10,749 matches
-
refulați niște "muncitori cu vorba", care aplică consecvent, dar nu și creator ceea ce li se spune. Îmi vine să mă duc acasă, în garsoniera mea din Cartierul de Nord și să dau foc diplomei de licență în Fizică. S-o admir cum arde și-n flăcările ei să-mi ard amintirea nopților de studiu intens, emoțiile examenelor, nervii tociți, sănătatea șubrezită, să mă transform într-un individ fără complexe, cu gură mare și cu palmă nervoasă, care știe să lovească de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Șef să te repartizeze să lucrezi la filamente, să stai la cuptoare măcar cîteva săptămîni..." Ai nimerit greșit, îmi zice tipul cu catarama de cow-boy pe burtă. Camera de alături, arătă el cu degetul mic spre perete, continuînd să-și admire șoseta. Am fost. Am fost și la I.L.L., dar nu dau de urma numelui meu pe nici un tabel. Șeful Spațiului locativ ridică brusc privirea spre mine: Cum vă numiți? Vlădeanu. Mă măsoară cu privirea din creștet pînă în tălpi, apoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
prieteni, dar nu-mi mai pasă. Traversez strada, trec pe lîngă policlinică, privesc lung spre blocul-turn unde trebuia să primesc garsoniera, mă uit la ceas e ora trei, deci Biroul Executiv e în plină ședință -, clatin din cap a pagubă, admir ferestrele mari ale garsonierelor de la biocul-turn, îmi amintesc de perdeaua de nylon și de draperiile cumpărate, mă gîndesc la banii cheltuiți și-mi propun să-l conving pe Dinu Zaharia să mi le cumpere, măcar la jumătate de preț. I-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
vorbit atunci profesoara de Istorie. Ar trebui s-o reîntîlnesc măcar în pauza dintre două ore de Istorie! -; n-am ce să-i mulțumesc, n-am găsit nimic din Doamna Ana în ea; vreau să-i spun doar că-i admir curajul cu care a apărat Istoria. Unde o pot găsi? întreb eu speriat de propria-mi voce, pe care mi-o aud înainte de-a mă hotărî să întreb. Farmacista ridică privirea spre mine o privire clară, izvorîtă din doi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
pe tocurile înalte ale pantofilor americani, trona ca un mic idol la cafeneaua „Hamlet“. Menaru s-a ridicat și m-a întâmpinat cu aerul ei de mare doamnă; m-a prezentat celor două prietene turco-tătăroaice ale ei, care veniseră să admire garderoba lui Șucuran. Se pare că încă de dimineață era pelerinaj ca să se vadă tot, să se prețăluiască tot. Între altele, Șucuran vrea să-i întoarcă politețea lui Dan și să-i trimită, la întoarcerea mea, un pui! Focul ardea
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
în sfârșit l-am putut prinde la telefon, am căzut de acord și ai să mai poți, pe aceeași cale, să primești bani. Încă n am cumpărat pantofi; costă 5 000 de lei. Draga mea, draga mea, cât ți-am admirat curajul și cât mi-a fost de strânsă inima de spaimă tot timpul, de-a lungul inimaginabilei tale călătorii. Ești așa de departe de mine, sunt așa de singură, Monica mea. Nimic și nimeni pe lume nu mă va mai
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
m...<footnote id=”3”>Probabil j’en ai marre („m-am săturat“) (fr.).</fotnote>, cum spuneai tu. La 8½ totul era terminat; cum erau ultimii Sb[urătoriști], a venit Ligia Mirescu cu mama ei și d-l Mirescu, care au admirat interiorul și au cerut veste de la tine. O carte poștală, te rog, și lor. Ai fost la Serghescu? Azi a fost frig; Ana Luca, voluminoasă și volubilă a tronat în fotoliu, îmbrăcată într’o mirobolantă blană; a dat să se
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
vadă că din degetele ei brune și lungi ieșeau note pe care le prefira ca pe mărgăritare. Credea, pe vremea aceea, că are să fie o mare artistă. [...] 40/1950 II 28 iunie [1950] [...] Nu-mi place - chiar dacă, foarte mândră, o admir - această analiză psihologică a Micăi; nu-mi place să aflu că trăiești viața asta dublă. Și dacă, din întâmplare - o întâmplare normală, aș zice, în timpurile astea -, ar fi să nu mă mai ai alături? Ce s ar întâmpla cu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
sursă de inspirație... Începe să noteze în agendă, iar eu îmi mușc buza interioară. Trebuie să pun punct acestei situații, acum. Haide. Zi ceva! Însă, din nu știu ce motiv abscons, nu sunt în stare să deschid gura. Mă uit în jur, admirând tavanul pictat, auriul din jur, candelabrele sclipitoare. Robyn îmi urmează privirea și îmi zâmbește. — Becky, draga mea, ești o fată foarte norocoasă. Îmi strânge brațul cu afecțiune. O să ne distrăm de minune, îți promit! SECOND UNION BANK WALL STREET 300
