36,992 matches
-
unui discurs exterior, ci este chiar constituit prin "dezbaterea" cu alteritatea. La suprafața textuală, o serie întreagă de forme, fenomene și structuri (de la aluzie, citat, ironie, pînă la diferitele stiluri de discurs raportat) mai mult sau mai puțin marcate, permit actualizarea prezenței celuilalt în discurs. Eterogenitatea manifestă corespunde, astfel, "urmelor" alterității discursive. Introdusă de J. Authier-Revuz, în 1984, și aprofundată în lucrările ulterioare, dihotomia eterogenitate constitutivă / manifestă definește, prin urmare, jocul dintre virtualitatea și actualizarea alterității discursive. Ca moduri privilegiate de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
mult sau mai puțin marcate, permit actualizarea prezenței celuilalt în discurs. Eterogenitatea manifestă corespunde, astfel, "urmelor" alterității discursive. Introdusă de J. Authier-Revuz, în 1984, și aprofundată în lucrările ulterioare, dihotomia eterogenitate constitutivă / manifestă definește, prin urmare, jocul dintre virtualitatea și actualizarea alterității discursive. Ca moduri privilegiate de manifestare a eterogenității, se evidențiază fenomenul discursului raportat, cu diferitele sale stiluri (direct / indirect / indirect liber), la care se adaugă diverse modalități de citare și alte fenomene conexe: "insule textuale", "cuvinte ținute la distanță
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
i, funcțiile limbii pot deveni indici de caracterizare pentru tipurile de discurs (și de texte), încît funcția referențială devine caracterizantă pentru discursul științific, iar funcția poetică pentru cel beletristic. Trebuie observat însă că ansamblele discursive, textele, nu sînt construite prin actualizarea unei singure funcții a limbii, dar ilustrează întotdeauna manifestarea dominantă a unei funcții. Pe de altă parte, atestarea exercitării uneia dintre funcții poate presupune redimensionări din perspectiva altora, astfel încît, de exemplu, exercitarea funcției poetice produce deseori schimbări ale referenților
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
relație directă cu analiza discursului, fiind destinat denumirii faptului că limba are o lume a ei, lume pe care o atribuie vorbitorilor, încît ei trăiesc în cadrele ei, dar o și reconstruiesc mereu prin creația lingvistică. Aceștia însă realizează prin actualizarea formelor și conținuturilor limbii ansambluri comunicative de forma discursului, astfel încît glosocosmosul este implicat prin aspectele lui generale sau singulare în orice construcție discursivă, fenomen vizibil mai ales atunci cînd se fac traduceri dintr-o limbă în alta și se
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Testele de gramaticalitate, care stabilesc dacă o frază este gramaticală sau agramaticală, deși se bazează pe o evaluare intuitivă, nu sînt exerciții de subiectivitate, deoarece o cenzură mai mult sau mai puțin conștientă se manifestă din perspectiva gramaticii normative. V. actualizare, oral, producere a sensului, scris. DUBOIS 1973; GREIMAS - COURTES 1993; MOESCHLER - REBOUL 1994; DSL 2001; DETRIE - SBLOT - VERINE 2001. RN GRAMATICALIZARE. În lingvistica diacronică, prin gramaticalizare se înțelege transformarea unui morfem lexical într-un morfem gramatical, care se produce în
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
limbii. În această viziune, a n a l i z a d i s c u r s u l u i ar avea sarcina de a stabili de fiecare dată gradul de exercitare a acestei funcții în discursuri. V. actualizare, grafem, motivare, semn, simbol. GREIMAS - COURTES 1993; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; VARO - LINARES 2004. RN IDEALISM v. IDEALITATE IDEALITATE. Trăsătura de a fi de natura ideii, adică elaborat de gîndire și lipsit de aspect corporal, este denumită idealitate, iar realizarea
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
MAINGUENEAU 2002; VARO - LINARES 2004. RN IDEOLOGIE. Ca element al limbii comune, cuvîntul ideologie denumește un sistem de idei, teorii și noțiuni pe care se sprijină o concepție socială, politică sau juridică. Dintr-o altă perspectivă, ideologia reprezintă sistematizarea și actualizarea cu un anumit statut a unor valori avute în vedere. Desigur nuanțările în legătură cu accepțiunile acestui cuvînt sînt numeroase, dar două aspecte rămîn esențiale: 1) conținutul care dă forma unor idei corelate și 2) interpretarea cu caracter social-politic prin care se
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
produce între subiecți, între persoane". Ca atare, comunicarea, schimbul verbal între (cel puțin) doi subiecți vorbitori, ilustrează acest caracter al limbii, care a fost denumit uneori alteritate și a fost considerat ca o latură a esenței limbii. Aceasta presupune că actualizarea limbii în vorbire se realizează întotdeauna între un locutor și un interlocutor, iar finalizarea, transmiterea de informații, este posibilă deoarece între cei doi există o legătură, o convenție (implicită) de a înțelege aceleași lucruri prin aceleași enunțuri. V. alteritate, comunicare
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
pronume și adverbe interogative). În cercetarea procesului de comunicare, dar și în a n a l i z a d i s c u r s u l u i interesează mai ales raportul dintre actul de vorbire întrebare și actualizarea acestuia prin structuri (non)interogative; de regulă, întrebării îi corespunde, la nivel sintactic, o propoziție interogativă, dar există și situații în care întrebarea se formulează prin structuri lingvistice care nu presupun un raspuns din partea alocutorului (interogativele indirecte, interogativele retorice). V.
