9,824 matches
-
care voiai să fii? Când ajung la final, glasul îmi e sugrumat de atâta încântare vizavi de prestația mea. Ridic privirea spre Luke ca în transă, aproape așteptându-mă ca el să fie cu ochii în lacrimi și să-mi șoptească „M-ai cucerit de la primul «Și»“. — Foarte emoționant, zice Luke aspru. Ca să știi și tu, pentru mine, „cheltuielile casei“ înseamnă cheltuieli comune referitoare la întreținerea acestui apartament și a vieților noastre. Mâncare, benzină, produse de curățenie și așa mai departe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
mare noroc! spune domnul Ferguson, cu un zâmbet larg. Sâmbăta asta avem o nuntă, așa că ai posibilitatea de a vedea încăperea “în acțiune“, cum s-ar spune. — Frumoase flori, spune Robyn amabilă, după care se apleacă spre mine și îmi șoptește: Noi vom avea ceva cu mult mai deosebit decât astea. Mai deosebit decât astea? Sunt cele mai uriașe și mai spectaculoase aranjamente florale pe care le-am văzut în viața mea! Trandafiri în cascadă, lalele, crini și... ce sunt alea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
cred. În viața mea nu i-am văzut pe Luke și pe Michael certându-se. Vreau să spun că Luke ține foarte mult la Michael. Au o relație gen tată și fiu. Ce naiba s-o fi întâmplat? — Vin imediat, îi șoptesc lui Suze și mă grăbesc, cât pot de discret, spre locul în care stă Michael, privind în gol. — Ce-a fost asta? îl întreb în clipa în care ajung lângă el. De ce vă certați? Michael ridică privirea, tresărind - apoi își
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Nu, nu este acesta. Cynthia zâmbește. — Este „Visurile se împlinesc la Dream Dress?“ — Nu. Surâsul Cynthiei se încordează ușor. Este „Noi îți vom găsi rochia la care visezi“. A, drăguț! spune Suze, încuviințând politicoasă. Ale mele erau mai bune, îmi șoptește în ureche. Cynthia ne conduce înăuntru și ne invită să ne așezăm pe o canapea de culoarea untului. — Mă întorc imediat, spune cordială. Între timp, puteți să vă uitați pe niște reviste. Suze și cu mine ne zâmbim încântate una
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
abia le-am expus, mă trezesc spunând grăbită. Dar cred că prețul e în jur de... ăă... optzeci și nouă de dolari. — Înțeleg, face Randall scuturând din cap. Ei, nu prea le am eu cu moda... — Mie-mi spui? îmi șoptește Danny în ureche. — Dar, dacă se vând, o fi ceva de capul lor. Daniel, îmi scot pălăria în fața ta. Pune mâna pe alt tricou, cu capse în jurul gulerului și se uită la el cu dispreț plictisit. Pe care să-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
mă opresc. Un păr negru familiar. O mână familiară, care ține ceva ce pare gin tonic. — Luke? El se întoarce spre mine și mă privește alb - și abia atunci îmi dau seama că am fața pe jumătate ascunsă. Eu sunt! șoptesc. — Becky? spune el, nevenindu-i să creadă. Ce faci aici? Am vrut să văd și eu cum arată. E super, nu? Mă uit repede în jur să văd dacă mă observă cineva, apoi mă strecor pe scaunul de lângă el. Arăți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
săruți mireasa. În clipa în care Luke se apleacă să mă sărute, Michael începe să aplaude cu convingere. Urmează o pauză ușor mirată... după care mai multe persoane i se alătură viguros și curând întreaga sală aplaudă din suflet. Gary șoptește ceva în urechea lui Luke și acesta se întoarce spre mine, nedumerit. — Și verigheta? Lasă verigheta, zic, cu dinții încleștați. Inima îmi bate să-mi spargă pieptul și abia respir. Din clipă-n clipă mă aștept să se ridice cineva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
o să vă arate el ce și cum, când ajungeți la JFK. Procedurile pentru avioanele particulare sunt un pic diferite, însă nu cred să fie vreo problemă. În caz de ceva, mă suni imediat. Coboară și mai mult glasul până aproape șoptește, iar eu mă uit la Danny, care se face că nu ascultă. Ar trebui să ajungeți în Anglia cu destul de mult timp înainte. Sper din suflet ca totul să-ți iasă cum ai vrut. Mă duc la ea și o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Luke. Cred că da. S-au întâmplat foarte multe și... — Am auzit câte ceva, spune Annabel și mă fixează atentă. Becky. Întinde brațul spre mine și mă îmbrățișează. Noi două trebuie să stăm puțin de vorbă pe îndelete, mai târziu, îmi șoptește în ureche. — Și... dai o mână de ajutor la nuntă? o întreabă Luke. — A, toată lumea a muncit cot la cot, spune mama veselă. Și Annabel e de-a casei de-acum. Și unde-i tata? spune Luke, uitându-se în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
