două fiice ca moștenitoare a tronului. Deși Constituția permitea unei femei să succeadă la tron, atitudinea în acel moment era că doar un bărbat era capabil să exercite autoritate asupra întegii nații. Teresa Cristina a fost conștientă de obligația ei de a produce un moștenitor de sex masculin și, ca o soție cuminte nu a
Teresa a celor Două Sicilii () [Corola-website/Science/321264_a_322593]
-
Corpul de artilerie al armatei a intrat în grevă iar guvernul a cerut regelui să-i disciplineze. Cu posibilitatea de a domni fără sprijin popular, Amadeus a emis un ordin împotriva corpului de artilerie și apoi imediat a abdicat de pe tronul Spaniei la 11 februarie 1873. La ora zece în aceeași noapte, Spania a fost proclamată republică, în timp ce Amadeo și-a făcut apariția în fața curții, proclamând poporul spaniol neguvernabil. Complet dezgustat, fostul monarh a părăsit Spania și s-a întors în
Amadeo al Spaniei () [Corola-website/Science/321280_a_322609]
-
13 ani. În același an, 1790, ea s-a logodit cu Francis, Prinț Moștenitor al Neapole, fiul cel mare al regelui Ferdinand al IV-lea al Neapole și a Maria Carolina de Austria. Logodnicul ei era moștenitor aparent atât a tronului din Neapole cât și a tronului din Sicilia. Ei erau verișori primari atât pe linie paternă cât și pe linie maternă, toții bunicii lor fiind comuni. Uniunea lor a fost ultima din cele trei dintre familiile regale ale Austriei și
Arhiducesa Maria Clementina a Austriei () [Corola-website/Science/321278_a_322607]
-
ea s-a logodit cu Francis, Prinț Moștenitor al Neapole, fiul cel mare al regelui Ferdinand al IV-lea al Neapole și a Maria Carolina de Austria. Logodnicul ei era moștenitor aparent atât a tronului din Neapole cât și a tronului din Sicilia. Ei erau verișori primari atât pe linie paternă cât și pe linie maternă, toții bunicii lor fiind comuni. Uniunea lor a fost ultima din cele trei dintre familiile regale ale Austriei și Neapole, cele doua anterioare fiind între
Arhiducesa Maria Clementina a Austriei () [Corola-website/Science/321278_a_322607]
-
Clementina). Fiica lor, Carolina, s-a căsătorit cu Charles Ferdinand, Duce de Berry în aprilie 1816. El a fost fiul regelui Carol al X-lea al Franței și a Prințesei Maria Teresa de Savoia. Ei au fost părinții pretendentului la tron Henri d'Artois, conte de Chambord și ai Ducesei de Parma, făcând din Maria Clementina strămoașa actualului Duce de Calabria și a rivaului acestuia, Ducele de Castro.
Arhiducesa Maria Clementina a Austriei () [Corola-website/Science/321278_a_322607]
-
ei. În 1810, după ce regatul olandez i-a fost luat, Louis a rămas în Olanda pentru aproape trei ani, scriind proză și poezie. Louis i-a scris lui Napoleon după ultima înfrângere în Rusia și i-a solicitat să restaureze tronul olandez pentru el. Napoleon a refuzat. În cele din urmă Louis s-a întors în Franța în 1813, unde a rămas pentru tot restul vieții sale. Frumoasa, seducătoarea și inteligenta Hortense s-a îndrăgostit de Charles de Flahaut, aghiotant a
Hortense de Beauharnais () [Corola-website/Science/321284_a_322613]
-
Albert (23 aprilie 1828 - 19 iunie 1902) a fost rege al Saxoniei și membru al Casei de Wettin. A fost fiul cel mare al Prințului Ioan, care i-a succedat fratele său Frederic Augustus al II-lea la tronul saxon sub numele de regele Ioan în 1854, când Albert avea 26 de ani. Mama lui a fost Amalie Auguste de Bavaria, al patrulea copil al regelui Maximilian I de Bavaria și a celei de-a doua soții Carolina de
Albert I al Saxoniei () [Corola-website/Science/321289_a_322618]
-
armatei germane de ocupație, poziție pe care a deținut-o până la căderea Comunei din Paris. La încheierea păcii a fost făcut inspector-general al armatei și mareșal. După decesul tatălui său la 29 octombrie 1873, Prințul Moștenitor i-a suuccedat la tron ca regele Albert. Domnia lui s-a dovedit a fi lipsită de evenimente, el a luat parte puțin la partea publică în politică, dedicându-se afacerilor militare, în care sfaturile și experiența sa au fost de cea mai mare valoare
