10,586 matches
-
este o copie după icoana făcătoare de minuni Axionița, dăruită mănăstirii de protosinghelul Theodosie Bonteanu, în 1932, fiind stareț al mănăstirii. Pictorul ei nu-l cunoaștem. Icoana are 110 x 70 cm și este pictată în stilul renaștere. În fața Sfântului Altar de o parte și de alta sunt două sfeșnice din alamă făcute în anul 1862. Policandrul mare din naosul bisericii este al „bisericii Sfântul Nicolae Domnesc, s-a prefăcut, adăugându-i-se 620 de Kg. de alamă, în total având
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
robului lui Dumnezeu Dimitrie Suceveanul și soția sa Ecaterina spre veșnica lor pomenire. Anul 1880, Martie 30, Iași. Din 30 martie 1880”<footnote Inscripția se găsește pe acest policandru footnote>. Are 16 brațe, făuritorul lui nu-l cunoaștem. În Sfântul Altar, pronaos și pridvor mai sunt câte un policandru de dimensiuni mai mici. Strănile arhierească și domnească, dar și cele pentru credincioși care sunt așezate lângă pereții bisericii sunt lucrate de un meșter din Suceava în anul 1985. În anul 1988
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
Cetățuia se desfășoară în prezent o intensă viață călugărească, mănăstirea are un personal de 15 monahi cu media de vârstă de 40 de ani. Părinții au atât preocupări ecleziale, cât și culturale. Îngrijesc cu drag chinovia unde au depus în fața altarului jurământul: împlinirii voii lui Dumnezeu și ascultării de cuvioșii părinți; al sărăciei materiale și îmbogățirii spirituale; și al castității trupului prin logodna cu divinitatea. Mii de pelerini din țară și din străinătate ne vizitează în fiecare an, mulți dintre ei
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
Îi ofere. Nici o alifie nu era mai potrivită pentru tenul ei delicat, sensibil la soare și la vînt, la ger. Nici o mască nutritivă nu ar fi Întrecut stratul viu pe care și l-a Întins pe față. Thomas sacrifica pe altarul frumuseții ceea ce oricum s-ar fi pierdut; femeia nu vroia să aibă copii, și nici Thomas, atunci, nu era pregătit pentru așa ceva. Și nici mai tîrziu; niciodată. După tinerețea agitată, trăia o maturitate liniștită. Invidiată de unii, socotită model de
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
ei, dar nu pățiseră nimic, nici măcar pentru pedofilie: s-ar fi putut zice că aceștia, de fapt, trebuiau să constituie exemple de urmat, și nu de condamnat, cum ar fi vrut nevolnicii. Antonia i-ar fi trimis din amvon sau altar direct În iad. Jos babele! - știau unii ce știau. Helga i-a povestit lui Thomas că ea nu era o aberație a naturii, că nu era o lesbiană pură, ci una devenită. Din curiozitate, tot auzise vorbindu-se despre așa ceva
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
corsarii, plini de inele În sprîncene, nas, buze, buric, cu urechile numai sîrme, dădeau buzna peste tot, stricau reguli. Unii dintre ei - nu furaseră destul Înainte - spărgeau acum apartamente, case de schimb, bancomate, goleau cutia milei din fața bisericilor, jefuiau și altarul cînd era posibil, loveau pe internet, nu scăpa nimic. Nu toți făceau prăpăd, Însă pentru Thomas era destul. Nu Însemna că, pentru asta, renunța la mult dorita vizită la Praga; și În Rusia vroia, neapărat, să meargă, la Moscova, să
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
așa pentru că mi se dă prilejul, nici oamenii lui Dumnezeu nu țin seamă de ceva, legile, vacs, niște convenții, făcute de oameni mai buni, mai răi, ca mine, președintele Americii a semnat Legi În timp ce făcea prostioare cu o asistentă În altar - biroul oval, pătrat, ovar, rahat, președintele Americii e cel mai tare om din lume, eu sînt slab, am mușchi, asta nu Înseamnă putere, eram ca un Adonis, pînă nu demult, nu, acela era efeminat, am fost un bărbat, bărbat sînt
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
luă pălăria și-o porni pe străzi rătăcind la întâmplare. Trecând pe lângă o biserică, San Martín, intră în ea, aproape fără a-și da seama ce face. Nu văzu la intrare decât luciul livid al unei candele ce ardea lângă altarul principal. I se părea că respiră întuneric, miros de bătrânețe, de tradiție parfumată în tămâie, de sălaș secular și, înaintând aproape pe bâjbâite, se duse să se-așeze pe-o bancă. Se lăsă mai degrabă să cadă decât se așeză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
