10,833 matches
-
și tinerii.“ „Maestrul este pentru mine cel care îți rezolvă definitiv problemele“ Inaba Mitsuharu (născut în 1956) Domnul Inaba este încă un membru activ al Aum Shinrikyō. Locuiește împreună cu alți credincioși într-un apartament cu etaj. Nu prea li se închiriază apartamente celor din Aum, dar proprietarul acestui apartament a fost înțelegător și a spus: „Dacă nu ai unde să stai în timp ce te întorci la viața normală, poți sta aici.“ Se pare că numărul gândacilor creștea oriunde erau adepți Aum, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
noiembrie 1950 e din nou la Paris. Va fi pentru ultima oară. Îl năpădesc amintiri și afecțiuni vechi. Sensurile existenței se obscurizează. Autonomia operei ucide autorul. Nu mai e nimic de sperat: nici de la viața aceasta, nici de la viața cealaltă... Închiriază un apartament în arondismentul 18, pe strada Championnet, nr. 37. În noaptea de 8 spre 9 aprilie 1951, se închide în el și, după ce astupă cu bumbac toate gurile de aerisire, după ce face ordine, după ce-și arde ultimele manuscrise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
bătrâni din rădăcinile lor, le strivea trunchiurile, le frângea ramurile. Producția de rezervă din șură nu mai ajungea, indicii de creștere și înmulțirea spectaculoasă a comenzilor făceau necesare noi hale de producție. Trebuiau construite într-un timp record. Hackler îi închiriase firmei de construcții cele mai moderne mașini și, fără să fi vorbit cu cineva, a plănuit singur încă o extindere, pe care voia s-o pună în practică în toamna sau primăvara viitoare. Ca să vinzi macaralele firmelor străine era doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
timp vă ia să împingeți o macara de la un șantier la altul, de câți oameni veți avea nevoie ca să o montați sau s-o demontați și dacă vă trebuie un vehicul special pentru transport, pe care ar trebui să-l închiriați. Astea sunt cheltuieli la care nu se gândește nimeni. Și încheiați asigurări cu reprezentantul ca să nu trebuiască să solicitați de fiecare dată montatori de la firmă pentru asamblarea unei macarale, pentru că altfel vă costă și mai mult. Și în timp ce tata argumenta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
mai important lucru din lume. Ele îi arătau un drum care avea să-l conducă departe de liniile moarte ale organelor de mașini spre crearea de afișe, un drum pe care voia să-l parcurgă laolaltă cu Laura. Voiau să închirieze împreună o locuință în oraș, în sfârșit departe de casă. La toate astea se gândea fratele meu și, mai ales, la faptul că nu voia nici în ruptul capului să părăsească acest drum ce se închega, deocamdată, din schițe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
de fapt, cei mai jalnici indivizi ai satului, și doar ei aveau dreptul să dea cu biciul. Noi i-am fi concurat și trebuia să facem liniste. De obicei, să vezi plugul mare era o priveliște destul de deprimantă. Costume naționale închiriate de la primărie, combinate cu niște pantaloni de școală din ăia negri sau cu pantaloni de atelier albaștri. De obicei, repetenți sau oameni care aveau nevoie de bani. Mergeau apoi în Câmpina printre blocuri și oamenii aruncau cu bani în ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
Putem anexa aici o cugetare din filmul lui Nae Caranfil Asfalt tango, unde un polițist cinic face o paralelă între proxenetism și turism. Nu pot reproduce cugetarea pe de-a-ntregul, esențialul e că, dacă ai o țară frumoasă și o închiriezi și altora să se bucure de ea, nu o ții ca egoistul doar pentru tine, de ce nu ai proceda la fel și cu soția? Tanti Magdalena are principii. Nu-i plac nesimțiții. Ăia care vor TV în fiecare cameră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
Jeschonnek, diseară la ora 5, la o adresă din Grünewald. Jenschonnek o să care cu el o geantă plină cu valută. — Ce informator dat naibii ai, zise ea, Încruntându-se. Cine e? Hanussen Clarvăzătorul? — Omul meu e mai degrabă un impresar. Închiriază locurile din sală și, de data asta, măcar, o să apuc să văd spectacolul. — Și Întâmplător are În rândul personalului câțiva soldați prietenoși care să te Îndrume la locul tău, nu-i așa? N-o să-ți placă. — Dacă o să Încep să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