articulez tare și spre urechea lui Alfonso. Discutăm despre cazuri de-ale lui Miguel, îmi arata poze cu tratamente, apoi revenim lângă pacient, unde Miguel apucă un clește de extracție. „Nu cred că a amorțit încă, mai simt dintele” îmi șoptește Alfonso. Zice că mai doare încă, cred că trebuie să mai punem niște anestezic. „Punem, punem, că doar trebuie să-l amorțim. Auzi dom’le, nu-ți face probleme, că n-o să simți nimica”. Țin o mână pe umărul lui
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
Cola, apoi poate facem niște extracții, dacă e nevoie. „S-a făcut. Vin pe la voi deseară cu o sticlă de whisky să discutăm în liniște. (spre Alfonso) Ei, a trecut dintele?? Ia zi, dumneata cu ce te ocupi?” „Cu turismul” șoptește un Alfonso în revenire. Alfonso, de ce nu spui tu că ești curandero sau șaman, dacă asta ești de fapt? întreb mai târziu, legănându-mă într-un hamac în fața casei. „Știi, oamenii se tem dacă aud asta, sau nu înțeleg și
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
face o ceremonie de întărire a dragostei. Mergem ceva mai departe decât de obicei și ajungem într-o zonă în care râul se lărgește considerabil și în mijlocul apei tronează o stâncă mare cam cât doi oameni, ciudat de netedă. „Urusona”, șoptește Alfonso, cu o combinație de respect și admirație. Urusona este, în legenda Tsachilla, o femeie frumoasă de care s-a îndrăgostit un spirit rău. Pentru că nu a vrut să-i cedeze, acesta a împietrit-o și de atunci stă în mijlocul
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
timp ecranul anunța că chakrele au fost aliniate. Perioada de demonstrație expiră, Leslie încheie explicând că doritorii o pot găsi de-a lungul conferinței pentru sesiuni informale de terapie și mă deconectează de la aparat. Mă așez lângă Grazyna care îmi șoptește liniștitor că întregul proces aproape nici nu m-a atins deci, cu siguranță, nu mi s-a făcut niciun rău. Către sfârșitul zilei are loc prezentarea șamanilor, fiecare se prezintă și își povestește cariera de șaman, de la începuturi, până la experiența
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
vine a crede că voi face o ceremonie de ayahuasca cu Robert Forte! Mergi spre barca unde s-a urcat el!”. Urmez direcția indicată și îi mărturisesc că nu am habar cine este Robert Forte. Mă privește uimit și îmi șoptește înainte de a ne urca în barcă: „E un scriitor pe care îl admir mult, face cercetări pe teme psihologice și a studiat cu Mircea Eliade!”. Interesul meu crește brusc și mă simt pășind într-un fragment de istorie. Mă așez
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
o carieră de birou sau în politică ci și în drumul, aparent ferit, al învățămintelor spirituale. Poate că, în orice domeniu, odată ce vezi că știi mai mult ca alții și poți face mai mult decât alții, apare Michiduță care-ți șoptește că ești mai special și cei din jur musai trebuie să facă cum zici tu; poate că în mintea ta, la început, ideea e că faci bine arătând celor din jur drumul pe care să o apuce; poate că de
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
văd din nou pe femeia belgiancă, de această dată pornește cu noi către casa Clarei. Am un sentiment de părere de rău că universul perfect al grupului nostru anterior a dispărut. Ceilalți simt și ei același lucru dar Scott îmi șoptește liniștitor că am fost oricum extrem de norocoși să avem experiența pe care am avut-o și poate vom învăța mai mult din noua formație. Ajungem suficient de devreme în casa prea mică pentru atâția oameni și încercăm să ne organizăm
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
Mă ridic, îmi culeg geanta, mă uit la corpurile întinse în jurul camerei și ies tiptil în lumina timidă a dimineții. Dăm peste Uros care nu are somn. Chris îl îmbrățișează în semn de la revedere și pornim către mal. Chris îmi șoptește că este ceva care trebuie să știu: unul dintre participanți aparține și el categoriei reptilelor și este posibil să vină după noi, mai ales că avea ochii deschiși când noi am ieșit din cameră, dar s-a prefăcut că doarme