Albert I al Saxoniei () [Corola-website/Science/321289_a_322618]
-
a căsătorit cu infantele Sebastian al Spaniei, care era văr primar cu Maria Isabella. A patra căsătorie spaniolă a avut loc după decesul ei, în 1850, când Carolina Ferdinanda s-a căsătorit cu Carlos, Conte de Montemolín, pretendent carlist la tronul Spaniei. În iunie 1833, pioasa ei fiică Maria Antonia s-a căsătorit cu Marele Duce de Toscana Leopold al II-lea care era văduv. În 1835, la 46 de ani, Maria Isabella a început o relație cu un ofițer austriac
Maria Isabela a Spaniei () [Corola-website/Science/321277_a_322606]
-
12 ani a fost numit colonel al regimentului 1 de cavalerie iar în 1830 a fost făcut cavaler al Ordinului Sfântului Spirit de către regele Carol al X-lea. La începutul anului 1825, numele său era menționat ca posibil candidat pentru tronul Greciei iar în februarie 1831 a fost nominalizat rege al Belgiei însă considerațiile internaționale l-au descurajat pe Ludovic Filip să accepte onoarea pentru fiul său, care a acompaniat armata franceză și a intrat în Belgia pentru a susține noul
Louis, Duce de Nemours () [Corola-website/Science/321301_a_322630]
-
a maroniților în regiunea muntoasă a Libanului, francezii au recurs la amenințări armate, trimițând în zonă o flotă puternică. Irakul și Palestina au trecut sub administrația britanică. Unul dintre fii lui Sayyid Hussein bin Ali, Faisal, a fost instalat pe tronul Irakului. Palestina a fost împărțită în două, jumătatea răsăriteană a devenit Transiordania, unde a fost instalat ca rege un alt fiu al lui Hussein, Abdullah. Jumătatea occidentală a Palestinei a fost plasată sub administrația britanică directă. Aici a fost permisă
Împărțirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/320525_a_321854]
-
și va diminua influența pe care o deținea favoritul regelui, Robert Carr, Conte de Somerset. După introducerea sa la curte, George Villiers, sprijinit de Arhiepiscopul de Canterbury, George Abbot, și de regină, câștigă afecțiunea regelui Iacob I și a moștenitorului tronului, prințul de Galles. Regele îl numea "copil dulce și soție", iar George Villiers a devenit favoritul lui; Iacob I l-a răsfățat și acoperit cu atenții. În mai puțin de doi ani a devenit baron Whaddon, viconte Villiers în 1616
George Villiers, Duce de Buckingham () [Corola-website/Science/320544_a_321873]
-
regelui George al VI-lea și a soției lui, regina Elisabeta. Prințesa Margaret Rose s-a născut la 21 august 1930 la Castelul Glamis din Scoția, căminul mamei sale. În momentul nașterii, era a patra în linia de succesiune la tronul britanic. Tatăl ei era Prințul Albert, Duce de York (mai târziu George al VI-lea), al doilea fiu al regelui George al V-lea și al reginei Mary. Mama ei era Elizabeth, ducesă de York, fiica cea mică a lui
Prințesa Margaret, Contesă de Snowdon () [Corola-website/Science/320542_a_321871]
-
acceptat-o ca regină. Biserica nu recunoaște ca validă căsătoria unei femei divorțate atât timp cât soțul de care a divorțat încă trăiește. Ducele de York a devenit regele George al VI-lea iar Margaret, a doua în linia de succesiune la tronul britanic. Familia s-a mutat la Palatul Buckingham. Regele George a descris-o pe Elisabeta ca fiind mândria lui iar pe Margaret ca fiind bucuria lui. În 1945 după război, Margaret a apărut în balcon la Palatul Buckingham împreună cu familia
Prințesa Margaret, Contesă de Snowdon () [Corola-website/Science/320542_a_321871]
-
interne timp de mai mulți ani. Statul lituanian nu s-a dezintegrat după moartea lui Mindaugas. Treniota a preluat titlul de Marele Duce, dar puterea lui a fost limitată; a fost contestat de Tautvilas, care nu renunțase la revendicarea asupra tronului. Tautvilas a fost și el asasinat de către Treniota dar, după doar un an, în 1264, Treniota a fost ucis de către foștii sfetnici ai lui Mindaugas. Fiul lui Mindaugas, Vaišvilkas, împreună cu cumnatul acestuia, Shvarn din Volînia, a preluat controlul în Lituania
Istoria Lituaniei (1219–1295) () [Corola-website/Science/320528_a_321857]