10,465 matches
-
asta era chiar ea. Cu timpul a devenit tot mai limpede că propria ei natură avusese complementar nevoie de această profesie! Unde și cum avea să profeseze rămânea de văzut . Până una-alta își făcuse din micile ei economii un abonament la o editură de profil care editase o serie de cărți de acest gen, din care o primise deja pe cea dintâi: Ghidul spionului român. Devenise cartea ei de căpătai, o ținea mereu sub pernă, iar când pleca la cursuri
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
au plăcut niciodată oamenii care nu știu decât să se plângă și care, în caz că dispun de o rubrică prin vreo publicație, își generalizează amar și constant experiențele trăite. Am stat mai mult decât estimam la o coadă să-mi plătesc abonamentul prin cablu? Pac la „Războiul“ un text violent-mizantropic, în care figura funcționarei din spatele gemulețului devine un simbol al netrebniciei românești. Am plătit o amendă fiindcă am trecut pe roșu? Urmează un eseu despre relativismul legilor și despre arbitrariul aplicării lor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
și subtitlurile unui articol, mă văd nevoit să vă semnalez câteva inexactități și exagerări, cu rugămintea de a publica aceste îndreptări ca un drept la replică. Ministerul Culturii și Cultelor nu și-a propus să suspende achizițiile de cărți și abonamente la reviste pentru anul 2008. Ceea ce am transmis domnului Răzvan Chiruță a fost o propunere venită din partea unor reprezentanți ai editorilor, propunere pe care Ministerul Culturii și Cultelor nu și-o însușește. Nu am vorbit nici un moment despre vreun „slogan
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
urmărești pe cineva, dar și una periculoasă; după un timp, oamenii chiar simt că sunt urmăriți, mai ales dacă sunt atât de nervoși precum era Simon în acel moment. Din fericire pentru mine, se îndrepta către stația de metrou. Având abonament, îmi puteam permite să rămân mai în spate, lăsându-i destul timp pentru a-și cumpăra bilet și a-l introduce în aparat. M-am îndreptat către aceeași intrare și mi-am introdus cartela. Mașinăria prăpădită a scuipat-o înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
era pentru Încuietoare cilindrică obișnuită, cealaltă - simplă. Fiecare avea imprimată o cifră pe ea, fără nici o indicație. Din păcate Însă, nu-mi puteam aminti cum să umblu cu ele. Una din clape, din material plastic transparent, servea drept apărătoare pentru abonamentul pe căile ferate. De Îndată ce am deschis-o, am constatat că nu e nimic sub ea, dar era și normal să nu-mi țin banii Împreună cu abonamentul. Am căutat, nepăsător, mai departe. Am deschis pînă la urmă Încuietoarea și am numărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
umblu cu ele. Una din clape, din material plastic transparent, servea drept apărătoare pentru abonamentul pe căile ferate. De Îndată ce am deschis-o, am constatat că nu e nimic sub ea, dar era și normal să nu-mi țin banii Împreună cu abonamentul. Am căutat, nepăsător, mai departe. Am deschis pînă la urmă Încuietoarea și am numărat ce-am găsit: trei bancnote noi-nouțe a cîte zece mii de yeni și două a cîte o mie; mărunțiș - 640 de yeni, deci În total 32 640
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Înseamnă că și eu am sărit În picioare. CÎnd mi-am rezemat coatele de masă, aceasta sedase niște sunete ciudate și m-am ridicat nedumerit. Am Început să-mi caut, grăbit,, buzunarele cu ambele mîini. De mi-aș putea găsi abonamentul... mi-aș mai recăpăta ceva din echilibru. Nu țineam deloc să-mi aflu numele și adresa Înainte de a ști cine sînt, dar deocamdată n-aveam de ales... trebuia să merg mai departe. Mi-am Împrăștiat, tot ce-aveam În buzunare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
cunoscute - mi-au apărut toate În fața ochilor ca o singură alcătuire, În care acestea se Îmbulzeau Împreună. Mai e oare cazul să mă Îndoiesc de legătura indisolubilă dintre mine și autobuz ? Dacă chiar voiam, puteam să explic și afacerea cu abonamentul. Poate l-am scăpat pe undeva sau mi-a fost furat. Nu, mai bine să zicem că a expirat și urma să fie reînnoit. Da, și-atunci poate că o parte din cei treizeci de mii de yeni Îi erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