întâmplase. Era ca și cum ne-am fi reînceput permanent viața, ca și cum ar fi trebuit s-o recuceresc permanent. M-a acceptat ca logodnic parcă într-un atac de epilepsie, și cred că tot în alt atac mi-a spus „da“ în fața altarului. Și niciodată n-am izbutit s-o fac să-mi spună că mă iubește sau nu. Ori de câte ori i-am pus întrebarea asta, înainte și după căsătorie, totdeauna mi-a răspuns: „Asta nu-i o întrebare, e o prostie.“ Alteori spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
întâlnit atâta iubire creștină față de păcătoși la părintele B. În nici un caz însă nu pot să tratez așa nașterea unui copil. Nici nu știu cum aș reacționa eu cea de acum dacă pe virtuala mea fetiță ar exclude-o de la înfățișarea la altar fiindcă „este mai departe de Dumnezeu” din cauza sexului ei. Atunci mă învățasem cu duplicitatea ca un câine cu puricii proprii. Mă bucuram că îmi botez copilul și atât. Că pot alege să fie creștin. Apoi alții îl vor vârî pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
de plastic, cenușii de la natură și întunecate de murdărie, în starea sufletească de acum e ușor de ghicit ce efect ar avea asupra lui contemplarea deșertului. La fel ca cel care odată a ridicat tunica binecuvântată a unei sfinte de pe altar ca să vadă dacă se sprijinea pe picioare sau pe pari necurățați, de mult timp olarul nu mai era tentat să oprească furgoneta ca să se convingă că sub prelate și panouri creșteau într-adevăr plante reale, cu fructe ce puteau fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
de simplitatea grosolană a construcției, de tonul alburiu și fantomatic al podelei și pereților, sau poate, pur și simplu, pentru că bănuia că stăpânul s-ar supăra pe el dacă și-ar găsi spurcat de un pișat infam regatul, tronul și altarul focului, creuzetul unde argila visează de fiecare dată că se va preschimba în diamant. Cu blana de pe spate zburlită, cu coada între picioare de parcă venea alergând alungat de departe, câinele Găsit a ieșit din cuptor. N-a văzut pe nici unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ADEVĂRUL Pe sacrele altare de jertfe-ale gândirii, Să aflu adevărul, eu sigur m-aș jertfi Găsind un sens acelui, “a fi sau a nu fi”, Nostalgică otravă de tăinuire-a firii... Din vremurile-apuse, de când mă știu visând, Imaginar, se poate, dar sigur niciodată În
ADEV?RUL by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83740_a_85065]
-
pe ochii tăi închiși și fulguie pe păru‐ți petale de caiși. Adânc îți este somnul!.. Vor trece ani în șir, Va cerne vremea colbul, va șterge amintiri, Dar tu‐ mi rămâi în suflet cu graiul tău cel blând Pe‐ altarul jertfei tale mă închin pios plângând. (Din „La cumpăna anilor”) DOR Sunt multe doruri mai profunde poate, Mai arzânde, mai pline de văpăi, Dar dorul de mamă din toate, E dorul din lume, dintâi. (Din „La cumpăna anilor”, Editura Agerpress
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
ca valul fericirea și îmi trăiam aievea odiseea. Cam asta ar fi toată povestirea Fiindcă mai târziu s‐a stins scânteia și‐ a trebuit să mă despart de‐aceea Ce mi‐ a aprins și gândul și simțirea. Nu mai era altar de‐nchinăciune și nici iubirea sfântă rugăciune, Dialogam ca muții și ca surzii. N‐am s‐ o mai fac vreodată pe‐nțeleptul C‐ am înțeles mult prea târziu preceptul: Să nu‐ mi fac chip cioplit...și nici iluzii... Din revista
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
arome se-nvălmășesc ușoare; Vals trist și o sfârșeală ce sfâșie și-nfrânge. Cădelnițând miresme, se-evaporă-orice floare; Și freamătă-o vioară pe-o inimă ce plânge. Vals trist și o sfârșeală ce sfâșie și-nfrânge. Frumos și trist e cerul, altar fără hotare. Și freamătă-o vioară pe-o inimă ce plânge. O inimă duioasă pe care neantu-o doare ! Frumos și trist e cerul, altar fără hotare, Iar soarele-n apune se-neacă-n propriu-i sânge. O inimă duioasă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
ce plânge. Vals trist și o sfârșeală ce sfâșie și-nfrânge. Frumos și trist e cerul, altar fără hotare. Și freamătă-o vioară pe-o inimă ce plânge. O inimă duioasă pe care neantu-o doare ! Frumos și trist e cerul, altar fără hotare, Iar soarele-n apune se-neacă-n propriu-i sânge. O inimă duioasă pe care neantu-o doare, Din tot ce-a fost lumină orice fărâmă strânge ! Iar soarele-n apune se-neacă-n propriu-i sânge. Icoana ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
