10,579 matches
-
vârstă, nu se piaptănă și nu respectă nici un program. Bărbatul-cutie nu este cetățean și nici nu „se înhăitează cu cerșetorii“, față de care are un statut inferior în ochii oamenilor. Bărbatul-cutie este invadat de greață, este scârbit de mizeria peisajului abia zărit prin viziera sa. Boala bărbatului-cutie se numește „paralizie a simțului direcției“. Cutia este o cale de acces spre o lume ascunsă, o lume specială, neaccesibilă oamenilor din „orașul anonimilor“. Bărbatului camuflat nu-i este rușine de cutia sa, nu disperă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
ridicau în urma noastră. Mai ieșea câte o gospodină care tocmai își atârnase rufele la uscat și ne trimitea pe la casele noastre, ne amenința că ne spune lu’ mama, dar pe noi ne durea în cot. La un moment dat, am zărit o chestie ciudată pe cer. Un planor. L-am urmărit, până am ieșit din sat. Părea mic planorul. Dac-aterizează pe-aproape, ne-am zis că-l luăm acasă. Am părăsit drumul și ne-am apropiat. Era cam mare. A
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
într-una insolită: El calcă pe ape, fără să se scufunde, controlând atât marea, cât și întunericul. Dar mai ales controlând moartea. Poate că acesta este lucrul care m-a izbit și care a distrus cel mai tare logica mea. Zărindu-L pășind pe mare, în noapte, ucenicii Îl confundă cu o nălucă terifiantă: poate că ei au totuși intuiția identității celui care vine spre dânșii, dar rațional vorbind acea identitate îi șochează. Drept care Iisus trebuie să le vorbească astfel încât ei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
dintr-un motiv ideologic: știam că Frida fusese fană a lui Troțki, iar lucrul acesta mă deranjase teribil, așa încât în mintea mea îi spuneam și îi pusesem pecetea de „troțkista Kahlo“, și cu asta basta! Apoi, într-o zi, am zărit mai mult din greșeală decât voluntar un album cu picturile Fridei și dintr-odată am simțit o durere în torace (acolo simt eu cel mai bine emoțiile artistice și nu numaiă, apoi în inimă. Și nu oricum, ci rău de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
și provocatoare, în același timpă. Era ciudat. Nu fac altceva decât să pictez ceea ce sunt eu și ceea ce este în capul meu, declarase Frida. Ce-i drept, cu excepția lui Vincent van Gogh (ale cărui autoportrete în avalanșă programatică pot fi zărite la muzeul van Gogh din Amsterdamă, nici un alt pictor nu are atâtea autoportrete obsedante (despre Frida dinafară și cea dinăuntru, ori despre ambele Fride, siameze terifianteă precum Frida Kahlo. Părul ei împletit în cozi rar s-a desfăcut și atunci
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
ar putea să trezească hazul unora, dar dincolo de acesta se poate vedea viața grea a țărănimii după cel de-al doilea război mondial. Odată cu căderea nopții, vechile sate hudeștene erau cuprinse de întunericul cel fără de margini și doar ici-colo se zărea în depărtare câte o lampă dacă nu cumva vreun opaiț cu seu de animale. Călătorul care trece astăzi pe ulițele satului poate vedea case noi și arătoase, acoperite cu tablă sau țiglă, model italian sau spaniol și multe case vechi
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
și acoperite cu brazde de pământ. Prin curțile caselor nu mai întâlnești femei acționând melițoiul sau melița pentru a bate cânepa. Lâna nu mai este căutată decât pentru saltele. La stână oamenii tund oile cu întârziere. Prin grădini nu mai zărești cânepa înaltă și deasă ca peria. Indiferent de sat vedem destui locuitori îmbrăcați cu haine făcute din fire sintetice, procurate la prețuri avantajoase de la diferite magazine, unele procurate la „second-hand. Pentru băieți la modă sunt blugii care într-un mod
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
Chau. Optăm pentru feribot și ajungem pe insulă cam într-o oră. Pentru insulele apropiate din Hong Kong se mai pot închiria și elicoptere. În așteptarea feribot-ului privim curioși in jur. În fundal, dincolo de Portul Victoria, în Kowloon, abia se zărește din cauza ceți cel mai înalt zgârie nori din Hong Kong, de 118 etaje, ultimul construit. Insula Cheung Chau face parte dintre cele 263 de insule ale Hong Kong-ului. Ea are doar 2,4 km pătrați și poate fi vizitată pe jos
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
