95,542 matches
-
lui înțelepte și poeme, care sunt extrem de dense și bogate în imagistică mistică, subliniază cunoașterea sau gnoza (marifah) mai mult decât teama (makhafah) sau dragostea (mahabbah), celelalte două căi majore ale realizării spirituale în sufism. Nu a supraviețuit nici o operă scrisă, dar o colecție vastă de poeme, maxime și aforisme atribuite lui s-au păstrat în tradiția orală.” Fapte miraculoase realizate de Dū l-Nūn al-Misrī și transmise de tradiția sufistă În articolul „Created for Compassion: Ibn 'Arabī's work on Dhū-l-Nūn
Dhūl-Nūn al-Misrī () [Corola-website/Science/334293_a_335622]
-
sugerează că Peninsula Iberică a fost locuită în timpurile preistorice de magoți, densitatea lor actuală este scăzută foarte probabil datorită influenței omului și modului său de migrare. O posibilitate este introducerea în timpul dominației arabe din sudul Spaniei 711-1492; primele documente scrise datează din 1704. Conform unui docment în timpul dominației britanice, Winston Churchill a adus în Gibraltar din Maroc unele animale. Studiile genetice au adus la concluzia, că actualii magoți au două rădăcini, una algeriană și una marocană. Astăzi trăiesc în Gibraltar
Magot () [Corola-website/Science/334379_a_335708]
-
lada dublă de vin”. Vocea cadavrului a fost imitată chiar de către narator care și-a folosit abilitățile sale de ventriloc. Povestirea „Thou Art the Man” a apărut inițial sub titlul „Thou Art the Man!” și a fost prezentată ca fiind scrisă „de Edgar A. Poe” în ediția din noiembrie 1844 a revistei "Godey's Lady's Book". Editorul revistei a făcut cel puțin o schimbare editorială față de manuscrisul lui Poe, schimbând „old cock” cu „old fellow”, probabil pentru o lectură „mai
„Tu ești ucigașul!” () [Corola-website/Science/334350_a_335679]
-
Radu-Bogdan Herjeu (n. 11 mai 1970, București) este un jurnalist și scriitor român, cu 21 de ani de experiență în televiziune, radio și presa scrisă, autor a 8 cărți. În prezent este membru al Consiliului Național al Audiovizualului. A urmat Școala Generală 86, apoi Liceul de Matematică-Fizică nr. 3 (actualul Al. I. Cuza). În 1989 intră la Facultatea de Chimie, specializarea Chimie-Fizică. Revenit în țară
Radu Herjeu () [Corola-website/Science/334417_a_335746]
-
mai multe capitole apăruseră anterior în diferite reviste literare ale vremii. Romanul prezintă călătoria unui român către Lună într-un aparat de zbor denumit „aerosfredel” și întâlnirea sa pe solul selenar cu un marțian. "" este unul dintre primele romane S.F. scrise în limba română, având din această perspectivă un rol de document literar. El este considerat de specialiști ca fiind cel mai important roman științifico-fantastic românesc din faza de pionierat a acestui gen literar. Un ziarist din București, sosind acasă spre
Un român în Lună () [Corola-website/Science/334389_a_335718]
-
este gol. Deschizându-l, ziaristul găsește un caiet gros cu coperți de mușama neagră ce conținea o mulțime de hieroglife stranii. Înțelegând că jurnalul de bord era scris de un pământean, el reușește în urma unor eforturi mari să descifreze textul scris. Era o descriere stenografiată a călătoriei unui român în Lună pe care ziaristul o transcrie în continuare. Împreună cu un prieten inventator pe nume Sucevan, „mort în puterea muncii, nebun, ducând în groapă atâtea secrete”, autorul jurnalului de bord a plănuit
Un român în Lună () [Corola-website/Science/334389_a_335718]
-