noastră, oricât de neagră o vedem noi, nu împlinește vreo solie în lume ? Pe de altă parte, nu cumva unica ființare este cea umană (cum urma să creadă și Heidegger), iar omul, prin destinul său, o ucide: "Înjunghiem ființa pe-altarul omenirii" (Sein zum Tode, heideggerian). Concluzia poetului este că unica, ideala salvare de o existență a răului și a morții, este visul o supraființă, posibilă în iubirea absolută. Rezumând diversele sale "intuiții metafizice", cum singur le definește, Eminescu introduce în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Dar are cumva vreun sens să căutăm sensuri ? Nu trebuie doar să acceptăm totul așa cum este și să serbăm șansa că existăm ? Căutarea sensului ultim nu scoate omul din circuitul existențial ? După ce se întreabă dacă nu cumva "junghiem ființa pe-altarul omenirii", Eminescu opune pesimismului și revoltei din Mortua est! întrebarea fundamentală: dar dacă viața omenească are o solie pe care noi nu o cunoaștem? Din acest motiv nu suntem datori să binecuvântăm poetic viața? Ca atare, soluția cea mai "înțeleaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
cu sacrificii, cu pasiune, uneori chiar cu vărsări de sînge, cariatidele teatrului național? Cine mai vrea să afle, În 2010, cît de greu i-a fost teatrului românesc, din fașă, pînă azi? CÎți mari artiști efectiv s-au jertfit pe altarul minunatei arte căreia ne-am dăruit, și noi, o sumedenie de anacronici? Iertat să-mi fie patetismul, dar sunt un mimetic, și cînd citesc mărturii despre personalități și momente din trecutul artei noastre, ...continui tonalitatea. Cartea mi-a umplut sufletul
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
pereche de încălțăminte. 7. Ei doresc să vadă țărîna pămîntului pe capul celor sărmani, și calcă în picioare dreptul celor nenorociți. Fiul și tatăl se duc la aceeași fată, ca să pîngărească Numele Meu cel sfînt. 8. Se întind lîngă fiecare altar pe haine luate ca zălog, și beau în casa dumnezeilor lor amenda celor osîndiți de ei. 9. Și totuși, Eu am nimicit dinaintea lor pe Amoriți, care erau cît cedrii de înalți, și tari ca stejarii; le-am nimicit roadele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85063_a_85850]
-
stau în Samaria în colțul unui pat și pe covoare de Damasc! 13. Ascultați, și spuneți lucrul acesta casei lui Iacov, zice Domnul Dumnezeu, Dumnezeul oștirilor: 14. "În ziua cînd voi pedepsi pe Israel pentru fărădelegile lui, voi pedepsi și altarele din Betel; coarnele altarului vor fi sfărîmate, și vor cădea la pămînt. 15. Voi surpa casele de iarnă și casele de vară; palatele de fildeș se vor duce, și casele cele multe se vor nimici, zice Domnul." $4 1. Ascultați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85063_a_85850]
-
colțul unui pat și pe covoare de Damasc! 13. Ascultați, și spuneți lucrul acesta casei lui Iacov, zice Domnul Dumnezeu, Dumnezeul oștirilor: 14. "În ziua cînd voi pedepsi pe Israel pentru fărădelegile lui, voi pedepsi și altarele din Betel; coarnele altarului vor fi sfărîmate, și vor cădea la pămînt. 15. Voi surpa casele de iarnă și casele de vară; palatele de fildeș se vor duce, și casele cele multe se vor nimici, zice Domnul." $4 1. Ascultați cuvîntul acesta, juncane din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85063_a_85850]
-
fetele frumoase și flăcăii. 14. Ei, care jură acum pe păcatul Samariei, și zic: "Pe Dumnezeul tău cel viu, Dane!" Și: "Pe drumul Beer-Șebei!" Vor cădea, și nu se vor mai scula." $9 1. Am văzut pe Domnul stînd pe altar. Și a zis: "Lovește pragul de sus al porții, ca să se cutremure ușiorii, și sfărîmă-i peste capetele lor ale tuturora. Rămășița lor însă o voi pierde cu sabia, așa că niciunul din ei nu va putea să scape fugind, și niciunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85063_a_85850]
-
un bine dar vrem admirația lui Caesar Alții riscă totul aruncând în joc viața, unicul lor zar Batjocură, gesturi sublime...stânse într-un aglomerat sertar Ura noastră atârnă greu în al neputinței cântar Oameni ce uită să roage în fața unui altar Deschid ochii brusc și mă întreb din nou: "coșmar?!" Dezamăgire Aripi ce le-am pierdut și nu le mai pot recupera. Dumnezeu veghează la ce Mi-a dat din inima Sa. Am ajuns să nu mai pot cu adevărat spera
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]