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ceva. — Da. Suze își mușcă buza și pare destul de rușinată. Eram la ai tăi acasă și eu am rugat-o pe mama ta să-mi arate și mie rochia ei de mireasă. Și, cum stăteam noi toți așa și o admiram, eu aveam o ceașcă de cafea în mână... Își lasă capul jos. Și atunci... nu știu cum s-a întâmplat, dar... mi-am vărsat cafeaua pe rochie. Mă holbez la ea, nevenindu-mi să cred. — Pe rochie? Vorbești serios? Ne-am oferit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
se potrivește perfect cu pielea. Mă simt foarte bine cu ea. Și îmi stă foarte bine. Hei, spune Suze, ridicându-se în clipa în care intru. Știi ceva, e chiar drăguță. Este, nu-i așa? zic, pășind pe podium. Îmi admir reflexia în oglindă și simt cum încep să radiez de plăcere. E o rochie extrem de simplă - dar mă simt fantastic în ea. Și mă face să par subțire de tot! Și pielea parcă îmi strălucește și... Dumnezeule, poate asta e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
simți că asta e rochia ta. — Mi-am găsit rochia de mireasă! țip veselă spre Suze. Am găsit-o! — În sfârșit! În glasul Cynthiei se simte ușurarea. Haideți să bem un pahar de șampanie, să sărbătorim! Dispare, iar eu mă admir în oglindă. Asta nu face decât să confirme faptul că nu știi niciodată. Cine ar fi crezut că am să aleg o rochie cu mâneci evazate? O asistentă cară altă rochie și zăresc cu coada ochiului un body brodat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
de bărbat al ei, să vezi ce-i fac. Când pleacă, îmi consult programul pentru restul zilei. Am o oră liberă până la următoarea clientă, așa că mă hotărăsc să mă duc până la raionul cu rochii de mireasă și să-mi mai admir un pic rochia. E clar, lupta se va da între asta și cea de la Vera Wang. Și poate cea de la Tracy Connop. Între una dintre astea trei, clar. Când ajung iar la raionul de reduceri, mă opresc uimită. Danny stă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
n-are rost să mai probez altele, spune Amy, întorcându-se spre mine, îmbrăcată într-o rochie roșie de ștras, care țipă pe ea. O iau pe asta. — Poftim? zic alb. — E super! Uite, îmi vine perfect. Face o piruetă, admirându-se în oglindă. — Dar nici măcar n-am început! — Și ce dacă? Gata, m-am hotărât. Pe-asta o iau. Se uită la ceas. Și, în afară de asta, sunt și cam pe fugă. Îmi desfaci fermoarul, te rog? — Amy... mă sforțez să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
îl întreb din buze. Cu mama ta, îmi răspunde el la fel, zâmbind. Aproape îmi scapă cutia din brațe. — Sunt sigur că totul o să meargă ca pe roate în ziua respectivă, spune Michael liniștitor. Tocmai îi spuneam lui Becky că admir faptul că v-ați implicat atât de tare în organizarea nunții. Nu cred c-a fost prea ușor! Nu, te rog, nu. A, spune Michael, părând surprins. Am vrut să spun că nu cred că e deloc simplu. Dumneavoastră, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
asta expresia unei emoții? — Unii oameni sunt gata mereu de noi experiențe. Alții nu sunt. Poate că pentru tine e greu de înțeles, Rebecca. Știu că tu ești o fire impulsivă și caldă. Este unul din lucrurile pe care le admir la tine. — Da, sigur, zic ironică. — Ce vrei să spui cu asta? Haide, Elinor, spun, dându-mi ochii peste cap. Hai să terminăm cu jocurile. Nu mă placi. Punct. Și nu m-ai plăcut niciodată. — Ce te face să crezi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
braț și îl privesc rugător. Doar cinci minute. Atâta-ți cer. Trebuie să fie de acord. Dacă pleacă acum, am feștelit-o. În spatele nostru s-a strâns un grup de turiști germani și îi urmăresc apropiindu-se de fereastră și admirând peisajul, cu gura căscată. — Cinci minute, spune Luke într-un final. Punct. Pornește cu pași lenți spre Elinor și se așază în fața ei. Ea se uită la mine și încuviințează vag, iar eu îmi întorc privirea, cu inima bătându-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