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
z e i d i s c u r s u l u i, lexemul și cuvîntul sînt unități lexicale cu valoare denominativă, avînd o funcție referențială. Ceea ce le deosebește este faptul că lexemul aparține lexicului limbii, în timp ce cuvîntul este actualizarea unui lexem în cadrul discursului. Atunci cînd această distincție este trecută cu vederea, se folosește termenul neutru cuvînt, care desemnează orice unitate lexicală cu valoare denominativă. Majoritatea lingviștilor recunosc în cuvînt o unitate lingvistică fundamentală, căreia i se atribuie însușirea de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
central al investigației relația dintre limbă și cultură, deoarece limba este concepută ca un inventar complex de idei, interese și ocupații ale unei comunități, care reflectă o viziune despre viață, procesele de metaforizare sau de creare a imaginilor etc. V. actualizare, coerență, dialogism, gramatica textului, perioadă, praxematică, propoziție, text. SAUSSURE 1916; BLOOMFIELD 1933; DUBOIS 1973; GREIMAS - COURTES 1993; MOESCHLER - REBOUL 1994; DUCROT - SCHAEFFER 1995; DSL 2001; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; VARO - LINARES 2004. RN LITERAȚIE. Apărut pe terenul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
fi de ordinul reprezentării, precum natura proceselor cognitive într-un discurs științific scris sau natura actelor de discurs ale unui gen de interacțiune verbală. Ele pot fi și de natură lingvistică, căci se pot, de exemplu, repera diverse forme de actualizare a operațiilor enunțiative, adică de mărci lingvistice care, pentru fiecare operație de enunțare (cuantificare, modalizare etc.) din cadrul fiecărui proces cognitiv sau act discursiv, sînt filtrate de matricea discursivă. De exemplu, în rețetele de bucate, sfaturile sînt oferite în ordinea executării
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
reprezintă și o reflecție asupra acestui proces. Astfel, prin comentariul metalingvistic, sensul se constituie din interacțiunea discursurilor și dintr-o practică lingvistică al cărei obiect este chiar materialul lingvistic. Enunțurile metalingvistice fragmentează desfășurarea liniară a discursului autonom în favoarea preciziei în actualizarea și crearea sensului, aspect considerat de către întemeietorii praxematicii ca un argument important în susținerea teoriei lor. V. dialogism, eterogenitate enunțiativă, funcții ale limbii, modalizator, producere a sensului, text, textualitate. REY-DEBOVE 1978; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001. IO METONIMIE. Identificată inițial pe
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
care predomină astfel de lexeme, fără a face, prin urmare, distincția între limbă și discurs, caracteristică specifică, de altfel, și cuvîntului monosemie, a cărui sferă o acoperă în mare parte. În cazul referirii la situațiile din discurs, se ignoră fenomenul actualizării, al trecerii din limbă în vorbire, însă trebuie observat și faptul că, în limbile naturale, actualizările discursive presupun în mod inevitabil variații de sens. Există, de aceea, numeroase argumente pentru a considera monosemia ca avînd o manifestare restrînsă la metalimbajele
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
specifică, de altfel, și cuvîntului monosemie, a cărui sferă o acoperă în mare parte. În cazul referirii la situațiile din discurs, se ignoră fenomenul actualizării, al trecerii din limbă în vorbire, însă trebuie observat și faptul că, în limbile naturale, actualizările discursive presupun în mod inevitabil variații de sens. Există, de aceea, numeroase argumente pentru a considera monosemia ca avînd o manifestare restrînsă la metalimbajele artificiale și la tendințele din limbajele de specialitate, care urmăresc instituirea unor terminologii alcătuite din elemente
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
arbitrarul nu este atenuat în cazul unor cuvinte compuse sau derivate, căci motivarea "relativă" care se admite uneori în asemenea situații este una care ține de sistemul înglobant (sistemul lexical), iar nu de relația nemijlocită dintre expresie și conținut. V. actualizare, arbitrar al semnului, iconicitate, semn, simbol. SAUSSURE 1916; BLOOMFIELD 1933; DUBOIS 1973; GREIMAS - COURTES 1993; DSL 2001; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; VARO - LINARES 2004. RN MULTILINGVISM. Situația în care două sau mai multe limbi sînt folosite de un individ sau
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
sensului care interesează ansamblul cuvintelor lexicului (a da un nume la ceva) și producerea nominală a sensului (a indica prin nume; a-i spune pe nume). Mai întîi, dinamica producerii lexicale a sensului conduce la înțelegerea actului nominației la nivelul actualizării în discurs și la luarea în considerare a multiplelor lui relații contextuale, cotextuale, intersubiective și dialogice. Problematica nominației nu se poate rezolva în cadrul înțelegerii mitice, arhetipale a numelui, care face ea denominarea esenței lucrurilor și postulează posibilitatea unei clasificări lingvistice
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