timpul... exceptînd momentele cînd discutau cu clienții. Mai mult decît atît, ar fi astfel explicabil ca, unul ce cumpără mărfuri pentru o firmă situată Într-o localitate mai Îndepărtată și care Își are biroul acasă să nu poarte la el abonament. Cu toate acestea, nu aveam oare prea puține bunuri personale? Nu pot pricepe cum de-mi lipseau și cărțile de vizită... sau poate mi le țineam de obicei În servieta pe care am lăsat-o, pentru 1 o vreme, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
o altă categorie implicată, anume distribuitorii. Distribuția se realizează diferit în funcție de canalul de transmitere. Pentru presa scrisă distribuția se realizează, inițial, prin infrastructura de transporturi, iar, în final, distribuția până la nivelul consumatorului este făcută de companiile tip "Poștă", în cazul abonamentelor, și de operatorii de vânzări din rețelele naționale sau locale, pentru achizițiile directe. Televiziunea și radio-ul distribuie produsul prin intermediul undelor, prin rețelele de cablu și prin antene, fapt ce implică necesitatea unor investiții în echipamente de emisie sau în
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Journalistic/1409_a_2651]
-
Legea Presei, care specifica faptul că presa este coordonată de Partidul Comunist Român. Pentru ca o publicație să poată fi realizată, era obligatorie solicitarea autorizației de la Consiliul Culturii și Educației Socialiste privind "denumirea, profilul, tirajul, condițiile de apariție și finanțare, prețul abonamentului și al exemplarelor publicației"152. În România post-comunistă, reglementarea cenzurii este instituită prin articolul 30 din Constituția României, aliniatul 2: Cenzura de orice fel este interzisă. Dispar atât ideologia cenzurii, cât și mecanismele de realizare a acesteia. Nici o publicație nu
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Journalistic/1409_a_2651]
-
prea mai am chef să ies și să cunosc oameni. Pentru că nu îmi mai vine nici o haină. Apoi, din nu știu ce motiv, par să reînvii idila mea cu DVD player-ul și vreun fast-food din zonă și uit să îmi reînnoiesc abonamentul la sală. Apoi încep să îmi sun „sus-numitul“ prieten pe mobil, cu cereri. Cele mai obișnuite: „Poți să îmi iei și mie un pachet de țigări, o sticlă mare de vin și o revistă OK! în drum spre mine? Chinezească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
noaptea. Deși chiar ea era una dintre fetele care își făceau de cap. În fine, n-o să-mi petrec ziua bârfind-o pe soră-mea. De fapt, o să-mi scriu scenariul azi, pentru că tata s-a dus în oraș cu abonamentul lui pe autobuz și are de gând să facă lucruri utile, cum ar fi să viziteze muzee și altele. Nu știu cât o să-l mai țină interesul ăsta pentru artă și chestii de-astea, dar eu nu spun nimic, și mama e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Uite, eu sunt. Cu cine am onoarea? — Cu mine. Am fost colegi la profisională, Pandelică Mardale, zis Mutu. |la chel, din banca de la... Mutule, tu ești, frate? Văleleu, să mor dacă te-am recunoscut, păcatele mele. Ai ajuns bine, ai abonament cu minute... — Un rahat, e cartela vecinului, te sun de la public, hai că deja i-am mâncat douăj’ de mii. Uite de ce te-am sunat, vreau să te... — Ce mai faci tu, măi, Mutulețule, măi, cum o mai duci? Mulțumesc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
în presa vremii: Albina, Duminica poporului, Lamura, România administrativă. „Doctorul fără arginți”, cum i se spunea, de la 1 decembrie 1925 devine conducătorul Cabinetului de consultații medicale înființat de revista Albina chiar la sediul publicației, costul unei vizite - doar achitarea unui abonament la revistă. Ceva mai devreme, în octombrie, primise Crucea „Meritul sanitar” clasa I-a care atesta că medicul-poet, scriitorul, publicistul, găzduit de reviste, ziare dar și de librării își făcea profesiunea cu răspundere, dăruire și era acceptat. În 1927 apare
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
în sânge și s-a dus, ce, crezi că-i joacă? Carmina își puse în priză computerul și lucră până la prânz fără întrerupere. Atunci se ridică și merse la cantină. Trebuia să mănânce, ce naiba, nici așa să trăiască cu aer, abonamentul la cantină ar trebui să fie obligatoriu! Cât timp așteptă la masă să fie servită, avu de două ori senzația că leșină din pricina mirosului, a foamei. Pe scaunul din față era o femeie trecută de 50 de ani, aștepta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