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
pe skater într-o zonă de umbră, găsește altul, pornește după el în ralanti și tot așa. Peste aceste imagini, Van Sant pune o piesă electro-ambientală de Ethan Rose, intitulată Song One, cu clopoței, ciripituri și o voce feminină care șoptește ceva pe franțuzește. și, în mai puțin de un minut, spectatorul e transportat în nirvana lui Alex. Pînă aici, nimic mai simplu decît acest hocus-pocus audiovizual : oricărui amator ar putea să-i iasă. Da, numai că filmările de amator sînt
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
zic cu răutate despre mine: Când va muri? Când îi va pieri numele?" Dacă vine cineva să mă vadă, vorbește neadevăruri, strânge temeiuri ca să mă vorbească de rău; și, când pleacă, mă vorbește de rău pe afară. Toți vrăjmașii mei șoptesc între ei împotriva mea și cred că nenorocirea mea îmi va aduce pieirea. Este atins rău de tot - zic ei - iată-l culcat, n-are să se mai scoale!" Chiar și acela cu care trăiam în pace, în care îmi puneam
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
tinerii adventiști din comuna mea natală, când am plecat de acasă, pentru continuarea studiilor, am fost amăgită de șarpele cel viclean care mi-a îndreptat privirea spre viitorul ce-mi stătea în față și, la fel ca Evei, mi-a șoptit: „Hotărât că nu vei muri dacă nu vei mai merge la adunare, pentru că ai multe de citit și de învățat și nu mai ai timp de așa ceva!”... Și m-am apucat serios de citit cărțile așa zisei științe de astăzi
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
mai bine, observ o schimbare a comportării președintelui. Până atunci, oricând trecea prin fața școlii venea și discuta cordial cu mine. Acum îl văd trecând cu privirea orientată la 1800. Îl fac atent, răspunde monosilabic și trece mai departe... Cineva îi șoptise despre datoria față de școală și mai ales că eu l-aș fi vorbit de rău. Ca la o adevărată comandă, și ceilalți oameni cu răspundere din comună îmi întorc spatele și își unesc forțele pentru a ne scoate din sat
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
ședința din august secretarul nu mi-a mai zis nimic. Tăcerea lui era mai periculoasă decât credeam eu! După plata cotizației plec însoțit de vecinul Movilă, discutând și uitându-ne cu grijă în jurul nostru. Suntem depășiți de cineva, vecinul îmi șoptește conspirativ să tac și-mi spune încet că, cel care ne depășise, fusese cândva comandantul miliției locale. La capătul străzii noastre, o femeie își cheamă soțul să vină repede, repede că... Ceaușescu fuge cu elicopterul spre o destinație oarecare... Intrăm
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
determinat să se sinucidă? S. B.: Atunci s-a vehiculat ideea că a avut o problemă în familie. Că l-ar fi înșelat soția. Asta-i ce am aflat noi. M. M.: E posibil. Probabil. S. B.: Am aflat ce șopteau ofițerii, care știau de la căpitanul Rață, care îi era cumătru, îi botezase fetița. M. M.: Rață, am auzit de acela. S. B.: Era un ofițer cu un defect de vorbire, era bâlbâit: "B-b-băi, so-o-ldatule!". Noi râdeam de căpitanul Rață, spuneam
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
acea liniște a mărei, care, potolită în sfârșit, vrea să se odihnească după zbuciumul unui năprasnic uragan. Bătrânelul se plimba regulat, - dimineața, de colo până colo pe dinaintea Uni- versității - seara, cum răsăreau aștrii, de jur împrejurul Observatorului pompierilor de la bifurcarea bulevardului Pake, - șoptind mereu, cu un glas blajin, același cuvânt : «Viceversa !... da, vice-versa !»... - cuvânt vag ca și vagul vastei mări, care sub fața‑i fără creț, ascunde‑n tainicele‑i adâncuri stâncoase cine știe câte corăbii, zdrobite înainte de a fi ajuns la liman, de‑a
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
-și găsea bagajul: fără pijama, periuță de dinți, cămăși, papuci... La aeroport, întrebat dacă aia era valiza lui, olandezul răspunse placid: Dacă voi spuneți că e a mea, posibil să fie!". Plecăm cu valiza și un funcționar de la vamă îmi șoptește: "E drogat, domnule!". Era drogat și amețit în ultimul hal oaspetele nostru! A doua zi la dejun, la "Athénée Palace", la auzul recomandării chelnerului de a servi un "borș rusesc", oaspetele meu mai că n-a căzut sub masă. Mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]