Kowloon, dealurile cu vârfurile lor ascuțite din Noile Teritorii spre China, apele strălucitoare ale zonelor de coastă și văile împădurite, străbătute de miile de poteci perfect amenajate pentru drumeție. De asemenea, din alte puncte de observație ale Vârfului Victoria, poți zări insule îndepărtate, China continentală și Macau. De la Peak Tower, pentru turiștii dornici de drumeție, pleacă un drum aproape orizontal ce înconjoară vârful pe un traseu de 3,5 km. Străbătându-l pe jos, treci prin pădurea de bambuși, pini chinezești
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
bambuși, pini chinezești, ferigi sau rododendroni și vezi din loc în loc, prin vegetație, o parte din Portul Victoria, Golful Yau Ma Tei, unde sunt adăpostite ambarcațiunile în perioada taifunurilor, precum și insulele Green, Peng Chau și Lantau. În vest, se mai zăresc insulele Cheung Chau și Lamma (cu uriașele centrale electrice din care iese permanent fum). Chiar spre sud, ai panorama cu vegetație luxuriantă din Pokfulam Valley și Portul Aberdeen, plin de ambarcațiuni de tipul iahturilor, joncilor și sampanelor. În seara în
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
un golf plin de ambarcațiuni, care de care mai pitorești, dar și bărci de pescuit care aprovizionează restaurantele de lângă chei. O zi pe această insulă te reconfortează cât pentru trei zile de stat în forfota metropolei Hong Kong. De pe potecă se zăresc mai jos o serie de ferme piscicole, care aprovizionează satele cu pește. Și aici în Lamma accesul autoturismelor este interzis, de altfel ca și distrugerea naturii. Așa că merită să vizitezi Insula Lamma pe îndelete! CIMITIRELE DIN HONG KONG În Hong Kong
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
un amestec de civilizații pe care numai această zonă a Asiei o poate oferi. Se spune că un prinț din Sumatra, din secolul al XIV lea, adăpostindu-se pe insulă în timpul unei furtuni, a redenumit-o „Orașul Leilor”, după ce a zărit aici „un leu feroce”, deși, în realitate, se pare că ar fi fost un tigru. Republica Singapore face parte dintre așa-zișii Cei patru Tigri Asiatici, după Hong Kong, dar înainte de Coreea de Sud și Taiwan. Este cunoscută datorită uluitoarei dezvoltări economice libere
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
războiul ăsta. Și îl câștig în fiecare zi. Renunță, tinere. Altfel o să te bage-n groapă, nenorocitele. Bat în retragere, fără să mai spun nimic. Mă întorc la fântână, mă așez pe balustradă și mă uit la oameni. Apoi o zăresc și-i fac cu mâna. Mă vede, se apropie. Ai venit de mult? Îi spun că doar de câteva minute. O întreb de ce a vrut să ne vedem aici. Pentru că n-am chef să faci o scenă. Vreau să ne
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
câțiva oameni coboară, alți oameni urcă. Brusc, mă sui pe prima treaptă. Mai fac un pas, apoi autobuzul se pune în mișcare. În timp ce ușile se închid, mă agăț de barele verticale și urc pe platformă. Mă uit pe geam. O zăresc, la mare distanță. Stă pe balustrada fântânii. Mai apuc s-o văd în timp ce se ridică și-i cere un foc unui trecător, apoi autobuzul ia o curbă, iar ea dispare printre tufișurile care-mi aleargă prin fața ochilor. Sper că n-
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
la mine și-mi arată cu degetul obiectivul aparatului de fotografiat. Eu am doi ani. Mă uit spre obiectiv și mijesc ochii pentru că soarele e prea puternic. Afară s-a întunecat de-a binelea. Numai soarele din poză se mai zărește în penumbră. Tata mă pupă pe obraz și adorm. Shopping and Hunting Fiți drăguță, aveți un minut? Puteți proba haina asta? Vreau să-i fac un cadou soției mele și nu prea mă pricep la măsuri. Da. Și cred că
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
ca să mă văd și eu, și marea.) Îmi bag telefonul în buzunar. Mă așez pe o piatră. Cerul s-a înnorat, dar nu cred că vine ploaie. E liniște. Nu se mai aude nici un bubuit. Mă uit în stânga. Foarte departe, zăresc hotelul în care am stat acum douăzeci și două de veri. Pe afară, hotelul arată exact la fel ca atunci. Crash Boom Bang Mai am vreo cinci ore de pierdut până vine șoferul să mă ducă la aeroport. Ies din
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
te rooog. Stau o clipă și încerc să găsesc o soluție. Îți spun să te liniștești, îți spun că te iau cu mine. Te oprești din plâns și te uiți la mine cu speranță. Mă uit la tine. Abia te zăresc. Nu știu unde să te pun ca să nu te pierd. Și mă tem că aș putea să te strivesc din greșeală. Nu știu ce să fac. Mă uit la ceas. Deja am în târziat. Îmi întind mâna dreaptă spre tine, cu palma deschisă, și-