asupra limbajului corporal au pus în evidență că toate aspectele non-verbale sînt conexate cu producerea limbajului verbal și că, pentru mai multă claritate, este necesar apelul la termenul co-verbal pentru a face referiri la această categorie a elementelor non-verbale. V. actualizare, co-verbal, gestualitate, oral. DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001. RN NORMARE. În teoria limbii literare, normarea este intervenția conștientă în modificarea limbii. Se începe cu o constatare a stării naturale a limbii, stare care nu corespunde cu exigențele unui anumit nivel cultural
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ridicat, de exemplu, poate fi însoțit de o ridicare a brațelor, aceasta producînd o amplificare gestuală a expresiei intonative. Ca atare, într-o astfel de situație, expresia intonativă și cea gestuală se asociază în comunicarea lingvistică prin interacțiunea verbală. V. actualizare, gestualitate, interacțiune verbală, proxemică, suprasegmental. DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN PASTIȘĂ. În general, fiind o lucrare realizată prin imitarea alteia, pastișa este considerată un produs cultural inferior în raport cu originalul. Ea are de obicei o orientare ludică, nonmilitantă
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
experiențelor sale practice și intervine cu propriile motivații. Sensul cuvîntului nu este în acest caz suma datelor obiective ale perceperii obiectelor lumii sensibile, ci ceea ce locutorul reține în funcție de parametrii subiectivi și intersubiectivi ce vin din istoria personală sau comunitară. V. actualizare, categorizare, cogniție, practică, realism, reprezentare. D. FILOZ. 1978; FLEW 1984; COȘERIU 1994; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001. IO PERFORMATIV v. ACT DE VORBIRE PERIOADĂ. În accepțiune gramaticală generală, perioada este o frază amplă, cu caracter unitar și armonios, datorat structurii sale
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
care le întrunesc. De altfel, analiza producerii sensului conduce la aceeași idee, dar și la regîndirea polisemiei în legătură cu variația sensului în discurs. Fenomenul nu privește numai cuvintele pline, ci privește orice morfem lexical autonom, cum se poate observa din modalitățile actualizării. Deoarece polisemia apare ca o consecință normală, observabilă la marea majoritate a unităților lexicale, ea reprezintă regula de existență a acestor unități, în vreme ce monosemia are o manifestare redusă, limitată la unele cazuri speciale. De aceea, M. Bréal a considerat-o
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
pe care le poartă nu mai sînt concepute ca un conținut sau ca un semnificat stabil, imanent semnului și sistemului lingvistic. Ca atare, praxemul este instrumentul unei produceri variabile a sensului la care se raportează emițătorul și receptorul plecînd de la actualizarea în discurs. Este un al doilea motiv de a apela la noțiunea "praxem", fiind un instrument practic, mijlocul unei practici lingvistice, care vizează producerea sensului în același timp cu influențarea comportamentului oamenilor și, prin aceasta, a lumii. Noțiunea "praxem" trebuie
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
clasifica și a numi. Acestea sînt informațiile obținute în același timp de receptarea perceptivă, din perspectiva căreia se plasează subiectul pentru sesizarea obiectului numit, iar interesul diversificat manifestat pentru acesta din urmă fondează programele de sens capitalizate de limbă. Procesul actualizării, care face trecerea virtualităților limbii în realizări efective ale vorbirii, înscrie praxemul în perspectiva discursului. Cercetarea modalizării dinamice a acestui proces conduce la apelul unor noțiuni precum "nominație", înțeleasă ca un act de vorbire în care se operează o predicație
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
utilitatea lui. Mai mult, după cum s-a putut constata, chiar definirea conceptului respectiv este în mare parte sub semnul incertitudinii, în măsura în care el nu este încă integrat într-un sistem de relații ferme cu alte noțiuni științifice. V. act de vorbire, actualizare, dialectică, discurs, nominație, praxematică. DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001. RN PRAXEMATICĂ. Pentru a depăși proiectul ideal al unei sistematici abstracte și logice a limbii, promovat prin glosematica lui Louis Hjelmslev, a fost propusă o teorie lingvistică centrată pe analiza producerii sensului
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
propozițiilor tip și a celor analogice din limbă la vorbire și se admite, după opinia lui E. Coșeriu, că vorbirea ca tehnică se legitimează prin competențe de tip elocuțional, idiomatic și expresiv, atunci se poate accepta că propoziția tip corespunde actualizării competenței elocuționale, în vreme ce propozițiile analogice (cu subiect zero) reflectă o competență idiomatică. În cazul elipsei predicatului dintr-o propoziție sau al unui element al predicatului (verbul copulativ) dintr-o propoziție, se valorifică competența expresivă a vorbitorului, propoziția fiind din perspectiva
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]