Cartea a stârnit un viu interes în rândul cititorilor, așa cum reiese din ziarele vremii. Din acest motiv, romanul a fost publicat într-o a doua ediție în anul 1925 de către Editura „Cugetarea” din București, având 232 de pagini și titlul scris greșit pe copertă: "Un Român în lună". Cenzura comunistă care i-a atins pe urmașii lui Stahl nu a afectat romanul "Un român în lună" care a fost republicat în două ediții noi în anii 1958 (Ediția a III-a
Un român în Lună () [Corola-website/Science/334389_a_335718]
-
pe un marțian "„limba dragă a țării mele”" sau când înfige drapelul românesc pe solul lunar, sub ochii mirați ai unui marțian. Henric Stahl și-a descris romanul său mai mult ca un „tratat popular de astronomie”, o ilustrare „bine scrisă” și accesibilă a faptelor științifice, denumindu-l un „roman astronomic”. Romanul a fost primit cu recenzii elogioase. Astfel, într-un articol publicat în "Revista științifică „V. Adamachi”" (nr. 4, noi. 1914, pp. 249—250), I. Simionescu a lăudat imaginația autorului
Un român în Lună () [Corola-website/Science/334389_a_335718]
-
legiunile din interiorul țării despre situația de la limes. Din inițiativă regală a fost construit în secolul al XIII-lea o cetate cu șanțuri din ruinele fortificației romane care în anul 1228 era finalizată, deoarece din această perioada provine prima menționare scrisă a cetății sub forma unei diplome regale. Se presupune că această cetate a fost distrusă de marea năvălire mongolă din 1242. Din inițiativa contelui János Kemény, purtând același nume ca și strămoșul său János Kemény, în 1926 a invitat în
Castelul Kemény din Brâncovenești () [Corola-website/Science/334426_a_335755]
-
indica regula gramaticală aferentă Jihvămūlīya încă există în scrierea telugu și alfabetul kannada, în timp ce alofonul a fost pierdut complet în toate celălalte sisteme de scriere indiene. În prezent este folosit doar pentru sandhi. În limba tamilă, visarga este numită "ăytam", scrisă . Înafară de o uzanță modernă ca semn diacritic prentru scrierea sunetelor străine, este arhaic și folosit numai în cuvinte idiomatice și fosilizate precum ("adhu" - „acolo”), ("idhu" - „aici”) etc. Este menționat în cel mai vechi tratat de gramatică tamil disponibil, "Tolkăppiyam
Visarga () [Corola-website/Science/334445_a_335774]
-
este o melodie compusă de trupa britanică de rock, Queen. Scrisă și cântată de Freddie Mercury, melodia a fost lansată în cadrul celui de-al paisprezecelea album al formației, Innuendo, în 1991. Cântecul a fost lansat ca single pe 14 decembrie 1992 doar în Tailanda. De asemenea, este o melodie compusă de
Delilah () [Corola-website/Science/334491_a_335820]
-
sunt ostile șiismului, caracterizându-le adesea drept o formă de erezie mai gravă decât creștinismul sau iudaismul. Deoarece atitudinile anti-șiite sunt inoculate de la o vârstă fragedă, ele sunt transmise din generație în generație. Ele nu se regăsesc doar în textele scrise (adesea caracterizând șiismul drept o formă de erezie mai rea decât creștinismul sau iudaismul), dar și printre profesorii care predau în școli, chiar și în universități. Profesorii wahhabiți le spun adesea elevilor șiiți că sunt eretici. Profesorii care declară că
Drepturile omului în Arabia Saudită () [Corola-website/Science/335115_a_336444]
-
cuvintelor, are și asemenea cuvinte. De exemplu sintagma "kék harisnya " „ciorap albastru”, al cărei sens este compozițional, formează prin metaforizare cuvântul compus idiomatic "kékharisnya" „femeie cu pretenții de atotștiutoare”. Unii lingviști consideră cuvânt compus în franceză și grupul de cuvinte scrise separat, daca formează împreună o metaforă și, prin urmare, intră astfel în categoria expresiei idiomatice. De exemplu "cordon bleu", atunci când este o sintagma din două cuvinte, înseamnă „cordon albastru”, iar când este cuvânt compus idiomatic - „bucătar bun”. Îmbinările de cuvinte