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
chiflă cu semințe și-o duce la gură în timp ce ochii ei se întorc la ecranul magic. Buzele i se deschid și dinții mușcă din coaja neagră. Voluptate maximă. Acum peisajul s-a îmbunătățit considerabil. Printre zeci de steluțe mov, se zăresc două semințe de floarea-soarelui. Mă frec un pic la ochi (sunt cam obosit) și hotărăsc că am spionat destul. Ajunge. Privirea mea se plimbă zece secunde prin restaurant. Corporatiști, maneliști și câțiva triști. Mă-ntorc la Steaua Sus-Răsare. (E numele
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
care l-am văzut eu într-o Dacie în 1979. Omul cu capac de veceu pe cap duce paharul la buze și soarbe fără zgomot o cantitate infimă de vin. Își dă puțin capul pe spate, iar eu încerc să zăresc ceva sub capac. Degeaba, capacul pare să fie lipit de pielea capului. Apare un chelner, cu o tăviță pe care stau câteva bucățele microscopice de somon afumat, învelite în frunzulițe de salată. Sau trifoi, nu știu sigur. Poate că e
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
o mai văd. Merg spre ieșire. Ajung în dreptul motocicletei de colecție, încetinesc pasul. Mă opresc. Motocicleta strălucește. Nici un fir de praf. Probabil că au lustruit-o cu ceva. Poate au folosit o ceară specială, n-am idee. În cafenea, o zăresc pe femeia cu zmeură. Stă pe un scaun și-și pilește o unghie. O privesc câteva secunde, apoi ies din aeroport și merg spre parcare. Noapte albă Omul din fotoliu a vorbit un timp. Apoi a tăcut. Acum mă privește
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
ce ocolea în vârtejuri iuți zidurile prăbușite, năpădite de ierburi înalte crescute printre dărâmături. De acolo, de la acel vârf legendar, se întindea cât vezi cu ochii spre sud un podiș înalt. Doar în depărtare, la ultima linie a orizontului, se zărea o dungă verde marginea unei păduri seculare. Pe acea limbă uriașă de pământ fertil, unduiau în soare lanuri imense de grâu pârguit. În jur, nici urmă de viețuitoare, nici țipenie de om, de parcă spicele dolofane acaparaseră pământul întreg. Cel ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
Cel ce ajungea acolo, aproape de cer, simțea ispita de neînfrânt de a intra în lanuri să asculte foșnetul lor șoptit. Păși pe negândite în holda bogată de grâu. Înaintă neobosit o bună bucată de vreme, vârful cetățuii nu se mai zărea, vroia să meargă mai departe pe acel drum, târându-și picioarele la nesfârșit la stânga, înainte, la dreapta, înapoi până s-ar fi prăbușit ori s-ar fi oprit dezorientat, plictisit. Dar nu. Când observă că a ajuns la distanțe egale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
la capătul pământului. Poți să-ți imaginezi că locomotiva vine cu zornăitul ei din deșert, se oprește câteva minute, apoi pleacă iarăși spre deșert. Dincolo de gară începe pustiul, nu se vede nici un copac, doar iarba galbenă, uscată. De acolo, se zărește un punct negru ce se mărește. Odată ce auzi zgomotul infernul de fiare izbindu-se de alte fiare, nu te mai interesează cât de aproape sau cât de departe e: știi că în scurt timp va fi în gară. În acel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
făcut-o cu o mare nehotărâre în primăvara anului trecut. La gară m-a așteptat tata, fiindcă îi trimisesem o telegramă în care nu menționam ora sosirii, dar el a venit la fiecare tren nu erau multe și l-am zărit de cum am coborât scara vagonului. Ne-am îmbrățișat bucuroși, apoi am pornit pe jos spre cartierul nostru. Drumul îmi era binecunoscut, doar uneori aveam impresia că străbat alte locuri, că mă mișc în alte spații și timpuri spre acel ceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
într-un compartiment. Nici nu observă dacă se afla cineva acolo. Stătea pe banchetă privind în gol. Când își reveni, se ridică și ieși în hol. Trenul alerga printre munți. Păduri de brazi se întindeau peste tot. Pe versanți se zăreau pârtiile de schi. De departe, stațiunile montane păreau niște adunături de cuburi colorate din jocurile inocente de copii. Vedea și serpentinele și podurile ce traversau râuri repezi, brodate de pojghițe albe de gheață. Urmărind meandrele sclipitoare, bătrânul uită parcă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]