programul Carmina îl regăsi dincolo de poartă așteptând nemișcat, cu basca fixată pe-o ureche, cu mapa sub braț, foarte drept, cu ochii pe ceasul mare de la intrare. Știți, îi spuse, după ce își potrivi pasul cu al ei, cândva am avut abonament la reviste și în singurătatea mea obișnuiam să-mi notez impresiile, era ca un fel de dialog între mine și restul lumii, nu știu cum să vă spun, acum, în virtutea obișnuinței, absolut necontrolat, am procedat așa cum ați văzut, puteam să vă creez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
vă spun, acum, în virtutea obișnuinței, absolut necontrolat, am procedat așa cum ați văzut, puteam să vă creez probleme și dumneavoastră și mie, eu îmi asum vina fără nici o discuție dacă e să se ajungă aici, Doamne ferește. Nu mi-am mai făcut abonamente s-au și scumpit dar, știți, ajunsesem să pun numai semne de mirare pe margine, că prea mi se părea absurd totul. Pe vremuri aveam colecții, de fapt le mai am și acum. V-am așteptat să vă spun toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
din 1949 până acum. Până în anul 2015, adică. Conform datelor furnizate de OJD (un soi de BRAT francez) "Paris Match" vinde, la ora la care scriu aceste rânduri, peste 600.000 de copii pe ediție (săptămânal), dintre care 40% sunt abonamente. Noi ne-am lichidat, cu un glonte în ceafă, presa scrisă și am dat buluc pe net, unde se poate "publica" oricând, orice, și unde oricine poate fi ziarist. Vorba aia: "WTF"? V.P.: "Biserica noastră ortodoxă, de trei ori apostolică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
viață de trei ani. nimeni însă nu pare neliniștit. Pensia îmi intră automat în contul de la bancă, iar chiria îmi este încasată tot în mod automat. tot așa, automat, îmi sunt extrași din cont banii pentru electricitate și gaze, precum și abonamentul de televizor. Cum niciodată n-am primit mai mult de zece scrisori pe an, cutia mea poștală nu s-a umplut. Iar acest imens imobil cu garsoniere pentru celibatari, șomeri, foști delincvenți în fază de reinserție socială și pentru alte
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
semn pe un tabel, probabil în dreptul numelui meu, și a plecat total convins că și-a făcut datoria. De opt ori în trei ani a sunat telefonul. De trei ori au fost niște agenți care doreau să-mi propună un abonament și mai avantajos, o dată a fost cineva care a greșit numărul, iar de patru ori diverse persoane care nu au lăsat niciun mesaj. Uluitoare este și indolența funcționarilor de la bancă. nimeni nu a observat că nu mai utilizez cartea de
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
htm 11 Din păcate, în ciuda succesului ei, sau poate tocmai de aceea, revista nu mai are dreptul să fie difuzată în biserici. Dacă până în 2010 credincioșii o puteau cumpăra de la orice pangar, acum ea nu mai este accesibilă decât prin abonament, ca și Lumea Monahilor, sau la chioșcurile de ziarte unde sau se epuizează imediat, ori n u ajunge niciodată. 12 Răzvan Bucuroiu, " Sunt un om fericit!", în Lumea Credinței, nr. 100, noiembrie 2011. 13 http://recensamant.referinte.transindex.ro/?pg
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
Alhambrei, primăria tocmai introdusese turnurile americane de afișaj, fiind evident acolo, să nu se poată întîmpla nimic. Cîteva urmăriri cu mașina, îl distrau nemaipomenit, era ca în comediile cu Stan și Bran, erau singurele care îl făceau să rîdă, avea abonament la Aro pentru asta, nu era niciodată singur cînd se făcea așa ceva, se costumau cît mai obișnuit, pălării gri cu borul mare, clăpăug, raglane la fel de cenușii ori costume de gata de la Cehoslovaca, coechipierul era mereu George Stan, un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nimeni. Și el, foate serios, a zis că n-are cum să fie așa, pentru că din cauza inundației din tavan, camera a intrat în patrimoniul național și este administrată de instalatori, iar pe mine mă costă 160 de lei pe lună abonamentul la piscină dacă vreau să rămân. Și eu i-am răspuns că știam de inundația din tavan, dar că trebuia să vină cineva mâine să verifice și să rezolve problema. La care el mi-a răspuns că n-o să vină
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
de a dreptul gogonate, și mă simt tentat să protestez ori, dimpotrivă, să mă bucur prea devreme. Mai deunăzi, am „răsfoit” Adevărul, ziarul cel mai citit din România - așa își face redacția reclamă, și-i cred, că doar au moștenit abonamentele vechii Scântei, iar cititorul român e ca englezul: conservator. M-am uitat și peste numere mai vechi citind, bineînțeles, în diagonală... Și ce-mi cade sub ochi! O știre nemaipomenită! „Unul din 24 de americani va fi recrutat de Administrația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]