cf. 298, p. 308)"/> ; sau : „Femeile lor [ale evreilor sefarzi] sunt unele de o frumusețe frapantă, cu ochi negri scânteietori și un teint fin, bătând În brun” <endnote id="(778, p. 41)"/>. Tot pe atunci (În 1839), doi misionari scoțieni admirau veșmintele și podoabele femeilor sefarde din București : „Evreicele pe care le-am văzut la poartă [a sinagogii de rit spaniol] erau Înfășurate În mantii de mătase tivite cu blană”, fiind „Îmbrăcate somptuos și purtând cunună de diamante pe cap”, „pentru că
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
exemplu, marea lui capacitate de a practica sofismul și dialectica) și care sunt doar rezultatul unor condiții istorice nefavorabile <endnote id="(331, p. 71)"/>. La rândul său, Friedrich Nietzsche, vorbind despre „condițiile amare” În care au trăit evreii din diaspora, admira la ei „acumulările de bogăție spirituală și de voință, care s-au adunat din generație În generație, prin școala suferinței” <endnote id="(598, p. 296)"/>. Dimpotrivă, Otto Weininger era convins că „tarele evreimii” nu pot fi justificate prin „asuprirea brutală
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
dintre locuitori sunt greco-catolici, care nu au o viziune bipartită asupra „lumii de dincolo”, ca ortodocșii, ci tripartită : Raiul, Iadul și Purgatoriul. Unii maramureșeni cred că, după moarte, evreii ar avea parte de Purgatoriu. Evreii sunt respectați aici și chiar admirați pentru fervoarea lor religioasă și, prin urmare, ei nu pot fi localizați post-mortem În flăcările Iadului - destinația păcătoșilor și a celor „fără de Dumnezeu”. Pe de altă parte, nefiind botezați, ei nu pot beneficia În existența lor postumă nici de deliciile
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
dubiu, mă așteaptă deja...”. Ajuns la capătul lecturii, mă despart de textul unui jurnal deosebit și rămân cu gândul la distinsa intelectuală care a jucat rolul de personaj principal într-o aventură excepțională. Deși nu am cunoscut-o personal, o admir pentru toate dimensiunile spirituale pe care și le-a trădat. În special curajul. Nu m-a convins de utilitatea tuturor experiențelor prin care a trecut, dar nici nu mi-a provocat vreo undă de desconsiderare. Sunt chiar dispus să recunosc
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
cu camioneta lui Pere, la o „tanti” care are o energie foarte îndrăgită de plante și arbuști. Ajungem la „tanti” acasă și intrăm într-o curte largă, împodobită cu plante și flori pe fiecare milimetru de gard sau de pământ. Admir plantele care se revarsă unele peste celelalte într-o armonie parcă nefirească. Apare o femeie în jur de 50 de ani, îmbrăcată cu o fustă în dungi multicolore tipică indigenilor Tsachilla, care se uită bănuitor, aproape agresiv, în direcția mea
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
supraviețuiesc căldurii, încerc să-mi imaginez că stau foarte confortabil și încerc să adorm. Ne trezim odată cu zorii, Carola din obișnuință iar eu pentru a scăpa de podeaua tare. Bem câte un suc de platan uitându-ne la râu și admirând reflexia soarelui în apa liniștită. Deși accesibilă doar pe calea râului, casa este departe de a fi izolată, tot timpul apar canoe mititele cu diverși veri și verișoare care vin să stea de vorbă. În mod normal vorbesc între ei
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
Chita cu Pancho se retrag pe acoperiș, câinii rămân întinși lângă masă și eu revin la momentul de calm de dinaintea mesei. Trecând peste ciudățenia faptului că am ditamai ferma pe mâini într-o țară complet străină, nu pot să nu admir liniștea și frumusețea serii, tulburată doar de adierea mângâietoare a vântului. În îngânarea poetică a zilei cu noaptea, văd o siluetă mare, neagră, trecând tacticos pe lângă gard în direcția porții de la intrarea în fermă. Cuget pasager: „Rodrigo, ăsta trebuie să
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
bătrânelul dispus să-mi spună istoria vieții lui și să o asculte pe a mea. Rămân singură, este ora unu noaptea și oboseala mi-a dispărut ca prin magie. Deschid ușa și ferestrele să aerisesc și ies pe balcon să admir priveliștea. Iquitos este situat la confluența a trei râuri mari: Nanay, Amazon și Itaya. Are aproape 400.000 de locuitori, este capitala regiunii amazoniene peruane și este considerat orașul cel mai mare din lume unde nu se poate ajunge pe
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]