atunci și acum. Mă bucuram, fără reținere, de această voce vie, prietenă, risipitoare cu umorul, sensibilă, sceptică, nu te săturai s-o asculți. Întâlnirea de câteva zile la New York, În modestul hotel Belvedere, de pe strada 48, unde locuiam și unde Închiriase și vizitatoarea o cameră, a fost fracturată de „Întârzierile” Gabrielei și de o anume intensitate aventuroasă de care se lăsase posedată până la zăpăceală. În larga bucătărie a casei de la Bard, Însă, la cafea, Într-o dimineață solară, am regăsit comunicarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
scris Încă nimic cu atâta pasiune”, notează Blecher. Dar: „totul merge Încet, nespus de greu, febra mă abrutizează și ore Întregi zac ca un animal amețit de o lovitură de cap”. Pentru a-l scuti de peregrinările prin sanatorii, părinții Închiriază pentru fiul lor, În primăvara lui 1935, o mică locuință la Roman. „Strada, dincolo de cazărmi - povestește Sașa Pană - era din liniște ciuruită de goarne. Se chema Costache Morțun. O casă cu cerdac larg, primitor, Împrejmuită de scânduri și, În față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
albe se înalță la orizont, în vreme ce fluviul Yangzi se năpustește spre est, spre gura-i de vărsare. Pe lângă stânci urcă o cărare îngustă. Priveliștea îmi taie răsuflarea. La capătul ei e o bărcuță de lemn, cu un pescar care o închiriază. După ce ne așezăm în barcă, privind în sus mi se pare că stâncile îmi împing aerul înapoi în plămâni. Cerul este magnific de senin și albastru. La amiază ajungem în vârful stâncii. Când privim în jos, având perspectiva pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Ping? Singurul motiv pentru care ești supărată e că nu ai reușit să joci tu rolul împărătesei Wu! Pentru Lan Ping, iarna lui 1936 începe cu uși trântite și lacrimi. Cuplul ia hotărârea de a se separa și fiecare își închiriază o altă locuință. Deși încearcă să se împace din nou, există un zid între ei. Mental, ea își spune că a terminat-o cu Tang Nah, însă fizic e incapabilă să renunțe la obișnuință - trupurile lor depind unul de altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
de dormit prost, mă simt rău. Fairlynn se sucește cât e noaptea de lungă. Într-o dimineață, după micul dejun, gospodarul vine cu o femeie din vecini, care e croitoreasă. Ne spune că a rugat-o pe croitoreasă să ne închirieze camera de cusut. Are paturi, ne zice el. Poate că tovarășele de la oraș, care au oase delicate, ar prefera paturile pământului gol. De data asta, Fairlynn acceptă oferta fără să cârtească. Ne facem bagajele și ne lăsăm conduse de croitoreasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
la New York. El și Sylvie plecaseră din Midwest în anii 1970 și nu se uitaseră niciodată înapoi. Acum, întinderea unduioasă a locului său de baștină i se părea la fel de străină ca imaginile de pe Marte transmise de Sojourner. Lângă centrul de închiriat mașini de la aeroportul Lincoln, intră în panică o clipă, pomenindu-se fără pașaport și fără monedă locală. Odată intrat în holul din MotoRest, s-ar fi putut afla oriunde. Pittsburgh, Santa Fe, Addis Abeba - pastelurile liniștitoare, neutre ale navetei globale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cap, deschise gura și gemu. Atrasă de zgomot, o femeie apăru în cadrul ușii. Purta o fustă plisată roșie și o bluză de mătase crem. Weber avu senzația că o mai întâlnise, dar în alt context - la aeroport, la centrul de închiriat mașini sau la recepția hotelului. De vreo patruzeci de ani, cu un aer tineresc și o coamă de păr negru-albăstrui, lung până la umeri - genul de față care imita o celebritate minoră. Femeia păru și ea să-l recunoască imediat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
-și localizeze din nou toate membrele. Un hotel anonim, într-o altă țară. O altă emisferă. Singapore. Bangkok. O versiune o idee mai spațioasă a acelor hoteluri tip morgă din Tokio, cu oameni de afaceri puși la păstrare în sertare închiriate cu noaptea. Nici când își aminti unde era, nu-i veni să creadă. De ce era acolo era o întrebare al cărei răspuns îi scăpa. Se uită la ceas: niște cifre arbitrare, care ar fi putut însemna zi sau noapte. Aprinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Nu spuse „Știu“, ci încuviință doar din cap. Un fel de nervozitate îi dădu elan. — Apartamentul o să mai stea zece zile deschis. Pot să mă instalez pe podea. O să fie așa de simplu - doar lucrurile de bază. Pot să-mi închiriez ceva cu banii de pe vânzare. Potsă-mi reiau slujba, să încep să-ți restitui tot ceea ce ai plătit până... O sâsâi. Aruncă o privire scurtă peste umăr la șirul de ferestre prin care cartierul urmărea acum această piesă de teatru stradal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