Expresie idiomatică () [Corola-website/Science/335189_a_336518]
-
și XIV, perioadă în care au fost scrise cele patru mari cronici care utilizau forma standard a catalanei medievale. Sistemul de scriere din acea perioadă răspundea mult mai mult principiului fonetic decât sistemul actual. Mai mult decât atât, consoanele finale scrise se pronunțau, nu cum se întampla acum în dialectul nord-occidental standard din catalana modernă, cum este dialectul vorbit în Barcelona, unde multe dintre aceste consoane nu se pronunță. Acest fapt se datorează procesului de "amuțire graduală" și până la dispariția totală
Catalana medievală () [Corola-website/Science/335160_a_336489]
-
spune ca ignorăm o ruină cu numele de „bizantinitate“ și că arta creștină a primului mileniu ne pune în dificultate: refuzându-o, alimentam amnezia, acceptând-o, ne dovedim ilegitimi spiritual. “Paznicul bizantin” și-a strâns cărămizile ecumenice de la mănăstirea Piatră Scrisă și le-a adus domnitorului Constantin Brâncoveanu, cerându-i ajutor, precum zugravii medievali. Brâncoveanu însuși, rămas în nemurire, i-a deschis ușile palatului de la Mogoșoaia și, ca un clin d’oeil, l-a întâmpinat pe Sorin Dumitrescu și supărătorul lui
Sorin Dumitrescu () [Corola-website/Science/335204_a_336533]
-
și stupefacție spațiului proteic și depersonalizat al Dâmboviței post nord-coreeană. Sorin Dumitrescu va propune astăzi cuhnia de la Mogoșoaia drept centru polemic și asimetric al discursului său. Zidurile cuhniei expun componentele splendidului proiect iconografic destinat bisericii noi a Sfintei Mănăstiri Piatră Scrisă. Fiecare bucată din această „zidire nezidită“ inspiră evlavie. Parcă ar fi bucăți timpurii de ruină nedărăpănata din statalitatea noastră care n-a fost încă să fie. Foișorul, prin lucrările expuse acolo, spune că Biserică este sabie de foc, ipostază reprezentată
Sorin Dumitrescu () [Corola-website/Science/335204_a_336533]
-
limbă comună, ci numai noțiunile de limbă standard și limbă literară, care după ei nu se confundă, dar sunt strâns legate. Astfel, pentru lingvistul italian Gaetano Berruto, în trecut a existat numai o italiană standard literară, cea a tradiției literare scrise, dar în prezent pe lângă aceasta există și o italiană neo-standard care include forme și expresii din registre ale limbii precum cel familiar. Acestea sunt acceptate fie prin folosirea lor de vorbitorii cu un grad înalt de instruire care caută efecte
Limbă literară () [Corola-website/Science/335230_a_336559]
-
de propoziții în cele două variante: Pentru Emilian Vasiliu, limba standard este „româna literară folosită în mod curent (adică în împrejurări neoficiale) de un vorbitor instruit”. În cazul limbii germane, lingvista Renate Batsch distinge în cadrul limbii standard o limbă literară scrisă și un standard german vorbit, apropiat de limba literară, menționând că „varianta «superioară» a limbii standard este limba literară”. Pune în ghilimele „superioară”, dat fiind că nu emite judecăți de valoare în legătură cu diferitele variante ale limbii. După lingvistul maghiar Béla
Limbă literară () [Corola-website/Science/335230_a_336559]
-
standard german vorbit, apropiat de limba literară, menționând că „varianta «superioară» a limbii standard este limba literară”. Pune în ghilimele „superioară”, dat fiind că nu emite judecăți de valoare în legătură cu diferitele variante ale limbii. După lingvistul maghiar Béla Kálmán, „varianta scrisă a variantei standard se obișnuiește a se numi și limbă literară”. Lingvista slovacă Jana Svobodová distinge mai net limba literară, care ar fi cea a comunicării oficiale și scrise, de limba standard, care ar fi semioficială, vorbită și scrisă. În legătură cu