parcare, dându-i lui Sylvie raportul de seară, în timp ce femeia indescifrabilă dădea ture sub felinarul de stradă, la cincizeci de metri de el, oferindu-i intimitate, îmbrățișându-se singură în haina ei de piele întoarsă, prea subțire. Luară mașina lui închiriată până la Silver Bullet. Când porni motorul, radioul se trezi zumzăind la viață - postul cu muzică clasică pe care-l găsise când venise de la aeroportul Lincoln. Îl opri. Stai! îi spuse ea. Dă înapoi. Îl porni din nou și ieși din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
douăzeci noaptea o sună, în sfârșit, pe prietena fratelui ei. —Bonnie? Scuză-mă că te-am trezit. Mă primești și pe mine? Doar pentru o noapte sau două. Nu sunt nicăieri. Nimic. Gerald Weber oprește cea de-a treia mașină închiriată de el în Nebraska lângă un bancomat. Mâinile îi tremură, scoțând mult mai mulți bani decât avusese intenția. De la aeroport se întoarce instinctiv la hotelul unde devenise deja client fidel. Bun venit amatorilor de cocori. Doar că, acum, holul mișună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
autorizat. Ar putea să-l întrebe pe șeful ei: Când a venit în instituția asta? Unde a lucrat înainte? Dar șeful o să-l trateze cu refuz sau chiar mai rău. La patru dimineața e în fața bungalow-ului ei. Stă în mașina închiriată într-o beznă totală, având tot timpul din lume ca să aleagă să nu-și dea foc la viață. Dar până la urmă, e deja arsă - Chickadee, Conscience Bay, Sylvie, laboratorul, scrierile lui, Celebrul Gerald -, toate se mistuiseră cu luni în urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
venit înapoi, m-a găsit stând tot pe marginea patului. „Ce se întâmplă cu tovărășelul nostru?” a întrebat el. „O să ne mai vedem vreodată cu familia Flumian și cu Pietro?” „Ce știu eu? Ei, bineînțeles. După ce devenim milionari în America, închiriem un avion, îi aducem pe toți peste ocean și tragem un chef pe cinste. Cum îți place ideea?” „Înseamnă că n-o să ne mai vedem zece ani”, am tras eu concluzia. Tata rămăsese cu gura căscată. „De unde scoți treaba asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
domnul Țăpăligă dricarul, copiii pușcăriașului, Lenuța tebecista și nea Pahonțu, osătar la Restaurantul Grădina Bucegi de pe Șoseaua Iancului. Țăpăligă are dric și cai mascați. El duce la cimitir morții din cartier. În afară de ăia pe care Îi duc cu un camion Închiriat de la uzină. Odată a fost cu dricul până la Chitila. A murit un cuscru din Chitila În accident de motocicletă cu ataș. Când venea de la Topoloveni cu varză și țuică. Pe șoseaua București-Pitești. Era ceață și cuscrul avea viteză. Astăzi, Țăpăligă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
de a-și face propria sală de forță înainte de a se hotărî că piața corporatistă oferea posibilități mai bune. Au știut dintotdeauna că nu vor face bani ca lumea până când nu-și vor cumpăra propriul echipament pe care să-l închirieze, păstrând întreaga taxă de închiriere pentru ei. Când Mark și-a vândut apartamentul, a decis imediat că va folosi toți banii ca să cumpere echipament de ultimă generație și să închirieze un depozit unde să-l păstreze până când încheia noi contracte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
nu-și vor cumpăra propriul echipament pe care să-l închirieze, păstrând întreaga taxă de închiriere pentru ei. Când Mark și-a vândut apartamentul, a decis imediat că va folosi toți banii ca să cumpere echipament de ultimă generație și să închirieze un depozit unde să-l păstreze până când încheia noi contracte sau până expirau unele dintre vechile contracte de închiriere. Kieran se întoarse cu spatele la mine. — Deci Mark nu ți-a spus nimic despre... nimic. — Am fost oarecum ocupați cu altceva, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
să fac un efort supraomenesc ca să nu mă arunc de gâtul lui strigându-i: „Îmi pare rău, hai să uităm toate astea și să ne întoarcem la cum eram. Hai să cumpărăm un pachet de prăjituri cu stafide și să închiriem o barcă în Battersea Park și apoi să mergem acasă și să jucăm Monopoly până când eu pun mâna pe Mayfair și Park Lane și tu te prefaci bosumflat și-apoi o să mâncăm pește și cartofi prăjiți și...“. —A venit doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]