Limbă literară () [Corola-website/Science/335230_a_336559]
-
în legătură cu diferitele variante ale limbii. După lingvistul maghiar Béla Kálmán, „varianta scrisă a variantei standard se obișnuiește a se numi și limbă literară”. Lingvista slovacă Jana Svobodová distinge mai net limba literară, care ar fi cea a comunicării oficiale și scrise, de limba standard, care ar fi semioficială, vorbită și scrisă. În legătură cu limba albaneză, Edlira Mantho consideră că noțiunea de limbă literară este mai largă decât cea de limbă standard, cuprinzând-o pe aceasta din urmă, dar incluzând-o și pe
Limbă literară () [Corola-website/Science/335230_a_336559]
-
varianta scrisă a variantei standard se obișnuiește a se numi și limbă literară”. Lingvista slovacă Jana Svobodová distinge mai net limba literară, care ar fi cea a comunicării oficiale și scrise, de limba standard, care ar fi semioficială, vorbită și scrisă. În legătură cu limba albaneză, Edlira Mantho consideră că noțiunea de limbă literară este mai largă decât cea de limbă standard, cuprinzând-o pe aceasta din urmă, dar incluzând-o și pe cea de limbă a literaturii artistice, care poate fi și
Limbă literară () [Corola-website/Science/335230_a_336559]
-
obiectivele acesteia”. În legătură cu limba cehă, o idee analogă este emisă de Vera Schmiedtová. Argumentul ei este întărit de o situație specifică a acestei limbi. Standardul ei nu este ceea ce ea numește „limba comună” vorbită în mod curent, ci normele aspectului scris al limbii literare cehe formate în secolul al XIX-lea, impuse ca standard după Primul război mondial de către lingviștii din Cercul lingvistic de la Praga. Or limba comună prezintă diferențe mari față de limba literară, mai ales în fonetism și în morfologie
Limbă literară () [Corola-website/Science/335230_a_336559]
-
a trei capitole au fost schimbate, iar personajele principale feminine au fuzionat într-un singur personaj, Julie d'Aiglemont. Cartea a fost dedicată pictorului Louis Boulanger (1806-1867). Ca urmare a faptului că romanul a fost compus din mai multe fragmente scrise și publicate disparat, manuscrisele originale sunt păstrate în diferite locuri. O parte din manuscrise („Le Rendez-vous”, „L’Expiation”) au fost achiziționate de vicontele Charles de Spoelberch de Lovenjoul și sunt conservate în prezent la biblioteca prestigiosului Institut de France. Alte
Femeia de treizeci de ani () [Corola-website/Science/335199_a_336528]
-
de Balzac marchizei de Castries și sunt conservate la Fundația Martin-Bodmer din apropiere de Geneva. Nu se cunoaște soarta celorlalte manuscrise. Femeia de treizeci de ani" este un studiu detaliat al emoțiilor umane, mai ales al dorințelor și pasiunilor feminine, scris, după opinia lui Șerban Cioculescu, ca „o replică a feminismului sentimental, din romanele d-nei George Sand”. Într-o postfață datată 25 martie 1834, Balzac își descria astfel propriile intenții scriitoricești: „Personajul ce străbate, ca să spun așa, cele șase tablouri din
Femeia de treizeci de ani () [Corola-website/Science/335199_a_336528]
-
majoritate catolici. Pietre de moară primitive cunoscute sub numele de "" sau "Hexensteine" au fost găsite în zona Tarasp. Aceasta indică faptul că în zonă se realiza în Epoca de piatră o procesare a alimentelor. Cu toate acestea, nu exista dovezi scrise sau indicații de așezări în zonă până în secolul al XI-lea. Localitatea s-a aflat din secolul al XI-lea sub stăpânirea seniorilor de la castelul Tarasp, fiind pretinsă timp de secole de episcopii de Chur și de conții de Tirol
Tarasp () [Corola-website/Science/335293_a_336622]